METODOLOGIE PENTRU STUDIUL ȘI ANALIZA CAUZELOR BOLILOR PROFESIONALE

O metodologie originală și ceva mai complexă  decât cea actuală este prezentată în continuare:

INVESTIGAREA INCIDENTELOR PRIMARE:

1. Sunt luate interviuri tuturor actorilor relevanți și sunt înregistrate nume, date, perioade de timp, locații și activități implicate în incident (de exemplu eliberarea accidentală periodică a unei cantități de noxe care nu este suficientă pentru a provoca un accident dar care conduce la expunerea lucrătorilor);

Figura următoare ilustează acest pas- incluzând și principalele date de interes.

Figura 1. Principalii actori intervievați și datele care vor fi culese

2. Se documentează simptomatologia întâlnită. Propunem următorul formular de culegere a datelor.

Date de identificare persoană	Boală profesională identificată	Simptomatologie	Agent cauzator direct	Consecințe pe termen mediu și lung	Observații
		Simptom 1
		Simptom 2
		Simptom 3
		Simptom 4
		Simptom 5

Este evident că o astfel de documentare trebuie făcută împreună cu un specialist în medicina muncii.

3. Se documentează toți agenții chimici utilizați. Există și agenți intermediari ? Ce substanțe de curățire și ce metode de curățire sunt utilizate ? Tabelul următor permite colectarea acestor date.

Nr. crt.	Denumire agent chimic (produs)	Formula	Activitatea în care este utilizat	Concentrația admisibilă (din fișa tehnică de securitate)	Efecte asupra organismului (din fișa tehnică de securitate)	Modalități de prevenire/reducere a expunerii (din fișa tehnică de securitate)

4. Se documentează pentru fiecare lucrător Echipamentul Individual de Protecție folosit la momentul incidentului. Se dau detalii despre echipamentele de protecție anti-chimică, incluzând mănuși, ochelari de protecție și respiratoare.

Următorul tabel permite culegerea acestor date.

Nr. crt.	Nume și prenume	Echipament Individual de Protecție (altul decât cel chimic- dacă e cazul)	Echipament de Protecție anti-chimică:	Purtat pe toată perioada expunerii ? Da/Nu		Observații
			Ochelari de protecție	Da	Nu
			Mască de protecție
			Echipament de protecție a pielii
			Mănuși de protecție
			Alt echipament (detaliați)

5. Se detaliază sistemele de control a expunerii active la locul de muncă. Se dau descrieri despre ventilația locală de exhaustie, incluzând hote chimice, cabine de bio-securitate, etc. Se dau detalii despre sistemele de limitare a expunerii.

6. Sunt revizuite toate rutele posibile de expunere incluzând:

            -inhalarea;

            -absorbția prin piele;

-ingestia și contactul accidental cu mucoasele după contactul cu o substanță chimică;

            -se apelează la ajutor medical pentru chestiunile specifice;

EVALUAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR[i]:

7. Preparați o secvență de timp care să unească momentul când au fost folosite substanțele și produșii cu simptomele apărute pentru fiecare agent cauzal potențial.

8. Revizuiți efectele asupra sănătății documentate prin materiale ca Fișele Tehnice de Securitate, etc.

9. Cereți ajutor specializat de la  specialiștii care au folosit substanțele sau produșii anterior. Determinați dacă există efecte asupra sănătății neraportate – cât și efectele raportate în documentația de specialitate.

10. Discutați starea sănătății persoanelor expuse cu specialiști din domeniul medical (atunci când acest lucru e posibil).

11. Urmăriți frecvența expunerii potențiale, durata expunerii potențiale, concentrația relativă a substanțelor implicate precum și absorbția potențială pentru fiecare individ afectat. Determinați dacă acești factori se corelează tipului  și gravității consecințelor identificate. Determinați indivizii care n-au fost afectați- fiind în aceeași locație sau în locații apropiate- și dacă expunerea acestora a fost diferită.

OBȚINEREA UNEI CONCLUZII ACCEPTABILE

 12. Determinați, dacă este posibil, un binom ”cauză-efect” incluzând relația între efectele raportate pentru sănătate, efectele documentate în literatură, apariția simptoamelor și orice perioadă de latență potențială.

