DEZVOLTAREA UNUI SISTEM SIMPLU DE GESTIUNE A DATELOR ÎN DOMENIUL SSM -1

Gestiunea eficientă a datelor poate constitui diferența între un management oarecare și un management performant. Avem deja o imagine a responsabilului SSM închis într-o cămăruță mică cu un teanc de dosare care umplu birourile- imaginea nu trebuie să fie neapărat reală.
Domeniul SSM (Securitate și Sănătate în Muncă) este normal să-și aibă sistemul de gestiune specific racordat la sistemul de management total (atunci când un astfel de sistem este implementat) al unității, astfel încât să existe o cooperare continuă, inclusiv pe filiera informatică între managementul de top și managerul SSM.
Ce trebuie să gestioneze managementul de SSM ? Ce categorii de informații sunt necesare/suficiente ? Un răspuns poate fi  cel dat de figura 1.

Figura 1. Categorii de informații gestionate de managementul SSM

Se poate vedea faptul că atât categoriile de informații referitoare la resursele umane (respectiv condițiile specifice de muncă și aptitudinile pe care trebuie să le aibă lucrătorii pentru a performa în acele condiții, activitățile de instruire precum și gestionarea evenimentelor neprevăzute) cât și informațiile despre procesele/activitățile principale desfășurate și resursele tehnice aferente se ”închid” în managementul resurselor financiare care oferă date despre costuri, rezultatele activității de prevenire (cunoscute și ca ROP- Return on Prevention) precum și necesarul de alocare.

Evident că aceste date ”interne” își au corespondența în raportări făcute către Autoritățile Competente- în acest caz Inspecția de Muncă.

În continuare este prezentat un exemplu de dezvoltare a unei structuri de date pentru prima categorie de informații- cele referitoare la resursele umane. 

A fost folosit un SGBD (Sistem de Gestiune a Bazelor de Date) numit File Maker pentru care INCDPM deține o licență de utilizare achiziționată în 2011.

File Maker este un SGBD extrem de folosit la nivelul țărilor anglo-saxone și în principal în SUA datorită extremei sale versatilități.

Odată definită structura bazei de date se poate trece direct la încărcarea ei sau la dezvoltarea unor formate specifice de încărcare.

Figura 2 prezintă ecranul principal al aplicației.

Figura 2. Ecranul principal al aplicației

Pentru realizarea diverselor funcții există posibilitatea definirii unor butoane cu comenzi specifice din funcțiile prestabilite. Panoul de comandă al aplicației este prezentat în figura 3.

Figura 3. Panoul de comandă al aplicației

Odată introduse, datele sunt vizualizate sub forma diverselor rapoarte- așa cum se poate vedea și din figurile 4 și 5. 

Figura 4. Raport parțial 1

 Figura 5. Raport parțial 2

Spre deosebire de un SGBD gen Access- însoțitor al pachetului Microsoft Office- File Maker are avantajul unei simplități cât și a unei versatilități mult mai mari. Structuri de gestiune a datelor pot fi configurate și introduse extrem de rapid, fără consum foarte mare de timp în faza de proiectare și construire a bazei de date. 

Informațiile introduse pot fi salvate în format PDF sau Excel- pentru a construi raportări ulterioare. Figura 6 dă un ecran dintr-o salvare în format PDF.

Figura 6. Format PDF salvat

DEZVOLTAREA UNUI SISTEM EXPERT PENTRU AUDITUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII LA LOCUL DE MUNCĂ SE-AUDIT-2

ASPECTE DIN DEZVOLTAREA SISTEMULUI

Respectivul sistem expert trebuie construit - ca să zicem așa ”cu ce avem prin casă”. Acest lucru presupune că vom încerca să găsim un generator de sisteme expert (denumit în limbaj tehnic ”shell”) care să fie și gratuit și să ne și satisfacă cerințele necesare.
În acest sens se  recomandă ”Knowledge Wright” http://www.amzi.com/knowledgewright/ care este considerat de către creatorii săi ca o platformă modificabilă pentru dezvoltarea de aplicații. Din păcate respectivul program n-a prea fost actualizat relativ demult. Totuși el funcționează acceptabil sub WIndows 7.Odată downloadat, trebuie apelat directorul ”workshop” și lansat programul kw.bat. Odată lansat respectivul program dezvoltatorul de aplicații de tip expert:
1. Trebuie să-și definească obiectivul sistemului; el face acest lucru în cadrul obiectului knowledgebase
2. Definirea variabilelor pe care le va folosi în sistem. Există variabile primare- acolo unde utilizatorul alege valoarea din interfața utilizator și variabile derivate- care primesc valori în funcție de combinațiile variabilelor primare;
3. Scrierea seturilor de reguli. Sistemul poate folosi doar operatorul de legătură and (ȘI logic) ceea ce face destul de complicat lucrul cu foarte multe valori ale variabilelor.
4. Definirea interfeței utilizator- cu variabilele primare și valorile acestora.
5. Rularea sistemului- de probă.
Figura 1 prezintă structura arborescentă a componentelor- cu succesiunea etapelor.

Figura 1

În figura 2 se prezintă un set de reguli care permite derivarea variabilei <dotari?tehnice> din 2 variabile primare.

Figura 2

Figura 3 prezintă setul de reguli principal- care va oferi valoarea obiectivului stabilită în primul pas.

Figura 3

Figura 4 prezintă definirea uneia din variabilele primare. 

Figura 4

Figurile 5-6 prezintă aspecte din rularea sistemului expert.

Figura 5

Figura 5 arată prima fereastră de dialog cu utilizatorul- în momentul când sistemul rulează. Figura 6 arată ultima fereastră de dialog cu utilizatorul. 

Figura 6

CONCLUZII

Din cele 2 materiale prezentate apropo de sistemele expert Vezi și se poate observa faptul că realizarea unui astfel de structuri de tip expert  nu este neapărat apanajul unui programator profesionist- cu minimum de efort poate fi definit un astfel de sistem. Ideea principală trebuie să fie captarea cunoștințelor de tip expert ale unui specialist- cunoștințe care trebuie să fie refolosibile (altfel nu se justifică realizarea unui astfel de sistem). Datorită limitărilor producătorului (faptul că nu se poate folosi și operatorul logic OR (Sau) ) sistemul are tendința de creștere exponențială odată cu fiecare variabilă adăugată. Pentru un sistem fără mari pretenții se poate merge pe cele 2 cazuri extreme- cazul cel mai favorabil (unde toate variabilele sunt setate de către utilizator la valoarea ideală) și cazul cel mai nefavorabil (unde utilizatorul setează toate variabilele la valoarea nedorită). 

DE UNDE FACEM ROST DE FONDURI PENTRU SSM -1?

O problemă  extrem de importantă- care lovește și institutul și orice firmă particulară cu profil de SSM- este ”De unde facem rost de bani ?”. Vom încerca în acest material să enumerăm câteva posibilități de finanțare.

