METODA DE EVALUARE A RISCURILOR OCUPAȚIONALE-SIERO Partea 4- Scenarii de risc

Scenariile de risc propun posibile evoluții (mai mult sau mai puțin favorabile) la locul de muncă- și oferă managementului de specialitate niște ”drumuri” alternative.

Pentru ce sunt utile scenariile de risc ? Utilitățile principale sunt prezentate în continuare:

a. ca instrument de asistență a deciziei manageriale de alocare a resurselor pentru domeniul SSM;

b. ca instrument al deciziei manageriale pentru întreprinderea de activități specifice în domeniul SSM (la un nivel de decizie mai jos decât a);

c. pentru a studiu efectele posibile ale deciziilor de schimbare/upgradare a activităților principale ale unității, proceselor tehnologice, utilajelor, etc.- în acest caz scenariul de risc contribuie în mod direct la managementul unității economice respective și la dezvoltarea acesteia;

d. înainte de a realiza activități conținute în managementul schimbării- de exemplu la un loc de muncă prin introducerea unor noi mașini s-a căzut de acord ca numărul de lucrători să fie reduși de la 5 la 3; un scenariu de risc- pentru cel mai rău caz- a demonstrat că este nevoie de cel puțin 1 muncitor suplimentar pentru a executa activitățile auxiliare;

e. ca și sursă de dezvoltare pentru exemple, studii de caz, ”lecții învățate”- toate  pentru educarea și formarea lucrătorilor;

f. ca scenarii pentru formarea practică și exerciții efectuate în caz de apariție a evenimentelor neprevăzute.

Figura următoare sumarizează aceste aspecte:

Figura 4.1. Utilizarea scenariilor de risc

Cum dezvoltăm scenariile de risc ? Un astfel de scenariu trebuie să pornească de la ”generatorii” de risc reali din locația unde se întâmplă scenariul. Acești generatori pot fi concepuți plecând de la următoarea structură sistemică:

Figura 4.2.Principalele categorii de pericole care contribuie la scenariile de risc

Față de sistemul clasic operator-sarcină-mijloc de muncă- mediu exterior- am preferat includerea componentei de sarcină tot la operatorul uman- denumit Lucrător sau Management –acest lucru semnificând faptul că  pericolul poate fi generat de către lucrător, manager sau de o combinație dintre cei 2 (de exemplu o sarcină periculoasă prin formulare, transmisă incomplet și preluată de câtre un lucrător cu comportament periculos).

În cadrul celor 3 categorii de generatori de pericole (GP) – am introdus o serie de sub-categorii – interesante atât din punctul de vedere al datelor statistice (care atestă că cele mai multe  evenimente neprevăzute au loc în cadrul acestor categorii) dar și din punct de vedere al experienței personale. Lista de factori de risc elaborată în 1996 poate fi foarte utilă pentru cei care doresc lărgirea orizontului acestor categorii.

Așa după cum se poate vedea din următoarea figură discutăm totdeauna despre un ciclu:

Pericol-->Risc-->Eveniment neprevăzut- ciclul care, atenție, e determinat de un declanșator. Pot să am, spre exemplu, un pericol  de tăiere în muchia unui dispozitiv de lucru care e ascuțită. Dacă acestui pericol îi asociem o probabilitate (de exemplu 1/10.000 de lucrători) și o gravitate (2.5 pe o scală de la 1- fără gravitate la 5- extrem de grav)- avem un risc. Evenimentul neprevăzut- însă e ”activat” de faptul că lucrătorul se apleacă pentru a ridica o hârtie căzută și din neatenție intră în contact cu respectiva muchie.  

Figura 4.3.Transformarea Pericol-Risc-Eveniment neprevăzut

Pentru fiecare din sub-categoriile respective, plecând de la CMM pot defini un indice de periculozitate (IPer)  pe o scală de la 1 la 5- unde 5 înseamnă foarte periculos și 1 înseamnă inofensiv precum și un indice de securitate (ISec) unde IPer=1/ISec.

În figura următoare se poate vedea modul în care se poate face interpretarea.