13. Verificați variabilitatea individuală. O ”potrivire perfectă” poate să nu fie cazul când orice expunere potențială conduce la același efect.

14. Determinați dacă expunerile care ridică semne de întrebare nu-și au drept cauză doar auto-sugestia.

15. Determinați o explicație plauzibilă științific care poate fi prezentată părților afectate și managementului.

16. Stabiliți cine se face ”vinovat”  de situație. Discutați în particular acest aspect cu managementul superior al unității înainte de a face public vinovatul. Anticipați eventualele întrebări ținând seama de faptul că atât imaginea cât și poziția managementului superior pot fi erodate într-un astfel de incident.

17. Luați în calcul faptul că orice expunere posibil constituie un potențial litigios. Păstrați confidențiale lucrurile sensibile.

COMUNICAREA CONCLUZIILOR DESPRE RISCUL DE ÎMBOLNĂVIRE.

18. Organizați o ședință de comunicare a riscului cu toate părțile implicate (stakeholderi).

19. Atunci când comunicați cu un grup de lucrători afectați- utilizați următoarele tehnici de comunicare și pregătiți-vă pentru întrebări.

a. Arătați empatie față de indivizii afectați cât și față de indivizii care pot avea îngrijorări semnificative.

b.Lăsați grupul să pună câte întrebări consideră că e necesar după ce subiectul a fost prezentat. Nu răspundeți întrebărilor pe loc. Explicați audienței că veți răspunde tuturor întrebărilor după ce acestea vor fi puse.

c. Înregistrați întrebările în scris- pe un flipchart sau pe orice fel de alte medii vizibile pentru audiență (arătați-le că vă pasă și că îi ascultați). Verificați cu participanții că ați înregistrat toate întrebările.

d. După ce audiența a terminat de pus întrebări  prezentați-vă argumentele pregătite și încercați să răspundeți la toate întrebările pe rând- mențineți un contact vizual permanent cu audiența.

e. Stabiliți-vă trei puncte (mesaje) majore- pe care să le păstrați pozitive și care să fie relativ simple. Evitați cuvinte cum ar fi toxic, cancer, contaminat și cuvintele negative (nu, nu se poate, niciodată) în aceste mesaje.

f. Dacă nu puteți răspunde la o întrebare subliniați că deocamdată nu aveți răspuns dar că veți reveni cu u nfeedback

g. Dezvoltați un rezumat al acestei comunicări de risc.  

BILANȚUL FACTORILOR FAVORIZANȚI ȘI DEFAVORIZANȚI

Pe baza unui model- prezentat în figura următoare- poate fi realizat un ”bilanț” al factorilor determinanți pentru apariția sau ne-apariția unei boli profesionale.

Figura 2. Model de bilanț

a)Capabilitățile fizice ale persoanei care poate suferi de îmbolnăvire profesională se referă la gradul individual de rezistență al organismului în fața unei agresiuni a unor factori de risc care determină boala profesională. Valoarea 0 corespunde unor  capabilități inexistente sau foarte reduse- valoarea 5 corespunde unor capabilități maxime. Estimarea capabilităților unei persoane specifice de a rezista unor factori de îmbolnăvire profesională nu trebuie să ia locul echipamentelor de protecție necesare și nici a eliminării complete a factorilor de risc- dacă acest lucru este posibil. Atenție ! Această evaluare trebuie făcută numai de medicul specialist în medicina muncii în colaborare cu medicul de familie al persoanei evaluate. Se documentează în legătură cu punctul 2 din metodologie- se analizează capabilitățile vs. simptomatologia și în legătură cu punctul 10 din metodologie

b)Echipament(e) și alte mijloace de protecție. În această categorie intră un domeniu foarte larg de facilități- de la  filtre și instalații de ventilație industrială, dușuri și spălătoare și până la Echipamentul Individual de Protecție- ca ultimă sursă. Și în cazul acesta- plaja de valori poate merge de la 0- corespunzând inexistenței unui astfel de echipament- și până la 5- care reprezintă maximul în dotarea cu astfel de echipamente și implementarea echipamentelor astfel încât să fie utilizate în mod corespunzător. Atenție ! Evaluarea trebuie realizată de către un expert în domeniul SSM- se recomandă legătura cu un audit de securitate pentru confirmare. Se documentează în legătură cu  legătură cu punctele  3,4 și 5 din metodologie