În primul rând trebuie să spunem că finanțările din partea statului român vor fi din ce în ce mai puține și mai greu de obținut. Pentru mulți poate că a fost o lecție cea cu minimis-urile de securitate și cu alte programe POSDRU-fonduri Europene- care s-au dus nu știm unde și nu știm pe ce. Dacă vor mai exista astfel de alocări poate că n-ar fi rău ca responsabilii din Minister să țină seama de faptul că există un Institut- care are și expertiza și competențele necesare pentru a ghida nu numai un astfel de program dar și implementările particulare. Fondurile de cercetare sunt iarăși foarte greu de accesat atâta timp cât nu vor fi separate în mod clar cele destinate cercetării  propriu-zise de fondurile pentru cercetarea universitară- care are șansa să câștige toate aceste proiecte datorită experților ”externi”. Atunci când nu există experți de specialitate în domeniul SSM care să facă parte din ”listă” este evident că SSM-ul va pierde- cu cea mai mare bunăvoință manifestată de niște experți în teoria literaturii care evaluează niște proiecte specifice SSM.

Ce face restul UE ? În Germania- de exemplu- există asociațiile profesionale care sunt o structură care include absolut toate unitățile dintr-un domeniu de activitate cum ar fi cel al construcțiilor- care asociații țin funcțional un institut omolog INCDPM- institut care pentru banii primiți  acordă consultanță (în afara activității de cercetare propriu-zise) atunci când aceasta este solicitată. O astfel de abordare ar fi normală și în România- dar nu putem decât să sperăm . O abordare mai realistă ar fi trecerea cercetării organizate în institutele naționale pe regie- cu alte cuvinte certificarea personalului de cercetare și plata acestuia în regim de funcționar public. În așteptarea unei astfel de rezolvări, bazată pe bun simț- să investigăm câteva alte opțiuni.

În primul rând trebuie să observăm că piață există. Problema acestei piețe este refuzul multora din managerii de unitate economică  să observe că domeniul SSM este un domeniu real și semnificativ pentru întreprinderea pe care o gestionează- chiar dacă n-au avut nici un fel de accident de muncă. În acest sens, domeniul Sănătății și Securității în Muncă trebuie să includă și controlul pierderilor- adică ceea ce este cunoscut ca ”loss control” în literatura de specialitate. Odată inclus acest domeniu- SSM se transformă dintr-o lecție uneori destul de plicticoasă despre accidente care se produc mereu la alții în ceva extrem de concret care se produce în orice fel de unitate economică. Un serviciu- intern sau extern- de SSM trebuie neapărat să se ocupe și de acest aspect. ”Reducem pierderile dvs. Protejăm angajații dvs.” poate fi sloganul unei astfel de unități.

Pe termen scurt, fondurile pentru SSM pot proveni din 2 surse:

1. cursuri de informare, formare, specializare;

2. publicații;

1.CURSURI DE INFORMARE, FORMARE ȘI SPECIALIZARE

Literatura internațională arată că una din primele forme de ”rezistență” la riscurile operaționale o reprezintă cursurile.

Lucrătorii trebuie:

-informați cu privire la condițiile de muncă și riscurile la care se expun;

-formați- pentru ca să-și poată asigura securitatea individuală și colectivă- apropo de aceste riscuri;

-specializați- pentru ca pe lângă asigurarea securității proprii să fie capabili să elimine sau să reducă aceste riscuri la un nivel ALARP- reducând astfel și pierderile în sistemul unității economice.

Experiența INCDPM arată că atâta timp cât cursurile susținute au fost cursuri de interes- respectiv evaluarea riscurilor și a securității – în perioada 1996- 2000- au existat clienți și chiar un profit din aceste cursuri.

După ce au fost introduse forțat alte n cursuri- ca și preambul obligatoriu la cursul de evaluare- numărul de clienți a scăzut spre 0.

O altă greșeală făcută a fost implementarea unor standarde  profesionale care n-au ținut seama de două aspecte esențiale:

a. nu oricine poate susține aceste cursuri. Așa cum nu orice inginer poate preda Rezistența Materialelor. Faptul că ești format la un curs de 80 de ore nu înseamnă absolut nimic.

b. orice curs serios trebuia să se încheie nu numai cu un proiect de implementare dar și cu o perioadă de practică de minim 1 an- perioadă desfășurată sub mentoratul susținătorului de curs. Evaluatorii de calitate au o astfel de perioadă- și normal ar fi ca și evaluatorii și managerii SSM să o aibă.

Figura următoare dă o schemă de implementare a unor astfel de cursuri.

Cel care implementează cursurile are două variante de acțiune:

a. dacă pleacă de pe poziții de monopol- el poate impune pieței o structură de cursuri- este cazul INCDPM între 1996-2000;

b. dacă el pleacă de pe o poziție de subordonare- fiind doar unul din mulții concurenți pe piață- el trebuie să facă o analiză de piață. Analiza de piață de la ora actuală ne arată că există două soluții de acțiune:

b.1. cursuri certificate prin valoarea susținătorului de curs- sunt cursurile TUV care nu urmăresc întotdeauna echivalarea cu sistemul formal existent la o anumită oră;în condițiile în care susținătorul de curs are un suport European- cum ar fi de exemplu Eu-VRI (insitutul European pentru Managementul Virtual al Riscurilor) sau o universitate (de exemplu Steinbeiss) –sau pur și simplu susține cursuri care vor avea în final certificarea TUV-  el își poate permite să ignore sistemul complicat și defectuos funcțional la această oră în România;

b.2. Cursuri certificate prin sistemul formal de certificare- se bazează pe standardele profesionale care sunt făcute nu exact la cea mai grozavă calitate- dovadă că foarte puține standarde au autori de la institut, inspecție sau minister. Un astfel de curs ”păcătuiește” așa cum s-a arătat și înainte prin faptul că studentul nu are ca obiectiv final realizarea unui proiect care să arate ce a înțeles și ce competențe și-a format- ci doar un examen la fel de formal. În plus, fără o experiență de minim 1 an- și doar pe baza unor hârtii- se poate da o astfel de calificare. Plecând de la ideea că toate părțile implicate dau dovadă de bunăvoință- cel care iese pe piața SSM după 80 de ore de curs- nu are experiența necesară- și nci competențele (care se formează în timp) pentru a desfășura activitatea de SSM- așa că în cel mai bun caz el se va baza pe șansă și pe experiența din unitatea economică- pentru ca să nu se producă accidentări. Categoric că legea trebuie schimbată astfel încât să includă și o experiență reală de implementare- la finalul cursurilor cât și o perioadă de mentorat.

Analiza de piață arată că există cerere- dar atâta timp cât nu există o poziție de monopol- care ar fi normală pentru un institut ca INCDPM- trebuie mers pe cerințele beneficiarilor- din care să se dezvolte un plan de specificații.

 Câteva din cerințele beneficiarilor sunt listate în continuare:

• cursuri la un nivel de calitate European, cu conținut actualizat pentru 2014;
• cursuri cu un preț cât mai scăzut  în condițiile în care output-ul (calificarea obținută) nu este extraordinară. Prețul unui curs de o săptămână n-ar trebui să se ridice peste 600 de lei.
• cât mai mult conținut util- teoriile sunt frumoase- dar în majoritatea cazurilor inutile- la fel ca și legislația care n-are sens să fie predată la curs- atunci când poate fi consultată fie în scris, fie în multe baze de date. Cursanții doresc să învețe ceva care poate fi aplicat imediat și le poate aduce avantaje cât mai rapid;
• finalizarea cursului să se facă cu un proiect sau cu un alt tip de aplicație practică; pedagogia a dovedit de foarte mult timp că examenele sunt niște forme relative de verificare; studentul învață pentru un examen în mod intensiv- după care, datorită mecanismelor cerebrale- la fel de intensiv uită ce a învățat. Spre deosebire de examen- proiectul nu implică memorarea- dar dovedește competențele formate în timp, poate fi util la locul de muncă al studentului  și poate conduce la rândul său la dezvoltări viitoare.