Figura 4.4. Interpretarea valorilor indicelui de periculozitate

Procesul propriu-zuis de dezvoltare a unui astfel de scenariu este descris în continuare. Presupunem necesară construirea unui scenariu de tip ”cel mai rău” (worst case) care să poată fi folosit ca suport pentru o lecție de SSM. Din figura anterioară se extrag pericolele  pe scheletul cărora se construiește scenariul- completând un tabel –două exemple fiind date în continuare.

 Tabel  4.a.Exemplu 1

Nr. crt.	Clasă pericol	Pericol	Descriere	Indice de periculozitate atribuit
1	Lucrător și management	Insuficientă instruire	Nou angajații din secția X au descoperit că podeaua secției este umedă în permanență și că alunecă. Au considerat că se pot juca astfel- până în momentul  în care angajatul Y s-a dezechilibrat și a intrat cu capul în bancul de lucru- suferind o contuzie care a necesitat 5 zile de spitalizare	5
		Comportament periculos		5
		Neatenție		5

Tabel 4.b. Exemplul 2

Nr. crt.	Clasă pericol	Pericol	Descriere	Indice de periculozitate atribuit
1	Lucrător și management	Insuficientă instruire	Lucrătorul la strung X nu a fost învățat să verifice cuțitele de strung înainte de montare- astfel încât a montat un cuțit de strung pe care schimbul precedent  l-a scos din uz datorită unei fisuri observabile- dar nu l-a depozitat în containerul pentru scule defecte. Drept urmare- la angrenarea piesei- cuțitul s-a spart –bucăți proiectate l-au rănit pe X la ochi- fiind nevoie de 15 zile de spitalizare și de o operație	3
2		Neatenție		5
3	Mediu de muncă	Defect sculă de prelucrare		5

Se poate calcula un indice de periculozitate pe scenariu ca media aritmetică a indicilor proveniți din categoriile de pericole existente/identificate.

CONCLUZII

Fluxul unui posibil scenariu este prezentat în figura. Se poate observa din acest flux că generatorul de scenarii este gândit pe principiul  Acumulări de risc-->Declanșator-->Consecințe.

Indicele de periculozitate calculat poate fi- așa după cum se poate vedea în figură ”decidentul” consecinței din scenariul respectiv. Un scenariu mai elaborat poate merge pe consecințe graduale- de la situații pre-accident și până la accidente grave.

Figura 4.5.Model generator de scenarii

Gradul de obiectivitate și implicit performanța scenariilor depinde de volumul de informații  disponibile referitoare la un subiect specific. Cu cât acest volum este mai mare- cu atât obiectivitatea este mai mare iar performanța mai bună.

Obiectivul general urmărit de orice fel de activitate SSM este prevenirea- de aceea nu putem vorbi de scenarii de  risc complete și corecte fără o componentă de prevenire/mitigare a riscurilor. În figura au fost introduse 2 astfel de componente- derivate din planul dezvoltat în urma evaluării de riscuri ocupaționale.

O componentă pre-accident- urmărește diminuarea  volumului pericolelor semnificative- cum ar fi de exemplu creșterea volumului de noxe într-un spațiu închis.

O componentă post-accident- urmărește diminuarea  gravității consecințelor.

Figura 4.6.Modelul generator de scenarii cu componentele de mitigare

Așa cum s-a arătat și anterior, generarea de scenarii de risc poate fi utilă:

-        a. pentru a defini și motiva în mod obiectiv și logic un plan de mitigare/prevenire a accidentelor pe termen scurt și mediu- cu ”bătaie” pe termen lung. Acest lucru poate fi reușit cel mai bine într-o unitate de tip IMM cu activități repetitive a căror riscuri pot fi identificate, analizate, înțelese și acțiunea lor modelată- și în unități mari.

-        b. pentru a asista adoptarea unor decizii ”locale” referitoare la mitigarea unor riscuri sau la desfășurarea unor activități cu o marjă rezonabilă de risc (vezi și ISO 31.000).