c)Disciplina muncii sigure (în siguranță) – în această categorie este inclusă atât instruirea necesară pentru lucrul într-un mediu favorizant al bolilor profesionale cât și implementarea acestei instruiri în mod individual, astfel încât o anumită protecție să fie  realizată prin organizarea colectivă și individuală a activității. Lucrătorul individual trebuie învățat, antrenat și verificat să-și ia toate măsurile de protecție posibile contra factorilor de risc la îmbolnăvire profesională- atâta cât este posibil. În cadrul acestei discipline intră și igiena personală și menținerea acesteia precum și deprinderile ”sănătoase” în muncă și în activitățile auxiliare. 0 trebuie acordat atunci când nu există o astfel de disciplină iar 5 pentru maximul de disciplină în munca sigură.

d)Durata și intensitatea expunerii. Durata expunerii  reprezintă timpul efectiv cât lucrătorul este expus  factorilor de risc de îmbolnăvire profesională. În funcție de concentrația limită a respectivului factor în mediul de lucru se poate stabili și intensitatea expunerii. Intensitatea influențează  și  latența de manifestare a bolii dar și consecințele sale imediate. Se documentează în legătură cu  punctul 2 din metodologie- se studiază durata și intensitatea expunerii vs. simptomatologia, în legătură cu punctul 5 și 6 din metodologie- se analizează  căile de expunere și durata  expunerii,în legătură cu punctul 7 din metodologie- time-line-ul expunerii și înlegătură cu punctul 11 din metodologie

e)Existența și manifestarea factorilor de risc specifici îmbolnăvirii profesionale. Se documentează în legătură cu  punctul 1 din metodologie;

Din analiza ecuației se poate vedea că valoarea maximă a bilanțului în mod ideal este egală cu 15- atunci când nu există nici expunere și nici factori de risc. O valore reală maximă ar fi 13- în condițiile în care și expunerea și factorii de risc sunt unitari.

Se poate observa că bilanțul poate avea și valori negative. Din experiența pe plan internațional- în astfel de cazuri se recomandă oprirea și regândirea activității.

STUDII DE CAZ PENTRU BILANȚUL PROPUS

1. Se analizează cazul unui lucrător în vârstă de 19 ani care lucrează într-o entitate economică din construcția de mașini. Lucrătorul se ocupă de vopsirea respectivelor mașini, folosind un pistol de vopsit- și este expus unui  factor de risc care, la o expunere de minim 2 ani poate conduce la astm profesional.

Evaluarea fizică a arătat că lucrătorul este în perfectă stare de sănătate- deci Kc=5. Unitatea  este înființată de circa 5 ani și este dotată cu toate dispozitivele și echipamentele de securitate necesare- se poate estima că Ke =4. Urmărirea lucrătorului la locul său de muncă a evidențiat că acesta implementează și respectă munca în siguranță, deci Kd=5. Durata de expunere efectivă- este de circa 4...6 ore /zi – deci Kex =4; expunerea la factori de risc este certă , Kfr=5

Bilanțul Krez= (5+4+5)-(4+5)=5-

față de valoarea maximă=15- se poate concluziona că persoana în cauză este expusă în mod cert unei îmbolnăviri profesionale. În cazul prezentat se recoamndă rotirea acestor lucrători la alte posturi de lucru- la maximum 6 luni – ținând seama de faptul că au fost luate toate măsurile de prevenire și protecție posibile. O altă soluție ar putea fi reprezentată fie de schimbarea tehnologiei- dacă acest lucru este posibil- sau de înlocuirea agentului de vopsire cu altul mai puțin periculos- în condițiile în care amândouă soluțiile presupun anumite costuri de producție care se vor reflecta în mod inevitabil în produsul finit.

2. O IMM are de executat- în cadrul unui contract mai larg circa 200.000 de piese din bachelită. Respectiva  bachelită se obține din fenoli și aldehidă formică  prin condensare într-un mediu alcalin.

Limitele admisibile sunt date în următoarea figură.