Din experiența proprie a ultimilor 10 ani- atât pe plan intern cât și extern- pot preciza că:

a. un curs nu trebuie să dureze niciodată mai mult de 6 ore/zi,  4 zile curs+1 zi susținere proiect; chiar și la 6 ore de expunere- indiferent de calitatea profesorului- un curs are tendința să devină plictisitor. Împărțirea zilei în 2- incluzând eventual și o masă caldă- este nefericită- după masă studenții au o activitate minimală;

b. conținutul teoretic al cursului este bine să existe deja- on-line. Studenții trebuie să-l poată aplea când doresc și de pe ce suport doresc. De asemenea, studenții ar trebui să aibă posibilitatea să descarce și să stocheze acest curs pe sistemele lor IT.

c. În cadrul cursului propriu-zis (prezența la clasă ) trebuie făcute cât mai multe aplicații, studii de caz și rezolvate părți din proiect.

d. studenții trebuie implicați- într-o măsură cât mai mare- în activitate. Ei trebuie să vină cu structurile contextuale proprii- pe care să le dezvolte în interacțiune cu ceilalți studenți. Nici un student n-ar trebui să discute lucruri ”la modul general”- cu atât mai mult profesorul .

Figura 1. Schemă de implementare a unor structuri de curs SSM

SSM PENTRU LUCRĂTORII VÂRSTNICI-1 LA CE TREBUIE SĂ FIM ATENȚI ?

Lucrătorii de vârsta a 3-a sunt de cele mai multe ori persoane cu mare experiență, cunoștințe necesare și exemple suficiente în viața la locul de muncă pentru a se putea proteja satisfăcător de accidente. Pe de altă parte în foarte multe cazuri managerii profită de experiența și un anumit comportament disciplinat al acestora pentru a le solicita să activeze în sarcini care-i expun la riscuri, fără a le asigura informarea adecvată, formarea necesară sau resursele pe care să le utilizeze pentru protecție. De aceea lansăm astăzi o serie dedicată asigurării Securității și Sănătății în Muncă pentru lucrătorii de vârsta a 3-a.

De ce trebuie să fim interesați în primul rând ?

Figura următoare sintetizează acest aspect.

Se poate observa că există 2 componente esențiale:

1. Informarea și formarea lucrătorilor- cu accent pe persoanele vârstnice; există mentalitatea greșită că ”tot are o anumită vârstă și nu-l mai afectează expunerea la...”

2. Evaluarea riscurilor și adoptarea măsurilor necesare de prevenire.

Figura 1. Aspecte esențiale în managementul  riscurilor pentru lucrătorii în vârstă.

-Abordarea cu seriozitate a aspectelor legate de diversitate și angajamentul pozitiv în acest sens.

-Evitarea presupunerilor prealabile în legătură cu pericolele și persoanele expuse riscurilor.

-Punerea în valoare a diversităţii lucrătorilor ca avantaj (și nu ca o problemă).

-Luarea în considerare a întregii forţe de muncă- chiar și ”lucrătorii ignorați”[i], inclusiv a personalului de curăţenie, a recepţionerilor, a lucrătorilor responsabili cu întreţinerea, a lucrătorilor temporari, a lucrătorilor cu timp parţial de lucru etc.

-Adaptarea muncii și a măsurilor preventive în funcţie de lucrători. Lucrătorul trebuie să ”accepte” munca- atunci când o vede prima dată. Experiența sau intuiția acestuia îi pot spune că există anumite riscuri care trebuie îndepărtate. Adaptarea muncii la lucrători este un principiu esenţial al legislaţiei Uniunii Europene.

-Luarea în considerare a necesităţilor unei forţe de muncă diverse în etapa de proiectare și de planificare (conceperea de rampe de urcare, de locuri de odihnă temporare, etc.), mai degrabă decât efectuarea modificărilor necesare în momentul angajării unui lucrător cu dizabilităţi/în vârstă/migrant.

-Integrarea securităţii și sănătăţii în muncă în orice măsură privind egalitatea la locul de muncă, inclusiv planuri privind egalitatea și politicile de  discriminare.

-Oferirea unei formări și informări pertinente privind aspectele legate de diversitate în legătură cu riscurile de securitate și sănătate, persoanelor responsabile cu evaluarea, gestionarea și supravegherea riscurilor, reprezentanţilor responsabili de securitate etc.

-Oferirea unei formări adecvate privind securitatea și sănătatea în muncă fiecărui lucrător, adaptând materialele de formare la necesităţile și specificul lucrătorilor.

-Evaluarea cuprinzătoare a riscurilor ar trebui să adopte o abordare participativă, implicând lucrătorii vizaţi și bazându-se pe examinarea situaţiei reale de la locul de muncă.

-Exemplele de bune practici de evaluare cuprinzătoare a riscurilor includ o serie de măsuri de prevenire (adaptarea muncii în funcţie de lucrător, adaptarea la progresul tehnic,furnizarea unor instrucţiuni adecvate lucrătorilor, oferirea unor sesiuni de formare specifice etc.). Adoptarea acestor măsuri interconectate reprezintă un factor esenţial care conduce la succes.

-O evaluare a riscurilor pentru grupurile de lucrători expuse unor riscuri crescute, care elimină riscurile și abordează pericolele în stadiu incipient, va aduce beneficii tuturor lucrătorilor (indiferent de vârstă, sex, naţionalitate și caracteristici fizice). Câteva exemple de măsuri, în beneficiul întregii forţe de muncă, includ următoarele:

— Modificări la clădiri sau posturi de lucru (în beneficiul lucrătorilor cu dizabilităţi, al lucrătorilor în vârstă etc.), de exemplu rampe, lifturi, întreruptoare și trepte ale căror margini să fie vopsite în culori deschise.

— Utilizarea unor unelte și instrumente mai ergonomice (care pot fi adaptate specificului fiecărui lucrător, indiferent de statura și caracteristicile acestuia). În acest mod sarcina de muncă poate fi îndeplinită de o gamă mai largă de lucrători (femei, lucrători mai în vârstă, persoane mai mici de înălţime etc.), de exemplu datorită diminuării forţei fizice solicitate.

— Punerea la dispoziţie a tuturor informaţiilor privind sănătatea și securitatea în formate accesibile (cu scopul ca aceste informaţii să devină mai ușor de înţeles pentru lucrătorii migranţi).

— Dezvoltarea metodelor și strategiilor, în special pentru păstrarea lucrătorilor mai în vârstă care lucrează în ture; aceste strategii vor avea beneficii pentru toţi lucrătorii (indiferent de vârstă) și vor face munca în ture mai atractivă pentru noii angajaţi.

-Ori de câte ori o societate sau o organizaţie efectuează modificări ale mediului fizic al locului de muncă sau atunci când cumpără echipamente noi, este important să se asigure că aceste modificări sau achiziţii sunt adaptate diversităţii forţei de muncă.

-În cazul în care compania sau organizaţia nu poate face faţă riscurilor cu care se confruntă un anumit grup de lucrători, este important să se solicite consiliere. Aceasta poate fi oferită de serviciile și autorităţile din domeniul securităţii și sănătăţii în muncă, cadrele medicale și specialiștii în ergonomie, organizaţiile pentru persoane cu dizabilităţi sau migranţi etc.