-        c. pentru a servi ca asistent în proiectarea unor noi tehnologii și procese de producție;

-        d. pentru a servi drept material de formare și instruire specifică;

-        e. pentru a servi ca instrument de studiu și de investigație specifică;

Scenariile de risc bune realizează în primul rând niște modele acceptabile- nu e nevoie neapărat ca modelul să reproducă 100% locul de muncă studiat ci să includă componentele semnificative și care determină sau inhibă apariția și acțiunea riscurilor.

INCDPM ”Alexandru Darabont” a manifestat și manifestă o preocupare constantă în dezvoltarea și perfecționarea unor astfel de instrumente. 

METODA DE EVALUARE A RISCURILOR OCUPAȚIONALE – SIERO -Partea 3

 STRUCTURA GENERALĂ SIERO

SIERO reprezintă un pas înainte, o dezvoltare a metodelor existente și utilizate în acest moment în domeniul evaluării riscurilor ocupaționale și analizei acestora în vederea prevenirii/mitigării riscurilor.

În figura 4 este detaliat sistemul SIERO. Trebuiesc făcute următoarele precizări:

1. Sistemul este gândit să asigure:

1.1. O evaluare a riscurilor ocupaționale la nivelul unei facilități (unități ) economice pe 2 nivele de complexitate, respectiv:

1.1.1. un nivel de evaluare imediată pentru alcătuirea unor planuri imediate (sau pe termen scurt) de mitigare în cazul riscurilor care depășesc nivelul ALARP- evaluare care poate fi realizată și de către personal fără pregătire superioară- dar cu pregătire tehnică medie (și de preferat cu experiență);

1.1.2.un nivel de evaluare și analiză complexă  folosibil pentru asistența deciziilor manageriale de termen mediu și lung, pentru dezvoltarea unor planuri de prevenire/mitigare integrabile în sistemul calității totale – nivel care impune utilizarea unor evaluatori cu pregătire superioară;

1.2.O  analiză a riscurilor ocupaționale până la nivel național- inclusiv. Analiza este efectuată pe baza rezultatelor concluzive ale evaluărilor realizate prin intermediul metodei și servește:

1.2.1.Pentru asistența deciziilor la nivel regional și național, decizii care pot fi directe- de exemplu campaniile inițiate de către Inspecția Muncii sau pot fi indirecte- de exemplu OK-ul dat unor investitori străini care vin cu tehnologii cu risc deosebit;

1.2.2.Pentru stabilirea contribuției la fondul pentru riscuri profesionale și a primelor de risc profesional în cazul diverselor companii de asigurare;

1.2.3.Pentru a oferi o imagine globală referitoare la riscul ocupațional în România la momentul analizei, imagine globală care poate servi pentru întărirea investițiilor străine dar și pentru politici la nivel național luate la cele mai înalte nivele;

1.2.4.Ca asistență în justificarea proiectelor de legi, ordonanțe, etc.

1.3.O evaluare care să poată fi realizată atât intern- în cadrul facilității evaluate- cât și de terță parte;

1.4.O evaluare care să poată fi utilizată oricând în sistemul de management al calității totale, fiind integrată cu evaluări de calitate (folosind sistemul CMM- Capability Maturity Management) și cu evaluări de mediu;

1.5. O bază pentru dezvoltări ulterioare și un sistem care să poată fi actualizat în timp.

Figura 3 detaliază agenții care pot realiza evaluarea precum și rezultatele obținute.

Figura 3 Agenții care efectuează evaluarea și rezultatele așteptate

Din figură vedem că evaluarea poate fi efectuată de către personal intern- în condițiile în care unitatea economică își achiziționează o licență pentru evaluare și-și instruiește corespunzător personalul- acest lucru fiind recomandabil pentru unitățile care nu doresc să apeleze din diverse motive la evaluatori externi și care au probleme specifice legate de riscurile ocupaționale; de asemenea se poate apela la o terță parte- deci la o firmă de evaluare care dispune de o licență de prestare de servicii- și de personal specializat și validat de către  INCDPM pentru a performa un astfel de serviciu.

Figura următoare prezintă schema globală SIERO.

