FAST-Tehnica Analizei SIstemice Funcționale

Aspecte generale

Pentru a fi eficientă activitatea de prevenire trebuie să prezinte un caracter sistematic.La activitatea de prevenire concură o serie de activităţi distincte, bine structurate, atât din domeniul tehnic propriu-zis cât şi din domeniul instruirii, controlului, etc.
Activitatea de prevenire este o activitate în esenţă strategică, pe termen lung şi tactică, pe termen scurt şi mediu.
În continuare sunt prezentate  strategiile  de bază  pentru prevenirea sau reducerea acţiunii pericolelor în activitatea productivă.
Strategiile pot fi folosite singure sau grupate în pachete, în funcţie de pericolele existente la locul de muncă.
Abordarea strategică a activităţii de  prevenire constituie un mare pas înainte în domeniul protecţiei muncii, trecându-se de la acţiune (acţiunea de a limita rezultatele catastrofale ) la re-acţiune (prevenirea ca atare).
O astfel de abordare nu trebuie să lipsească din inventarul nici unui practician în domeniul protecţiei muncii.
Alegerea strategiilor de prevenire în funcţie de specificitatea pericolelor de la locul de muncă  reprezintă un prim pas în elaborarea planului de măsuri.

1.A preveni producerea pericolului în primul rând
Această strategie este uşor de descris dar destul de greu de pus în practică în termeni reali.Cele mai bune exemple sunt renunţarea la producerea unor substanţe şi produşi extrem de periculoşi atât pentru om cât şi pentru mediu, substanţe şi produşi cum ar fi :thalomida, ketonele, plutoniul, cât şi interzicerea drogurilor cum ar fi heroina sau LSD-ul.
2.A reduce volumul existent al pericolului
Exemple în acest sens ar putea fi:
-limitarea vitezei vehicolelor şi implicit a energiei cinetice  disipată în ciocniri;
-scăderea conţinutului de plumb al vopselelor;
-scăderea conţinutului de alcool al băuturilor;
-reducerea producerii de mixturi potenţial explozive în silozurile de grâne, morile de făină şi minele de cărbuni;
-reducerea folosirii azbestului şi a altor fibre cu efect similar;
3.Prevenirea eliberării (manifestării) pericolului deja existent:
Acest lucru poate fi realizat prin eliminarea pericolului , prin oprirea eliberării sale sau prin combinaţia celor două soluţii.Ilustrative pentru această strategie sunt:
-distrugerea stocurilor existente de virusuri (în afara unor laboratoare de cercetare);
-pasteurizarea laptelui;
-clorinarea rezervelor de apă;
-sterilizarea instrumentarului chirurgical;
-prevenirea detonării explozivilor sau aprinderii substanţelor inflamabile;
-prevenirea căderilor de la înălţime prin folosirea centurilor de protecţie;
4.Modificarea debitului sau distribuţiei spaţiale de emisie a pericolului de la sursă;
Această strategie este ilustrată de:
-frânele autovehiculelor;
-valvele de închidere;
-dispozitivele de tip sprinkler;
-alte mijloace care opresc sau reduc nivelurile periculoase de eliberare ale unui hazard-faţă de această strategie, cea prezentată anterior poate fi considerată ca propunându-şi păstrarea pericolului la nivelul 0;
5.Separarea, în timp şi spaţiu, a pericolului de ceea ce trebuie protejat;
Exemple pentru această strategie sunt:
-realizarea de căi de ocolire a zonelor periculoase;
-evacuarea locuitorilor în apropierea unor pericole de genul tornadelor sau erupţiilor vulcanice;
-îndepărtarea, prin ventilaţie a pericolelor ambientale cum ar fi gazul de mină, substanţele organice carcinogenetice şi căldura excesivă;
-separarea traficului pedestru de traficul autovehiculelor;
-interzicerea trecerii vehiculelor ce transportă explozivi prin zonele dens populate;
-folosirea paratrăznetelor pentru protejarea populaţiei;
Ţelul central al acestei strategii îl reprezintă eliminarea intersectărilor (contactelor) între pericole şi ceea ce trebuie protejat sau, dacă acest lucru nu este posibil, eliminarea celor mai periculoase contacte –de exemplu eliberarea unor deşeuri toxice în zonele populate.
6.Separarea pericolului de ceea ce trebuie protejat prin interpunerea unei bariere materiale.
Ilustrative pentru această tactică sunt toate echipamentele individuale de protecţie, începând cu căştile de protecţie şi până la încălţămintea izolată.Air-bag-urile vehiculelor precum şi clădirile ce izolează reactoarele nucleare reprezintă alte exemple de astfel de soluţii.
7.Modificarea calităţilor relevante ale pericolului;
Un exemplu în acest sens îl reprezintă modificarea structurii moleculare a substanţelor farmaceutice pentru a reduce efectele nedorite.Alte exemple sunt :reducerea tensiunii de lucru pentru a evita electrocutarea, modificarea compoziţiei mixturilor asfaltice pentru a evita bolile profesionale, rotunjirea colţurilor şi eliminarea muchiilor tăioase,etc.
Deşi aceste principii au fost de mult recunoscute, neintroudcerea lor încă din faza de proiectare mai provoacă încă accidente de muncă.
8.A face ceea ce trebuie protejat mai rezistent la rezultatele acţiunii pericolului
Exemple în acest sens includ: imunizarea contra organismelor patogene (cum ar fi virusul poliomelitei), folosirea vitaminei C pentru prevenirea scorbutului, creşterea dozei de sare acordată lucrătorilor supuşi stresului termic, compartimentarea vapoarelor pentru a reduce riscul scufundării.
9.Începerea contracarării efectelor pericolelor dependente de mediu.
În această categorie intră prevenirea pericolelor provocate de mediu, cum ar fi inundaţii, incendii sau alte situaţii –această strategie poate fi considerată ca având două părţi distincte:
-eliminarea efectelor deja provocate;
-prevenirea efectelor viitoare;
10.Stabilizarea, repararea şi reabilitarea obiectelor acţiunii pericolelor;
În cazul persoanelor această strategie include tratamentele medicale, activităţile de reabilitare, chirurgia cosmetică, protezări, etc.
În cazul obiectelor materiale este vorba de repararea şi consolidarea acestora.