Figura 3. Limitele de expunere măsurabile (sursa http://www.metprep.co.uk/MSDS/BlackBakelite.pdf)

Se presupune lucrul  cu respirator, purtând ochelari și mănuși de protecție.

IMM-ul folosește pentru realizarea respectivelor piese un dispozitiv improvizat care pleacă de la pulberea de bachelită și realizează piesele prin injecție. O mașină similară este prezentată în următoarea figură. Personalul care realizează respectivele piese este format din 2 lucrători (1 lucrător/schimb) de vârstă peste 50 de ani și constituție fizică labilă. Lucrătorii nu dispun de echipamentul de protecție necesar pentru manipularea și turnarea bachelitei- considerându-se că respectivul echipament este inutil. Disciplina referitoare la munca în siguranță este bazată doar pe experiența celor 2 lucrători, nefiind folosite fișe tehnice de securitate.

Putem deci considera că Kc=1,Ke=0 și Kd=1

Kex =5 -  muncitorii aflându-se timp de 8 ore/zi în proximitatea mașinii- și expuși factorilor de risc.

Kfr= 3 – pe baza documentației  ^[ii]

Bilanțul Krez= (1+0+1)-(5+3)= -6

așa după cum se poate observa- bilanțul a rezultat într-o valoare negativă. Pentru metodologia propusă- o astfel de valoare ar trebui să indice închiderea imediată a respectivei activități și re-gândirea acesteia astfel încât să fie eliminați factorii de risc sau să fie reduși la o valoare  de nivel ALARP. Chiar și pentru un manager orientat aproape exclusiv pe profit-  compensațiile pentru îmbolnăvirea profesională ar trebui să fie totuși mai mari decât dezvoltarea și implementarea unor măsuri de prevenire/protecție.

---

[i] Covello, V.T., P.M. Sandman, P. Slovic, + “Risk Communication, Risk Statistics, Risk Comparisons: a Manual For Plant Managers”, unpublished course syllabus.

[ii] http://www.metprep.co.uk/MSDS/BlackBakelite.pdf

STUDIU DE CAZ-SISTEM DE MANAGEMENT AL EVENIMENTELOR NEPREVĂZUTE ÎN CADRUL UNUI PROIECT CUPRINZÂND UN PROTOCOL ŞI UN SISTEM DE IERARHIZARE AL RISCURILOR-2

3.Controlul/eliminarea pericolelor

În primele faze ale procesului de management al riscului echipa de analiză poate determina modul în care un anumit proiect se încadrează în parametrii precum şi dacă mediul în care respectivul produs va opera este consistent cu acest proiect.(În acest sens trebuie urmărit şi capitolul referitor la integratorii de securitate) Pericolele care nu pot fi eliminate din faza de proiectare devin pericole reziduale.Obiectivul acestui pas este obţinerea unei decizii din partea autorităţii cu drept de decizie pentru ca să fie acceptat riscul unui pericol rezidual..

Odată identificat pericolul şi definit indexul securităţii riscului asociat (SRI) trebuie făcută o determinare pentru a se vedea dacă există vre-o acţiune care poate reduce acest risc.Nu toate pericolele sunt aşa de serioase pentru a justifica costurile reducerii sau eliminării unui anumit risc. Managementul riscului în acest proces de decizie implică:

- identificarea alternativelor potenţiale de control ale pericolului şi eficienţa aşteptată de la fiecare din aceste metode;

-determinarea metodei care va fi aplicată, ţinând seama de restricţiile impuse programului(restricţii legate de costuri, resurse tehnologice existente/necesare, resurse umane existente/necesare, etc.);

Obiectivul principal ]n alegerea metodologiei de control al riscului trebuie să fie obţinerea celui mai redus nivel de risc.Alternativele de control ale pericolului rezidual sunt listate în ordinea eficienţei lor în reducerea riscului. Datorită faptului că aplicarea unor astfel de metode în fazele superioare ale ciclului de viaţă este foarte costisitoare, identificarea timpurie a pericolelor este esenţială. Trebuie luate precauţiunile necesare atunci când, procedurile sau activitatea de training sunt alese ca măsuri corective.