Figura 4 Sistemul SIERO

După cum se poate vedea din figura anterioară, sistemul este:

-a. aplicabil la nivel de loc de muncă. Presupunem, de exemplu, că dorim să facem evaluarea doar pentru secția ”Tratamente termice” a unui agent economic cu 200 de angajați. Sistemul permite o astfel de evaluare;  în funcție de obiectivele propuse pentru evaluare, complexitatea proceselor tehnologice și de numărul de angajați acest tip de evaluare poate fi folosit pentru toată unitatea economică evaluată. De exemplu avem o facilitate în care pe lângă secția principală de prelucrări mecanice mai există un compartiment financiar și un birou de management. Evident că pentru o astfel de unitate se recomandă aplicarea evaluării de tip loc de muncă- pentru că nu se poate stabili o activitate primară de interes și nici nu există linii tehnologice semnificative;

b. aplicabil la nivel de activitate- atunci când activitatea principală a unei unități economice este de interes major – se poate concepe procesul de evaluare orientat direct pe activitate- de la elementele care asigură intrările acestei activități, continuând cu prelucrările specifice și terminând cu ieșirile sale;

c. aplicabil la nivel de utilaj sau linie tehnologică- este în principal cazul unităților din industria de proces acolo când linia tehnologică  sau un anumit uitlaj sunt generatorii  majori de riscuri (evident fără să se scape din vedere factorul uman și restul elementelor care nu au legătură directă cu linia tehnologică).

Se poate vedea că SIERO este gândit pe 3 zone de dezvoltare:

-Zona 1 de dezvoltare- pentru evaluare și analiză imediată, gândită să asigure mitigarea riscurilor asupra cărora trebuie acționat imediat sau care intră în cadrul unui program pe termen scurt de mitigare/prevenire. În această zonă de dezvoltare avem

          -MG- metodologia generală- care stă la baza tuturor dezvoltărilor ulterioare;

-ME- metodologia de evaluare propriu-zisă conținând caietele de colectare a datelor pentru riscurile generale care pot fi întâlnite la locurile de muncă;

-SM0- metrica inițială folosită-  care va implementa scala Likert;

-Zona 2 de dezvoltare pentru:

               -evaluare și analiză de riscuri complexe la nivel de facilitate- e bine să precizăm aici că gradul de complexitate al  dezvoltării analizei se află de obicei în raport cu costurile pe care le presupune acesta; analiza poate fi dezvoltată până la nivelul maxim de complexitate permis de cunoașterea actuală-oricând unei analize SIERO normale i se poate adăuga o analiză complexă a activității folosind dispozitive de înregistrare gen CCTV sau chiar dispozitive mai complexe bazate pe amprenta termincă a personalului- împreună cu o interpretare bazată pe algoritmi complecși- numai că o astfel de analiză costă în mod semnificativ și e foarte posibil să aducă beneficii relativ reduse pe termen scurt- cu excepția câtorva domenii industriale;

               -dezvoltarea unor categorii de evaluări specializate- pentru anumite activități și industrii- de exemplu dacă în cadrul unei facilități specializată în acoperiri metalice se folosește un anumit produs- se poate face un capitol special de evaluare pentru respectivul produs- care să fie folosit în cadrul respectivei facilități și/sau a unor facilități similare; această dezvoltare specializată poate fi făcută:

               -benchmarking la nivel de facilități similare sau la nivel de ramură industrială; așa cum se cunoaște- bechmarking-ul este un instrument util pentru îmbunătățirea performanțelor manageriale- acest lucru fiind valabil atât în general cât și pentru domeniul SSM;

În cea de-a 2-a zonă sunt incluse ca intrări și rezultatele oferite de alte metode de evaluare/analiză cum ar fi Hazop-ul, FMEA, FMECA și o serie de alte metodologii; tot în această zonă are loc analiza comparativă de detaliu între valorile obținute pentru riscurile identificate și valoarea referință de ALARP. ALARP poate fi stabilit în funcție de contextul evaluării astfel încât unitatea economică să poată folosi riscul ca un îmbunătățitor de performanță- de exemplu, pentru o facilitate cu riscuri majore ALARP trebuie fixat foarte jos- undeva înspre valoarea de 2.5 pentru o scală de la 1 la 5. Pentru o unitate cu riscuri normale- ALARP poate fi fixat în apropiere de valoarea 3.5-4 în condițiile în care respectivul prag asigură sănătatea și securitatea în muncă a personalului și în care planurile de mitigare pe termen mediu iau în considerare aceste aspecte.