-Exemplele de bune practici de evaluare cuprinzătoare a riscurilor arată că, pentru ca o măsură de prevenire să fie eficace, este esenţial să fie implicaţi toţi actorii vizaţi direct: lucrătorii și reprezentanţii lucrătorilor, consiliile de întreprindere,conducerea, experţii din domeniul securităţii și sănătăţii în muncă, contractanţii și subcontractanţii etc.

---

[i] P.Schenider (2004), The forgotten workers, Willey and Sons, pg. 26

Audit de conformitate al SSM pe Legea 319/2006- BAZELE DEZVOLTĂRII SISTEMULUI DE AUDITARE

ASPECTE GENERALE

Legea 319/2006 este legea fundamentală care reglementează desfășurarea activităților de Securitate și Sănătate în Muncă (SSM) la nivelul României. 

Orice fel de audit SSM ar trebui să înceapă cu un audit de conformitate bazat pe legea fundamentală din domeniul protecției muncii, de aceea am început dezvoltarea unui sistem care să realizeze un astfel de audit. 

Obiectivul principal urmărit de acest sistem de auditare e să determine conformitatea  unității economice auditate cu Legea 319/2006. 

Sistemul este gândit să funcționeze după următoarea schemă, prezentată în figura 1.

Figura 1. Schema de funcționare a sistemului de audit

Se parcurg articolele legii, cele semnificative pentru obiectivul propus fiind introduse în audit. Acesta dă ca și rezultate primare de interes- Punctele Slabe identificate. Sistemul realizează interpretarea rezultatelor precum și transmiterea acestora prin e-mail.

IPOTEZE DE LUCRU

1. Legea 319/2006 - sau măcar componentele sale- vor rămâne în vigoare pentru cel puțin 5 ani . Durabilitatea unei legi este o condiție necesară pentru un astfel de sistem de auditare- se poate vedea că legea are deja 8 ani de când este în vigoare fără modificări majore. 

2. Auditul de conformitate cu legea nu ține cont de profilul unității economice auditate- pentru că legea se aplică în mod unitar- în afară de cazurile prevăzute.

3.Sistemul de metrici folosit trebuie adaptat la documentul care stă la baza auditării. Cel mai simplu mod de a realiza acest lucru este :

1. Folosind un sistem de audit cu 2 posibilități de răspuns (DA- unitatea este conformă cu articolul auditat sau NU- unitatea nu este conformă);
2. Considerând orice fel de punct slab identificat ca fiind necesar de remediat imediat. Dacă o unitate auditată are unul sau mai multe puncte slabe înseamnă că Legea 319 nu este respectată- iar unitatea trebuie să-și remedieze imediat aceste puncte slabe, nefiind acceptabile acțiuni de mitigare pe termen mediu sau lung;

4. Subiectivitatea inerentă oricărui tip de audit  poate fi remediată  prin verificări pe teren. 

ANALIZA OPERAȚIONALĂ A TEXTULUI LEGISLATIV

În urma analizei operaționale a textului de lege a fost realizată schema  prezentată în figura 2.

Figura 2 Rezultatul analizei operaționale

Rezultatul analizei operaționale arată că nivelul 2 este cel mai important din punct de vedere al obiectivelor urmărite. În același timp nu trebuie neglijate celelalte 6 nivele- care vor fi incluse ca și cunoștințe necesare pentru managementul de specialitate. 

DEZVOLTAREA UNEI STRUCTURI OPTIMALE PENTRU PROMOVAREA STUDIILOR ÎN DOMENIUL METODELOR MODERNE DE PREVENIRE A PIERDERILOR ÎN CADRUL IMM-urilor LA NIVELUL DE EXCELENŢĂ EUROPEAN

Autori: Dr. ing.IOAN PIŢURESCU

             Dr.  ANA MARIA ONU

             Dr. ing.ŞTEFAN KOVACS

CONTROLUL PIERDERILOR- ATRIBUT INDISPENSABIL AL MANAGEMENTULUI EFICIENT AL IMM-urilor

Controlul pierderilor (loss control) este un domeniu de cercetare extrem de important pentru orice fel de unitate economică din Uniunea Europeană. Pierderea industrială (loss) are loc datorită apariţiei unui eveniment neprevăzut în procesul normal de producţie sau de prestare a serviciilor. Pierderea se poate manifesta prin întreruperi ale lucrului, avarii tehnologice sau poate degenera în incidente şi accidente de muncă. Trebuie ţinut seama de faptul că incidentele şi accidentele de muncă sunt doar faţa văzută a iceberg-ului. Toate statisticile arată că la 25% manifestări accidentogene (incidente şi accidente de muncă) există încă 75% manifestări potenţial accidentogene.

Figura 1 Pierderile ca efect al evenimentului neprevăzut

Controlul pierderilor e determinat de evenimente neprevăzute .
Efectele evenimentelor neprevăzute sunt cuprinse sub termenul generic de pierderi industriale (loss) iar controlul pierderilor (loss control) este disciplina care îşi propune identificarea surselor de pierderi, stabilirea consecinţelor posibile ale acestor pierderi pentru unitatea economică, găsirea celor mai potrivite metode pentru eliminarea acestor pierderi sau reducerea lor la un nivel acceptabil precum şi instruirea personalului în spiritul acestor acţiuni de control a pierderilor.
Aşa cum arăta Azeglio   controlul pierderilor, la fel ca şi managementul „este o ştiinţă şi o artă. Este o ştiinţă pentru că apelează zone ale cunoaşterii ştiinţifice şi este o artă pentru că implementarea sa presupune calităţi deosebite, de artist”

Figura următoare sumarizează conceptele lui Azeglio şi Petersh   în ceea ce priveşte controlul pierderilor.
Se poate vedea faptul că controlul pierderilor are atât o componentă ştiinţifică cât şi o componentă practică. 
Componenta ştiinţifică este legată atât de aspecte de natură tehnico- economică cât şi de aspecte legate de ingineria factorului uman. 

Figura 2 Controlul pierderilor între teorie şi practică

ABORDĂRI EUROPENE ŞI NAŢIONALE ALE CONTROLULUI PIERDERILOR

Uniunea Europeană a înţeles adevărata valoare şi semnificaţie a IMM-urilor precum şi necesitatea reducerii semnificative a pierderilor industriale înregistrate de acestea. La nivel european, problema controlului pierderilor la nivelul IMM este extrem de serioasă, ţinând seama şi de faptul că IMM-urile aduc peste  85% din PIB-ul UE. În acest sens, la nivelul UE au fost elaborate o serie de materiale metodologice gândite în mod special pentru reducerea şi controlul pierderilor la nivelul IMM. În acest sens trebuie amintit „Control loss self-audit system for Small and Medium Enterprises” elaborat de Comitetul Ştiinţific al UE în 1999. 
O serie de institute de cercetări cum ar fi INRS-Franţa, BIA-Germania ,VTT-Finlanda se ocupă de studiul acestei probleme. O serie de proiecte finanțate la nivel European –cum ar fi „HAZSME” (Loss control Hazards for SME’s) dezvoltat de Universitatea din Delft fie HazOpSME (Hazardous Operation Controll in SME) al TNO (Olanda) fie proiecte independente cum sunt cele ale Lloyds şi Aktio Nobel pot fi date ca referință.
 INIMM a dezvoltat  o propunere referitoare la dezvoltarea unei structuri de studiu pentru managementul controlului pierderilor. 
 Proiectul "DEZVOLTAREA UNEI STRUCTURI OPTIMALE PENTRU PROMOVAREA STUDIILOR ÎN DOMENIUL METODELOR MODERNE DE PREVENIRE A PIERDERILOR ÎN CADRUL IMM-urilor LA NIVELUL DE EXCELENŢĂ EUROPEAN PRIN COLABORAREA INTER-EUROPEANĂ ÎN ACEST DOMENIU DE CERCETARE"  urmăreşte să colecteze, sintetizeze şi să disemineze pe piaţa IMM-urilor din România cele mai semnificative concepte de cunoaştere dezvoltate în acest sens în Uniunea Europeană. 
. 