Analiza FAST

Bazată pe aceste principii tehnica FAST a fost dezvoltată ca una din cele mai utilizate metode de analiză a riscurilor şi de inginerie a calităţii folosite în mod curent în marile companii –în principal în domeniul construcţiilor civile şi industriale, construcţiilor de maşini şi serviciilor-în special cele legate de activitatea de întreţinere.
La fel ca şi arborele de defect, tehnica FAST  (FUNCTIONAL ANALYSIS SYSTEM TECHNIQUE) provine din domeniul analizei operaţionale, urmărind distribuirea funcţiilor sistemului pe componentele acestuia şi analiza acestor funcţii din punct de vedere a riscurilor care pot acţiona asupra acestora şi care pot conduce la incidente/accidente de muncă.
FAST arată fluxul funcţiilor de la sistem la subsisteme şi de la subsisteme la componentele acestora.În acest flux al funcţiilor se delimitează:

-ponderea funcţiilor în realizarea obiectivelor principale ale sistemului;

-ponderea funcţiilor în realizarea funcţiilor specifice de securitate şi asigurarea securităţii sistemului;-sunt realizate astfel balanţele obiective principale/asigurarea securităţii, fiind optimizate acele funcţii care concură la realizarea celor două domenii.

-funcţiile critice-asupra cărora acţionează factorii de risc într-un mod semnificativ (gravitatea şi probabilitatea de acţiune a acestora îi disting );

-funcţiile pre-critice-care conduc la funcţiile critice pe flux şi le pot determian pe acestea: de exemplu, fazele de pregătire ale unui proces de sudare care nu prezintă neapărat riscuri dar conduc către o funcţie critică-sudarea propriu-zisă;

-funcţiile „cadru”-care permit adăugarea/îmbunătăţirea funcţiilor de securitate existente fără a adăuga noi factori de risc;

-repartiţia în timp a acestor funcţii;

-existenţa/inexistenţa unor proceduri de bună practică pentru realizarea funcţiilor;

-modurile de degradare/eşec ale funcţiilor specifice;

-resursele necesare pentru realizarea funcţiilor;

-costul funcţiilor;

Fluxul funcţional şi posibilităţile de defectare trebuie analizate în paralel.

Într-un anumit mod, această metodă poate fi considerată ca inversa arborelui de defect. Echipa de analiză trebuie să realizeze în paralel diagrama arborelui de defect şi diagrama FAST.

Arborele funcţiilor ghidează procesul de concepţie-proiectare.

Arborele de defect şi diagrama FMEA ghidează cuantificarea robusteţei şi fiabilităţii.


Modelul funcţional asigură:

-înţelegerea mai bună a sistemului, încluzând legăturile cu nivelurile inferioare şi superioare, cu subsistemele şi cu funcţiile componente;

-imaginea funcţiilor importante ale unui proces de producţie;

Atributele principale ale acestui model sunt următoarele:

-focalizarea pe funcţiile „pozitive”-de exemplu, absorbţia energiei acustice şi nu minimizarea zgomotului produs de vânt la o centrală eoliană;

-facilitează vizualizarea ecuaţiilor şi funcţiilor de transfer asociate cu subsistemele sau /şi componentele;

-facilitează înţelegerea funcţiilor sistemului de către toţi membrii echipei de analiză;

-detaliază funcţiile componente astfel încât să poată fi identificate uşor modurile de defectare şi factorii de risc asociaţi;

-trebuie să ofere structura pentru dezvoltarea modelelor care oferă relaţiile între funcţiile de nivel redus şi înalt ale sistemului;

-permit definirea factorilor legaţi de semnal, zgomot şi control care pot fi folosiţi pentru îmbunătăţirea design-ului.

-asigură descrierea funcţională folosind un set semantic simplu substantiv/verb.

În continuare sunt prezentate câteva figuri ilustrative pentru acest tip de metodă.

Figura 1 Construcţia arborelui FAST
Din figură se poate observa că definirea arborelui FAST se bazează pe 3 întrebări esenţiale:
De ce ? Cum ? Când ? , întrebări care, cu ajutorul pachetului semnatic de termeni pot defini complet funcţiile sistemului analizat.
În continuare se prezintă un exemplu de arbore FAST pentru pornirea unui motor cu explozie, în paralel cu un exemplu de arbore de defect, pentru acelaşi motor.

Figura 2 Exemplu de arbore FAST

Se poate observa că funcţiilor li se atribuie costuri funcţionale-costul funcţiei „porneşte motorul” fiind suma costurilor funcţionale ale componentelor.

Figura 3 Exemplu de arbore de defect