În continuare sunt prezentate câteva noţiuni legate de programul de management al evenimentelor deosebite, noţiuni care completează sau aprofundează acest program.

Programe de management comportamental (behavioral)

În adoptarea unor astfel de programe trebuie ţinut seama de următoarele date statistice:

88% din accidentele de muncă au drept cauze comportamentul uman.Circa 95% din acest comportament este inconştient. Deci, rezultă automat că programele de securitate comportamentală vor urmări modificarea comportamentului inconştient, necorespunzător din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.

Desfăşurarea unui astfel de program are două faze principale:

-observarea comportamentului la locul de muncă pentru un caz specific (de exemplu polizarea unor piese mari-comportamentul “inconştient” al muncitorului, necorespunzător din punct de vedere al securităţii în muncă este să ridice apărătoarea de protecţie a polizorului şi chiar să desfacă apărătorile laterale pentru a poliza cât mai bine şi  fără oprelişti)

-modificarea comportamentului, prin instruire sau prin măsuri tehnico-administrative.(muncitorul poate fi sancţionat dacă este prins că polizează fără apărători-o modalitate mai eficientă este a face aceste apărători fixe, astfel încât ele să nu mai poată fi demontate-acolo unde acest lucru nu este posibil se fac nişte închizători speciale, cheia acestor închizători sau mijloacele de a le deschide fiind încredinţată maistrului sau supraveghetorului direct-astfel încât operaţiunile de manevrare a acestor apărători să se efectueze doar cu polizorul scos din funcţiune)

Managementul comportamental rezolvă peste 80% din problemele legate de evenimentele neprevăzute- atunci când se depun eforturi pentru a fi proiectat și implementat într-un mod corespunzător.

Fără un efort financiar prea mare, managerii pot instrui mici echipe de observatori care să efectueze observarea periodică a locurilor de muncă, urmărind în special acţiunile , procedurile, facilităţile sau echipamentul care nu corespund din punct de vedere al securităţii în muncă. Aceşti observatori raportează concluziile lor specialistului în domeniul protecţiei muncii.Acesta analizează datele căutând mijloace specifice de corecţie a unui astfel de comportament.

Având aceste informaţii, managementul unităţii poate focaliza locurile de muncă, echipamentele sau procesele care prezintă cel mai mare risc de accidentare sau de avarie-obţinând rezultate pozitive cât mai rapid.

Managementul factorului uman-componentă a “culturii” companiei

“Cultura” unei anumite unităţi economice cuprinde ansamblul de concepţii teoretice şi practice orientate către atingerea obiectivelor specifice .Există posibilitatea ca această “cultură”, într-un anumit moment, să fie contradictorie obiectivelor de sănătate şi securitate în muncă propuse-în special atunci când, în dorinţa de a obţine profituri cât mai mari, problemele de securitate la locul de muncă sunt considerate probleme secundare şi sunt tratate fără prea mare atenţie.Evaluarea şi modificarea unei astfel de culturi necorespunzătoare va duce la scăderea incidentelor şi accidentelor în muncă, menţinând în acelaşi timp un nivel de productivitate şi eficienţă acceptabil. Se poate vorbi în acest sens de “Securitate bazată pe performanţă”- ca ansamblul de metode care permite managementul eficient al evenimentelor deosebite la locul de muncă în legătură strânsă cu restricţiile impuse de productivitate şi eficienţă.

Această evaluare a culturii companiei trebuie să înceapă cu următoarea întrebare cheie-care este obiectivul prioritar- satisfacerea clienţilor, securitatea în muncă, profitul ? Înţelege fiecare angajat contribuţia sa specifică la obiectivele propuse de firmă ? Sunt valorile şi viziunea companiei însuşite şi sprijinite de către tot personalul ? Către cine se îndreaptă loialitatea personalului ?

Managementul unităţii este responsabil pentru stabilirea culturii organizaţionale-sau, în alte cuvinte, de modul în care se desfăşoară activităţile în companie.

Salariaţii din unitate folosesc sau nu această cultură, în concordanţă sau în disonanţă cu dorinţele managementului, în funcţie de motivaţiile lor.

O cultura puternica, orientata spre securitate si sanatate reprezintă o idee foarte bună-dar, pentru ca această cultură să funcţioneze ea trebuie să satisfacă obiectivele generale ale companiei.