ETAPE ALE CONTROLULUI PIERDERILOR

În acest sens, această propunere introduce în România noţiunea de Control al pierderilor sau ”loss control”  ca succesiune de concepte (paşi) care trebuie urmaţi.  Aceste concepte respectă o anumită structură, structură prezentată în figura următoare.
Se poate observa că este vorba de:

1.Identificarea surselor de pierderi- este primul şi poate cel mai important pas în controlul pierderilor; nu se poate vorbi de un control eficient al pierderilor atâta timp cât nu identifici în mod adecvat sursa acestora; chiar dacă se pot reduce efectele pierderilor fără identificarea sursei acestea nu pot fi eliminate niciodată. Referitor la sursele de pierderi trebuie precizat faptul că acestea pot  depinde de:

• Factorul uman; dacă lucrătorii nu sunt bine instruiţi sau suficient motivaţi atunci sursa de pierderi va fi în mod sigur aici; iarăţi dacă aceşti lucrători nu se află într-o stare psiho-fizică corespunzătoare există mari şanse ca să se producă pierderi din această cauză; la nivel mondial circa 80% din accidentele de muncă produse- care reprezintă una din cele mai grave forme de manifestare a pierderilor- sunt cauzate în mod direct de către factorul uman; ţinând seama de această statistică se poate considera că în proporţie de 75-90% pierderile au drept surse factorul uman din IMM; într-o anumită măsură aceste surse sunt cele mai susceptibile la eliminare printr-o activitate susţinută de formare şi motivare a specialiştilor.
• Mijloacele de producţie şi facilităţile din IMM; starea necorespunzătoare a mijloacelor de producţie şi a facilităţilor, uzura excesivă a acestora, neîntreţinerea corespunzătoare vor conduce în mod sigur la pierderi; chiar dacă aceste pierderi nu se vor manifesta în mod direct prin incidente şi accidente de muncă, ele pot compromite procesul de producţie şi influenţa negativ calitatea produselor sau serviciilor oferite de IMM;
• Intrările în IMM folosite pentru realizarea produselor sau serviciilor; fie că aceste intrări sunt electricitatea, gazele sau apa menajeră, fie că sunt materii prime sau materiale, calitatea necorespunzătoare a acestora poate influenţa în mod dramatic activitatea IMM-ului şi poate conduce la pierderi semnificative. În plus, trebuie ţinut seama de faptul că anumite intrări pot fi livrate la parametrii necorespunzători de către o singură sursă – de exemplu livrarea electricităţii sub parametrii poate conduce la compromiterea proceselor de producţie în multe industrii iar beneficiarul- respectiv IMM-ul este „captiv”, neputând să-şi schimbe furnizorul;
• Mediul de muncă- modificările apărute în mediul de muncă pot conduce la pierderi însemnate. De exemplu, apariţia unui microclimat necorespunzător într-un depozit de produse alimentare poate conduce la alterarea tuturor produselor existente în depozit

2.Analiza surselor de pierderi urmăreşte în principal:

• Identificarea formelor de manifestare a pierderilor- formele de manifestare a pierderilor pot fi foarte diverse, plecând de la perturbări ale fluxului normal de activităţi şi până la accidente de muncă.
• Identificarea posibilelor efecte ale pierderilor, a localizării şi gravităţii acestora. Există multe situaţii în care pierderile sunt inerente- pe de altă parte efectul acestora este minor şi nu este economic să fie luat în consideraţie. Pe de altă parte, ignorarea unor precursori poate conduce la pierderi mult mai severe.În cazul în care pierderile sunt frecvente iar gravitatea lor este mare, conducând la distrugeri ale proprietăţii, incidente sau accidente de muncă atunci sursele de pierderi trebuie eliminate.
• Identificarea frecvenţei de manifestare a pierderilor- dacă frecvenţa este nesemnificativă iar gravitatea nu este foarte mare atunci există posibilitatea  ignorării sursei de pierderi.

3,Dezvoltarea de scenarii- scenariile de tip „What-If” (Ce se întâmplă dacă...) permit managementului IMM-ului să aprecieze importanţa diferitelor surse de pierderi şi să evalueze corect alocarea de resurse necesare pentru eliminarea acestor surse sau diminuarea efectelor acestora. Alocarea diferenţiată a resurselor necesare controlului pierderilor este cheia managementului performant . De aceea studiul scenariilor poate oferi cheia unei alocări optimale a resurselor.Dezvoltarea de scenarii este o obligaţie pentru IMM-urile din industria de proces care intră sub incidenţa Directivei Seveso II.
4.Planificarea eliminării surselor de pierderi- urmăreşte identificarea surselor de pierderi care pot fi eliminate în mod definitiv, stabilirea celor mai eficiente metode de eliminare, implementarea acestor metode şi verificarea rezultatelor obţinute. De exemplu, în cadrul unui IMM (microîntreprindere) cu 10 angajaţi s-a descoperit că circa 95% din pierderile înregistrate se datorau insuficientei instruiri a personalului. În acest sens a fost conceput şi implementat un program de instruire continuă care a condus la eliminarea acestei surse de pierdere. Pe de altă parte există o serie de surse de pierderi „tehnologice” care pot fi eliminate doar prin schimbarea radicală a tehnologiei .
5. Planificarea reducerii consecinţelor pierderilor urmăreşte reducerea riscurilor specifice la aşa numitul nivel ALARP (As Low as Reasonably Possible). Acest lucru presupune că fiecare IMM îşi stabileşte un nivel rezonabil de risc şi că prin programele dezvoltate toate sursele de pierderi sunt reduse până la acest nivel. Acest nivel este extrem de important în procesul managerial ca factor de referinţă faţă de care sunt întreprinse celelalte activităţi manageriale- alocarea de resurse materiale, umane, etc.În selectarea nivelului ALARP trebuie ţinut seama de faptul că acest nivel trebuie păstrat constant ; de asemenea trebuie ţinut seama  că un nivel extrem de jos implică cheltuieli foarte mari- cheltuieli care la un moment dat s-ar putea să fie imposibil de susţinut de către unitatea economică.Pe de altă parte un nivel mai ridicat poate conduce la apariţia unor evenimente nedorite- incidente şi accidente de muncă.