În această zonă de dezvoltare avem:

SM- metrica complexă folosită în evaluare;

MIR- metodologia de interpretare a rezultatelor;

SIP- lista de criterii de performanță după care poate fi verificată calitatea evaluării;

PAPE-procedură de apreciere a performanțelor evaluării;

MEVA-RISC- metodologia completă de evaluare și analiză a riscurilor ocupaționale pentru un loc de muncă ; spre deosebire de ME- MEVA- RISC conține toate check-list-urile necesare împreună cu sub-metodele pentru dezvoltarea de scenarii de risc, etc.

PDMP- procedura pentru dezvoltarea unor seturi de evaluare particularizate pentru diverse activități sau industrii;

MSOZE- metodologia de selectare optimă a unităților de evaluare (în care evaluarea dă cele mai bune rezultate );

Zona 3 de dezvoltare –reprezintă zona de dezvoltare maximă a metodei, aici fiind incluse analiza riscurilor ocupaționale la nivel regional/național precum și benchmarking-ul la aceste nivele. Un astfel de benchmarking (între zone geografice) este interesant pentru a se lua decizii legate de pregătirea forței de muncă și eventual de dezvoltarea unor politici distincte de SSM cu prioritate pentru zonele slab dezvoltate.

Zona 3 include:

MAIS- metodologie de analiză și interpretare statistică precum și metodologiile aferente de colectare, procesare și transmitere a datelor. 

Câteva lucruri trebuiesc menționate:

a. SIERO este gândit ca un sistem deschis, sistem care poate să-și adauge în permanență noi module și metodologii în funcție de nivelul de dezvoltare al tehnicii și de necesități.

b. SIERO este gândit în ideea trecerii către sisteme de evaluare a riscurilor/securității și sănătății în muncă adaptive, inteligente, bazate pe proceduri și metode derivate din domeniul Inteligenței Artificiale.

c. SIERO este gândit pentru integrarea cu LOPA (Layer of Protection Analysis) , SIL (Safety Integrity Level) și SIF (Safety Instrumented Function).

d. Din punct de vedere managerial- SIERO este gândit în vederea realizării managementului calității totale.

e. SIERO implementează CMM (Capability Maturity Model) în evaluarea de risc ocupațional.

f. SIERO urmărește stabilirea unor evaluări de risc ocupațional (profesional) de calitate corespunzătoare, comparabile cu ceea ce există la ora actuală pe piața din vestul UE și în SUA și Canada. Trebuie înțeles faptul că existența unei metode unice, referențiale- de evaluare întărește piața liberă și competitivă- asigurând nu numai calitatea (trasabilă) a evaluării dar și posibilitatea reală de a susține deciziile manageriale într-un mod optim și eficient. Managerii care-și doresc ”un raport idealizat” referitor la nivelul de securitate și sănătate în muncă din propria companie- vor avea mai curând sau mai târziu surprize- de fapt ei pot avea surprize în tot acest timp prin pierderile materiale datorate ne-mitigării riscurilor ocupaționale.

g. SIERO este gândit pentru a fi utilizat ca un referențial. INCDPM va colabora cu Inspecția Muncii și cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale precum și cu partenerii săi de dezvoltare pentru acest proiect, respectiv Institutul Național de Virusologie (care se va ocupa de componenta riscurilor biologice) și Universitatea Politehnică București- pentru a menține și actualiza acest sistem- ca referențial. De asemenea, INCDPM va colabora cu dezvoltatorii de module specifice SIERO. INCDPM va  valida formarea evaluatorilor care vor avea dreptul de a folosi această metodă și va aviza un număr de minim 5 evaluări desfășurate în parteneriat/co-tutelă cu INCDPM pentru ca toți evaluatorii să poată asigura standardele de calitate necesare- standarde care în acest moment sunt asigurate doar de un număr foarte mic de firme care prestează acest tip de serviciu pe piață.