O evaluare corectă a culturii companiei reprezintă cheia înţelegerii cauzei pentru care se întâmplă incidente şi accidente de muncă.

Schimbarea acestei culturi este extrem de dificilă şi , atunci când este realizată poate fi numai temporară.Odată evaluată, caracteristicile proprii culturii trebuie analizate pentru a identifica elementele cheie care trebuiesc modificate astfel încât să asigure suportul securităţii la locul de muncă.

Evaluarea securităţii culturii companiei

Reprezintă un studiu formal al nivelului de performanţă al companiei în asigurarea securităţii şi a practicilor care au efect asupra securităţii-această evaluare nu este similară cu auditul de securitate! Evaluarea examinează procesul de management al securităţii şi nu conformitatea cu normele în vigoare.

Acest proces de evaluare se focusează asupra următoarelor aspecte:

-observarea actelor necorespunzătoare din punct de vedere al securităţii în muncă (analiză comportamentală limitată);

-sumar al performanţelor obţinute în asigurarea securităţii de-a lungul timpului;

-evaluarea cunoştiinţelor angajaţilor, referitoare la procedurile de securitate la locurile lor de muncă;

-studiul culturii organizaţiei referitor la asigurarea securităţii;

-analiza culturii referitoare la securitate;

Obiectivele principale ale acestei evaluări sunt următoarele:

-identificarea eforturilor existente pentru asigurarea securităţii şi dezvoltarea unui plan de acţiune bazat pe aceste eforturi;

-încorporarea intrărilor venite din partea personalului cu roluri cheie;

-identificarea zonelor şi activităţilor cu risc înalt;

-construirea suportului managerial pentru eforturile de implementare;

Standardul american OSHA pentru managementul securităţii proceselor solicită companiilor să-şi auditeze periodic unităţile astfel încât acestea să îndeplinească condiţiile de performanţă pentru securitatea proceselor precum şi îmbunătăţirea acestora peste nivelul minim de perforanţă.Un protocol consistent de audit al securităţii în muncă precum şi un sistem de ierarhizare pot îmbunătăţi aceste performanţe.

                     Figura 4. Evaluarea securității culturii companiei

Evaluările permise de acest sistem măsoară complianţa „solidităţii”  unei companii din punct de vedere al răspunsului la evenimente neprevăzute  faţă de standardele şi practicile unei anumite industrii.

Standardul 29 CFR 1910.119 OSHA pentru protocolul managementului de securitate (PSM) include solicitarea efectuării unor audituri pentru sistemul de management al securităţii precum şi necesitatea realizării acestor audituri de complianţă cu standardul cel puţin odată la trei ani.Auditul certifică că procedurile realizate plecând de la standard sunt adecvate ; în realizarea acestui audit se ridică câteva probleme:

-auditarea sistemului de management al securităţii reprezintă de obicei o experienţă nouă pentru manageri;

-există puţine indicaţii, în special pentru evaluarea complianţei;

-şi mai puţine indicaţii există referitoare la evaluarea eficienţei procedurilor;

-nu există un sistem de evaluare acceptat de toată lumea pentru a ierarhiza performanţele;

-deoarece standardul este bazat pe performanţă, auditarea este destul de dificilă până ce nu au fost stabilite obiective specifice faţă de care să se măsoare performanţa.

Cele mai comune întrebări la care trebuie să răspundă managerii sunt:

-Este unitatea economică compliantă faţă de standard?

-Cum se situează unitatea faţă de alte unităţi economice de acelaşi tip ?

Plecând de la aceste întrebări , pentru un astfel de sistem de evaluare a complianţei sunt recomandate trei componente principale:

-obiective şi criterii pentru a monitoriza progresele în realizarea securităţii;

-un protocol de auditare;

-un sistem de ierarhizare;

Beneficiile unui astfel de sistem de evaluare includ:

-un set de obiective şi de criterii de evaluare limede;

-un sistem de auditare cât mai obiectiv;

-mijloace pentru încurajarea creşterii securităţii, în special acolo unde ea se află la un nivel minim de complianţă;

-posibilitatea stabilirii unor ierarhii între unităţi economice de acelaşi tip,în ceea ce priveşte managementul securităţii proceselor;

Figura următoare prezintă situațiile de complianță posibile.