Figura 3 Mecanisme de control ale pierderilor

CONCLUZII

Proiectul  prezentat are două obiective finale:
• Obţinerea unei mase critice de cunoştinţe care să permită un management eficient al pierderilor în IMM-uri; în acest sens se desfăşoară două categorii de acţiuni:
o Acţiuni de instruire în România- în care o serie de personalităţi pe plan european vizitează România şi prezintă aspecte semnificative din activitatea lor de cercetare în domeniu, metode şi tehnici moderne specifice domeniului precum şi rezultate de vârf;
o Acţiuni de instruire la nivel european- în cadrul acestor acţiuni specialişti din România participă la întâlniri şi tutoriale de tip hands on în centre de excelenţă europene-în acest sens trebuie menţionată vizita în Italia a unei delegaţii din cadrul INIMM, la Roma şi Trieste unde au fost desfăşurate astfel de activităţi.
• Dezvoltarea unui sistem eficient de parteneriat inter- european, sistem care va permite participarea cercetării româneşti- cercetare specifică IMM-urilor şi reprezentată în primul rând de INIMM la schimbul de valori european, schimb materializat prin elaborarea şi depunerea de propuneri comune la diverse programe cum ar fi Horizon 2020
Activitatea de instruire se va finaliza cu realizarea unui portal Web care va disemina pe o scară largă cunoştinţele dobândite, astfel încât ele să poată fi utilizate de către toţi cei interesaţi. 

REFERINȚE

  A.I.Azeglio- Loss control in the enterprise, in Journal of Loss Control, no. 23, 121 10 July 2005, pg. 21-27

  J. Petersh, Implementing loss control, Handbook of Amsterdam Municipality, 2005

EVALUAREA (AUDITUL) SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ FOLOSIND METODA CELOR 10 ELEMENTE-1

CE FACE AUDITUL DE SSM ?

CE FACE  METODA CELOR 10 ELEMENTE ?

Auditul de Securitate și Sănătate în Muncă (SSM) evaluează starea SSM din cadrul unui loc de muncă/atelier/secții/unități. Spre deosebire de evaluarea riscului- aici ne referim la ceva concret- observabil și evaluabil în mod direct sau indirect cu ajutorul procesului de auditare (ascultare în original). Sunt evaluate elementele care pun în pericol securitatea (de exemplu cabluri de alimentare desizolate, prize prost fixate în perete, etc.) și nu posibile evenimente neprevăzute (de exemplu  căderea de la înălțime a unui vizitator accidental al unui șantier dezafectat). De asemenea este evaluată starea dispozitivelor care trebuie să protejeze securitatea, organizarea locului de muncă, managementul resurselor dedicate, etc.

Metoda celor 10 elemente permite specialiștilor din unitățile economice să descrie locul de muncă sau unitatea evaluată prin 10 elemente relevante din punct de vedere al SSM și  să auditeze starea de securitate și sănătate din unitate prin intermediul celor 10 elemente
Metoda poate fi utilizată de asemenea de către terțe firme care asigură evaluarea (auditul) din exterior. 

Metoda permite:

1. identificarea punctelor slabe (din punct de vedere al Securității și Sănătății în Muncă);

2. analiza vulnerabilităților funcțiilor primare ale unității economice;
3.calculul unui Nivel de Securitate relevant pentru zona auditată;
4. dezvoltarea de KPI (Indici Cheie de Productivitate) pentru domeniul SSM și  calculul acestora;

5. dezvoltarea unui plan de măsuri de îmbunătățire bazat pe date certe- plecând de la analiza punctelor slabe;

6. transmiterea datelor de referință- nivel de securitate + KPI specifici către ITM și către alte Autorități interesate;

7. realizarea unor profile de securitate/ activități economice și industrii;

Așa cum s-a arătat și înainte metoda poate fi aplicată:

1. De către specialistul în domeniul SSM din unitatea economică evaluată sau de către un alt expert în domeniul de activitate al unității evaluate; acest specialist este omul care știe cel mai bine care sunt problemele de securitate și sănătate la locurile de muncă- instrumentul dezvoltat îi va permite să realizeze un audit optim și eficient, cu rezultate care pot fi relaționate cu cele obținute în întreprinderi similare sau la nivel de ramură/activitate economică;

2. de către specialiștii din cadrul unor terțe firme care prestează servicii specifice în domeniu;

Se recomandă implementarea și aplicarea metodei pe 2 nivele de competență:

a. metoda poate fi implementată- și utilizată regulat de către specialiștii din unitatea economică;

b. aceștia pot transmite electronic rezultatele evaluării unor firme de profil pentru analiza detaliată a acestora și o consultanță mai performantă (în acest sens metoda stabilește legătura cu un consultant/firmă extern similar cu sistemul PROMIS);

DE CE EVALUARE DE SECURITATE ȘI NU DE RISC ?

Riscul- atâta timp cât nu este activat și nu se transformă într-un eveniment neprevăzut- este o chestiune ipotetică- care se poate întâmpla. Există riscul unui cutremur catastrofal- de exemplu. Pe de altă parte securitatea la locul de muncă /în unitatea economică reprezintă suma unor aspecte vizibile, identificabile și evaluabile în mod concret- fiind astfel în legătură directă nu numai cu activitatea de management a unității economice dar și cu ceea ce observă un eventual control realizat de către Autoritatea Competentă. Riscul atâta timp cât nu se manifestă este doar un aspect posibil, o poveste. 

DE CE AUTO-EVALUARE ?

Cei care se află în unitate și activează acolo știu cel mai bine care sunt problemele de securitate și sănătate în muncă cu care se confruntă.
Evaluatorii externi ar putea avea cunoștințe suplimentare- care să permită aprofundarea și optimizarea soluțiilor stabilite de auditorii interni. Figura următoare prezintă schematic cele 2 posibilități de evaluare.

Figura 1 Auto-evaluare vs. evaluare

Trebuie remarcat faptul că nu se poate realiza un audit obiectiv fără aportul angajaților din firma auditată. Acest aspect subliniază faptul că există posibilități clare de auto-evaluare atunci când problemele de securitate și sănătate nu sunt complexe. 

DE CE O METODĂ UNITARĂ DE AUDIT ?

Orice metodă de auditare a SSM ar trebui să fie utilă- în general- celor care o implementează și o aplică- respectiv managementului unității în primul rând. Un alt aspect important îl reprezintă însă posibilitatea de a comunica rezultatul evaluării într-un format inteligibil, precum și trasabilitatea, repetabilitatea și reproductibilitatea procesului de evaluare. Dacă evaluarea este genială- dar ea nu poate fi urmărită (și verificată din punct de vedere al corectitudinii) , nu poate fi repetată în mod periodic în cadrul aceleiași unități și nu poate fi implementată și în altă unitate (similară sau nu)- ea este inutilă. 

Metoda celor 10 elemente este concepută astfel încât să existe toate elementele de trasabilitare, repetabilitate și reproductibilitate necesare- și în același timp să fie suficient de deschisă ca să  poată fi adaptată pentru unități economice diverse, cu profil specific. E posibil ca într-o unitate cu specific agricol cele 10 elemente să fie diferite de cele dintr-o unitate cu profil de prelucrare prin așchiere- dar ele descriu în mod unitar unitatea, sistemul de evaluare folosește metrici comune și exprimă rezultatele într-un format interpretabil și inteligibil fără probleme și de unitatea agricolă și de cea de prelucrări prin așchiere sau o unitate de proces. 

În orice construcție trebuie pornit de undeva. Metoda de audit SSM pe baza celor 10 elemente își propune să fie acest punct de pornire. 

ANALIZA SENTIMENTELOR ȘI UTILIZĂRILE POSIBILE ÎN SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

Domeniul Securității și Sănătății în Muncă nu este exact un domeniu foarte cuantificabil. Factorul uman- care determină în mod direct și constituie cauză primară pentru  majoritatea accidentelor de muncă  este dificil de cuantificat- cel puțin la ora actuală. pe de altă parte evaluarea securității și sănătății la locul de muncă- și implicit managementul riscurilor se bazează în mod majoritar pe evaluări calitative. Majoritatea locurilor de muncă nu sunt caracterizate de noxe care pot fi măsurate cu ajutorul diverselor aparate de măsură- de exemplu  locurile de muncă din industria construcțiilor.

Pe de altă parte orice fel de loc de muncă poate fi descris- de persoanele care-și desfășoară activitatea acolo- într-un limbaj natural.
Astfel de descrieri- semnificative- pot fi colectate de la toți cei care activează într-un anumit loc de muncă.
Analiza sentimentelor- (sentiment analysis sau opinion mining)  se referă la utilizarea prelucrării limbajului natural, analizei de text precum și lingvisticii computaționale pentru a identifica și extrage informații cu caracter subiectiv din materiale sursă.La modul general analiza sentimentelor urmărește să identifice atitudinea unei anumite persoane (atitudine exprimată în scris sau oral) referitoare la o anumită topică sau la contextul unui document. Atitudinea poate fi propria judecată , starea emoțională sau comunicarea emoțională intenționată de autor.  

Folosirea unui astfel de instrument ar putea transforma activitatea de evaluare a securității și sănătății în muncă  - de exemplu prin analiza opiniilor generate de către un anumit loc de muncă- de exemplu o hală în care-și desfășoară activitatea 200 sau mai mulți lucrători/schimb. 

În acest sens a fost testat un instrument care se numește Semantria (https://semantria.com/).Semantria se instalează ca un add-in pentru Excel- după instalare devenind unul din meniurile Excel. 

Interfața generală a instrumentului este prezentată în figura 1.

Figura 1. Interfața generală Semantria

Pentru a testa Semantria a fost dezvoltat un set de test, set prezentat în figura 2. Trebuie specificat faptul că pentru a utiliza Semantria- ca și restul instrumentelor pentru analiza sentimentelor- textele de analizat trebuie să fie în limba engleză.Setul de test prezintă 3 descrieri- din partea a 3 persoane diferite- pentru același loc de muncă.

Figura 2. Setul folosit pentru testare

Pentru a realiza funcțiile dorite Semantria presupune accesul la baza de cunoștințe aflată pe serverele proprii- deci putem vorbi în acest caz de un ”software by service”. 

În urma prelucrărilor se obțin rezultatele analizei sentimentelor- așa după cum se poate vedea din figura 3.

Figura 3. Rezultatele analizei sentimentelor

Revenind la  punctul de plecare al acestui material- folosirea unui instrument gen Semantria pentru auditul de securitate și respectiv managementul riscurilor poate fi gândită ca eficientă atunci când este vorba despre o unitate economică mare și foarte mare, despre un consorțiu sau de analize făcute la nivel de ramură sau chiar de economie națională pentru actori guvernamentali. Costul presupus (899 USD/lună pentru varianta cea mai ieftină) este destul de mare- pe de altă parte pentru consorții cum ar fi BP- cu câteva zeci dacă nu sute de mii de angajați la nivelul planetei- ele oferă date de referință care pot da o imagine destul de exactă a securității și sănătății la nivel de consorțiu/ramură economică/economie națională. Cum astfel de date pot fi colectate anonim, analiza acestora n-ar contrazice practicile ”just culture”. 
Un instrument gratuit și care-și poate găsi anumite utilizări este Sentiment Analysis care poate fi accesat de la http://nlp.stanford.edu:8080/sentiment/rntnDemo.html.
Exemplul introdus pentru analiză este ”The workplace is not well maintained with a lot of materials let on the transport routes. The machines have not all the needed safety devices. There is no safety policy. The workers have an accidentogen behaviour that could develop into incidents and accidents. The workers are not well trained and have not the technical training needed. There are few PPE distributed among the workers, part of them are not used.”
Sistemul identifică sentimentele prin noduri de culoare:
-roșii- cele negative;
-verzi- cele neutre;
-albastre- cele pozitive;
Figurile 4-6  prezintă câteva din rezultatele analizei care se face pe frază- fiecare din arbori reprezentând o anumită frază.

Figura 4- Rezultate 1

Figura 5-Rezultate 2

Figura 6-Rezultate 3

Un astfel de instrument și-ar găsi cu siguranță utilizarea în analiza unei situații pre-accident sau chiar a descrierii unui accident ocupațional propriu-zis. Ceea ce ar trebui adăugat - și probabil că există în varianta comercială- este un interpretor. 

SECURITATEA ÎN MUNCĂ ȘI MANAGEMENTUL INTEGRAT-1

Termenul management provine din latinescul maneo care înseamna a ramâne de unde a ajuns la termenul francez maison (casa) si la menaj.
Frederick W. Taylor definea managementul , în cartea sa Shop Management, publicata în 1903, astfel: "a ști exact ce doresc sa faca oamenii si a-i supraveghea ca ei sa realizeze aceasta pe calea cea mai bună si mai ieftină";
Henri Fayol, în cartea sa Administration industrielle et generale, publicata în 1916, mentiona ca "a administra înseamna a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla";
Realizarea obiectivelor oricărei organizații economice impune efectuarea unui ansamblu de procese corelate în mod direct sau indirect cu noțiunea de management . Aceste procese de munca se clasifica în:
-       procese de executie- în care apare direct și riscul ocupațional- și implicit și necesitatea managementului acestuia;
-       procese de management- care pot influența, prin calitatea substandard și riscul ocupațional.
Integrat înseamnă complementar, inter-conectat, combinat.
Managementul integrat implementat la nivelul unei unități economice va folosi construcțiile existente (ISO 9001, ISO 14001, ISO 31000 și OHSAS 18001 ca fundamente principale) pentru optimizarea funcționării unității -realizată în linii mari prin optimizarea procesului de management într-un ciclu top-bottom.
Figura 1 prezintă procesul de integrare al celor 3 sisteme principale.

Figura 1. Integrarea sistemelor de calitate, securitate și sănătate în muncă și mediu

O serie de definiții sunt utile pentru înțelegerea aspectelor prezentate:
acţiune corectivă – acţiune de eliminare a cauzei unei neconformităţi, detectate sau a altei
situaţii nedorite;
acţiune preventivă - acţiune de eliminare a cauzei unei neconformităţi potenţiale sau a altei
posibile situaţii nedorite;
calitate – măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplinesc cerinţele;
capabilitate – abilitatea unei organizaţii, sistem sau proces de a realiza un produs care va
îndeplini cerinţele definite în fazele de concepție și proiectare;
client - destinatar al unui produs furnizat de furnizor (sau executant). Prin client se poate
înţelege: consumator final, utilizator, cumpărător, beneficiar;
conformitate – îndeplinirea unei cerinţe;
defect – neîndeplinirea unei cerinţe referitoare la o utilizare intenţionată sau specificată;

Figura următoare face legătura între acești termeni.

Figura 2- SSM și calitatea- 1

Atât managementul unității cât și experții în SSM (interni sau externi) urmăresc procesul de asigurare al SSM (căruia îi corespunde managementul Securității și Sănătății în Muncă). Acest proces este definit prin atribute de calitate- atât din punct de vedere al managementului  care definește (în funcție de activitățile sale specifice) atât politicile de SSM (care evident vor fi diferite în cazul unei companii care furnizează servicii de turism , în cadrul unei fabrici alimentare sau a unei unități nucleare) cât și criteriile (parametri) de performanță (unul din cei mai cunoscuți astfel de parametri este și politica ”Zero accidente” ).