În practica evaluării calității se acceptă uneori situații ”în apropiere de standard”- atunc icând neconformitățile identificate au  fost minore și relativ irelevante. Din punct de vedere al SSM- acest aspect nu poate fi luat în calcul- dacă complianța cu standardul de securitate e sub standard- indiferent cât- există posibilitatea producerii unor accidente.

Metodologia de auditare

După definiţiile OSHA auditul reprezintă o tehnică pentru colectarea informaţiilor , incluzând datele statistice, pentru a verifica complianţa cu standardele.Înainte de a începe auditul, auditorii trebuie să-şi aleagă un eşantion semnificativ, la nivelul unităţii economice, pentru ca complianţa cu standardele să se verifice.Echipa de audit, prin anază sistematică, trebuie să documenteze zonele care necesită acţiuni corective precum şi zonele în care procesul de management al securităţii este efectiv-oferind astfel o înregistrare a rezultatelor auditului ,servind ca bază pentru audituri ulterioare.

Un audit efectiv include:

-o trecere în revistă a documentaţiei de proces ;

-inspecţia facilităţilor din unitate;

--interviuri cu personalul din unitate;

Figura următoare prezintă principalele faze ale metodologiei de audit.

Figura 5.Principalele faze ale metodologiei de audit

Folosind procedurile de auditare şi checklisturile stabilite în fazele iniţiale echipa de auditare poate efectua o analiză sistematică a complianţei cu indicaţiile standardului .

Auditul poate fi condus folosind abordarea OSHA pentru verificarea calităţii programelor de audit:

1.Program-înţelegerea programului de management al securităţii proceselor  (intervievarea persoanelor responsabile cu îndeplinirea elementelor acestui program );

2.Calitatea-evaluarea calităţii acestui program (comparaţia design-ului programului precum şi a realizărilor acestuia cu standardele industriale, practicile inginereşti şi alte documente) ;

3.Verificare-verificarea că programul a fost proiectat şi executat aşa cum fusese raportat (prin verificarea înregistrărilor, inspecţia unităţii, precum şi intervievarea personalului);

Întregul sistem de management al securităţii trebuie verificat ţinând seama de aceste elemente.Pentru fiecare din solicitările impuse de standard, trebuiesc colectate suficiente informaţii ;dacă unitatea economică include mai mult decât un singur proces trebuiesc urmărite toate procesele active.

Protocolul de audit

Auditul trebuie să includă o evaluare a design-ului şi eficienţei managementului securităţii proceselor precum şi o inspecţie la faţa locului a condiţiilor de securitate şi sănătate pentru a dovedi că sistemele de securitate sunt eficiente.Checklist-urile, dacă sunt proiectate corespunzător, poate servi ca foaie de verificare -oferind auditorului datele necesare pentru a se asigura că nici una din prevederile auditului nu este omisă.Această foaie de verificare trebuie să identifice şi elementele care necesită evaluări speciale sau la care trebuiesc corectate deficienţele-precum şi pentru a documenta solicitările de îmbunătăţire.

Din perspectiva complianţei , managerii trebuie să interpreteze standardul atât cât el se aplică proceselor din propria unitate .Managerii trebuie să dezvolte de asemenea poziţii adecvate în ceea ce priveşte necesarul de informaţii pentru managementul corespunzător al pericolelor specifice.Un protocol de audit este recomandat pentru a atinge aceste obiective.Protocolul de audit se poate baza pe câteva surse de referinţă, cum ar fi:

-interpretarea preambulului standardului;

-limbajul exact folosit de standard;

-experienţa altor companii;

-reglementările oficiale precum şi interpretări ale acestora;

Dintr-un astfel de audit se desprind, de obicei, două categorii de recomandări:

-recomandări de complianţă;

-sugestii pentru îmbunătăţire, sugestii care pot să nu fie incluse în standard;

Recomandările de complianţă sunt oferite acolo unde se constată că nivelul minim de complianţă nu este îndeplinit.

Fiecare din aceste recomandări se referă la deficienţe din sistemul de management al securităţii -care trebuiesc îmbunătăţite astfel încât să se atingă performanţa.