Asigurarea SSM are ca și referențial CLIENTUL.Clientul considerat poate fi  atât personalul organizației, căruia trebuie să i se asigure sănătatea și securitatea în muncă cât și clientul extern -căruia trebuie să i se asigure produse/servicii care să nu conducă direct sau indirect la evenimente neprevăzute (de exemplu muchii tăioase la un produs de birotică sau servicii de turism care conduc la accidentarea turiștilor din cauza unui mijloc de transport necorespunzător - care provoacă un accident). 

Acțiunile preventive trebuie să fie adoptate și adaptate pentru satisfacerea clientului- și în acest sens legătura între asigurarea calității și asigurarea SSM este de importanță maximă. SSM trebuie văzut- și apreciat de managementul unității- exact la același nivel ca și calitatea produselor și serviciilor oferite. Nu este productivă o abordare care pune calitatea pe primul loc- lăsând descoperită componenta de SSM (accidentul din Bangladesh de anul trecut ilustrează extrem de bine acest aspect). SSM-ul trebuie considerat ca și complementar calității. 

IMPORTANT !!! CURSURI DE SSM PE PROFILUL ACTIVITĂȚII DVS: !

Platforma Tehnologică Română pentru Securitate Industrială (RTPIS) împreună cu ”Safety in Knowledge” își propun să vină în ajutorul  persoanelor și unităților interesate prin dezvoltarea în comun a unor module de instruire în domeniul Securității și Sănătății în muncă- adaptate pe profilul unității sau locului de muncă în care vă desfășurați activitatea.
Dezvoltarea va fi făcută în comun de către un specialist în domeniul SSM de la RTPIS și de către dumneavoastră- într-un format ușor de utilizat, folosind Power Point.
Ideea de bază este ca  astfel de module să fie cât mai numeroase și să poată fi îmbunătățite în mod continuu, sub coordonarea specialiștilor de la INCDPM ”Alexandru Darabont” și  ETPIS (Platforma Tehnologică Europeană pentru Securitate Industrială).
Schema generică a unui astfel de modul este prezentată în figura 1.

Figura 1

Așa cum se poate observa în figură, pașii generici de dezvoltare sunt următorii:

• Se stabilește obiectivul cursului- de exemplu securitatea și sănătatea în muncă într-un atelier mecanic;
• Se identifică 2-3 studii de caz (din istoricul incidentelor/accidentelor de muncă) din domeniu- care sunt transpuse în curs cu evidențierea cauzelor primare/efectelor;
• Sunt prezentate procedurile de bună practică existente în domeniu și conexe obiectivului pentru asigurarea securității și sănătății în muncă. 
• Este descrisă o metodologie de implementare optimă- în funcție de unitate/loc de muncă pentru respectivele proceduri, cu respectarea legislației naționale și Europene și integrarea în sistemul de management al unității. 

Drepturile de autor vor reveni unităților și persoanelor care dezvoltă modulele.

Așteptăm propunerile și solicitările dvs. pe cele 2 adrese de e-mail cunoscute.

Codul culturii (de securitate)-2

O bună cultură de securitate determină schimbări majore la nivel  comunitar și societal. Pentru a realiza acest lucru, cultura de securitate trebuie înțeleasă, acceptată și dezvoltată la toate nivelele unității economice.
În acest sens următorul tabel este ilustrativ.

Tabel 1- Pașii de dezvoltare pentru cultura de securitate

ACCEPTĂ	PROIECTEAZĂ	DEZVOLTĂ	IMPLEMENTEAZĂ	UTILIZEAZĂ
1.Managementul unității economice	1.Experții În SSM	1. Managementul SSM  din unitate	1. Managementul SSM  din unitate	1.Angajații unității
2. Angajații unității	2. Managementul SSM  din unitate	2.Angajații unității	2.Angajații unității	2. Managementul unității
3. Autorități Competente	3.Angajații unității		3.Comunitatea	3. Comunitatea de care aparține unitatea
4.Societatea în ansamblul său				4.Societatea în ansamblul ei.

a.)Pentru a fi fiabilă, cultura de securitate trebuie acceptată. Acceptarea trebuie făcută în primul rând de către managementul unității. Acceptarea trebuie să fie reală- și nu formală- altfel tot procesul de implementare al culturii de securitate devine inutil.Cultura de securitate trebuie acceptată însă și de către cei cărora li se adresează, respectiv de angajații unității. Rolul principal- ca motor al culturii de securitate le revine acestora. De asemenea cultura trebuie acceptată de către Autoritățile Competente- în primul rând de către Inspecția Muncii. În final, societatea trebuie să înțeleagă că acest tip de cultură este benefic pentru dezvoltarea societală.
b.)Cultura de securitate începe prin a fi definită și proiectată de către experții în securitate. Aceștia pot construi piesele de bază necesare unei bune culturi de securitate. Pe de altă parte, trebuie înțelese foarte bine cele 2 aspecte esențiale ale culturii de securitate- generalitatea- ne dorim ca toți lucrătorii să termine ziua de muncă fără incidente sau accidente- cât și specificitatea- adică expertiza pe care putem să o adăugăm la niște construcții generale.
c.)Dezvoltarea culturii de securitate trebuie începută de managementul organizației- cu accent special pe managerul de SSM. Managementul are un rol esențial pentru integrarea culturii de securitate în cultura organizațională a unității și pentru stabilirea trăsăturilor definitorii (cum ar , fe exemplu, implementarea procesului de raportare la toate nivelele) care sunt benefice pentru angajați dar pot să și ajute procesul de management. Practic, managementul trebuie să dezvolte o structură cadru pentru cultura de securitate. Această structură cadru va fi consolidată în tot procesul de dezvoltare, implementare și menținere de angajații unității. Trebuie subliniată ideea că nici un fel de opinie nu trebuie neglijată atâta timp cât este exprimată în sprijinul culturii de securitate. Pe de altă parte potențialii dezvoltatori trebuie să știe că totdeauna vor exista voci critice care să minimizeze importanța realizării și menținerii unei culturi de securitate acceptabile (”de ce să dăm bani ? de ce să ne pierdem timpul ? oricum nu este de nici un folos !”). Se recomandă discutarea acestor opinii de față cu toți angajații- la începutul procesului de dezvoltare- pentru ca vocile care minimzează cultura de securitate să fie stopate din start. ”Apărătorul” culturii trebuie să se bazeze pe datele concrete din unitatea respectivă și nu să adopte doar o poziție generală- sau bazată exclusiv pe legislație.
d.)Implementarea culturii de securitate trebuie făcută inclusiv de către comunitatea din care face parte unitatea economică. Aspectele de interfață între comunitate și unitatea economică trebuie dezvoltate astfel încât acțiunile salariaților și managementului unității să găsească înțelegere la nivel comunitar.
e.)Cultura de securitate va fi utilă pentru toată lumea- de la ultimul angajat al unității economice și până la nivel societal. Acolo unde există și este menținută ordinea și disciplina la nivelul unității există ordine și disciplină și în societate.

Figura 1 ilustrează legăturile specifice culturii de securitate ..

Figura 1- Cultura de securitate