Până ce acest protocol nu este stabilit, managementul trebuie să determine ce prevederi ale standardului sunt mandatorii şi care sunt opţionale.

Sistemul de evaluare al evenimentelor neprevăzute

Sistemul prezentat  permite o evaluare globală a fiecărui element al managementului securităţii de proiect.

Acest sistem este dezvoltat plecând de la ideea că stabilirea obiectivelor şi măsurarea progresului în realizarea acestora va permite cea mai eficientă implementare a securităţii .

Sistemul utilizează o grilă de ierarhizare cu o scală de la 1 la 5 pentru a oferi managementului o măsură a completitudinii şi eficienţei programului prin comparaţie cu sisteme de management al securităţii din alte unităţi.Pe această scală:

1-reprezintă ultimul proiect dezvoltat;

3-reprezintă acceptabilitatea din punct de vedere al standardului ;

5-reprezintă o abordare foarte progresivă, precum şi foarte eficientă.Această grilă de evaluare oferă o măsură a complianţei şi poate servi ca o referinţă pentru practicile industriale.

Așa cum se poate observa- zonele 1-2 indică locul de apariție și de acțiune al posibilelor evenimente neprevăzute.

Elementele peste valoarea 3 indică complianţa deplină cu prevederile standardului.Elementele sub 3 indică existenţa unor elemente de necomplianţă.

Modelul evaluează programul de management al securităţii din două puncte de vedere:

-Design-ul şi eficienţa sistemului de management, incluzând:

            -implicare;

            -înţelegerea (comprehensiunea) procedurilor specifice;

            -apropierea de nivelul pericolelor din proces;

            -cunoştiinţele şi implicarea personalului;

            -metodele folosite, comparate cu celelate metode din industrie;

            -completitudinea şi calitatea documentaţiilor;

-Abordările tehnice specifice, incluzând:

            -metodele folosite, prin comparaţie cu metode folosite în alte unităţi;

            -sistemele fizice existente, sisteme de securitate cum ar fi:

                        -alarme;

                        -sisteme de securitate, etc.

            -apropierea de nivelul pericolelor din proces;

            -completitudinea şi calitatea documentaţiilor;

Tabelul 1. Nivelele considerate

Nivel	Definiţie
1-Inadecvare	Nu există program de management al securităţii sau unul sau mai multe din elementele sale sunt foarte incomplete sau inefective
2-Incompletitudine	Există un program de management al securităţii dar elementele acestuia nu sunt complete sau efective într-una sau mai multe zone
3-Complianţă	Programul de management satisface intenţiile OSHA în toate elementele sale
4-Avansat	Programul depăşeşte nivelul minim de complianţă
5-Superior	Cel mai înalt nivel de eficienţă şi completitudine

Un manager poate folosi sistemul pentru două scopuri:

-pentru dezvoltarea de metrici manageriale prin referire la complianţă sau practicile normale dintr-o anumită industrie;

-pentru a a stabili obiectivele care trebuiesc implementate şi a măsura procesul de management faţă de aceste obiective.

Tabelul următor prezintă comparativ mai multe criterii de performanţă în acest sens.

Tabelul 2.

Element	Evaluare	Recomandări de complianţă	Recomandări de îmbunătăţire a sistemului
Participarea personalului	2.8	2	3
Informaţii despre securitatea procesului	2.4	4	4
Analiza pericolelor procesului	2.8	3	3
Proceduri de operare	2.4	4	1
Instruire	2.7	2	2
Contractori	2.3	5	2
Trecerea în revistă a securităţii procesului înainte de începere	2	2	1
Integritate mecanică	2	7	3
Permise de lucru în zone periculoase	2.9	3	2
Managementul schimbărilor	2.5	5	2
Investigarea incidentelor	2.7	2	3
Planificarea şi răspunsul în cazuri de urgenţă	2.6	3	6
Audituri de complianţă	3	0	1
Recomandări generale		40	33

Pentru fiecare din aceste elemente se realizează o evaluare pentru a se vedea de ce nivelul de evaluare  este mai mic decât obiectivul propus şi cum poate fi realizat acest obiectiv.