CONTROLUL PIERDERILOR- Software

În cadrul dezvoltării metodei de evaluare a capabilităților legate de Controlul Pierderilor am  realizat și testat- în fază alfa- un software destinat asistenței în controlul pierderilor operaționale. Software-ul realizează în acest moment 3 funcții :

-a.) un audit al capabilității de control a pierderilor, audit bazat pe paradigma OTO;

-b.) o informare (care se va transforma în formare) pentru metoda dezvoltată.

-c.) prezentarea unor studii de caz.

Produsul program (software) a fost dezvoltat pe un sistem de operare Windows 7.0 folosind un authorware specific. El poate fi furnizat atât în varianta HTML cât și folosind viewer-ul - pentru utilizarea off-line.
Produsul a fost testat sub browser-ul Google Chrome.

Imaginile următoare prezintă câteva aspecte din procesul de dezvoltare și testare alfa.

Figura 1. Pagina de pornire a produsului program

Figura 2- Structura ierarhică a produsului program

Figura 3-Modulul de instruire

Figura 4- Modulul de studii de caz

Figura 5. Ecran din modulul de auditare

Figura 6. Ecranul de prezentare al rezultatelor auditării

Figura 7. Ecran de asistență

Figura 8. Ecran de instruire

CONTROLUL PIERDERILOR- Introducere

Controlul pierderilor este de obicei unul din cele mai ocolite sau ignorate aspecte din domeniul Securității și Sănătății în Muncă (SSM).

La această stare contribuie doi factori distincți:

a. ) În foarte multe zone (inclusiv în România) filozofia care stă la baza SSM  este concentrată în mod strict pe accidentele de muncă raportate. Realitatea arată că există la nivel European între 60...80% unități economice care nu au accidente de muncă raportate, fără ca acest lucru să presupună că SSM în respectivele unități economice este ideală.

b. ) Există foarte puține referențiale care să poată fi folosite și la care cei care apreciază pierderile să se poată raporta. Acest lucru se datorează atât unor factori obiectivi cât și multor factori subiectivi. În general unitățile economice ezită să-și declare pierderile (în afara unor cazuri care au un impact asupra comunității- cum ar fi avarii semnificative- cazurile cele mai relevante fiind cele din industria de proces- Piper Alpha, BP Texas, BP Louisiana, etc.).

Din păcate, pierderile există - iar ignorarea lor arată o cultură organizațională- și implicit de securitate- defectuoasă și o lipsă de înțelegere globală din partea managementului unității care acceptă astfel de pierderi fără să ia măsuri. Orice fel de sistem industrial manifestă tendințe entropice- iar atunci când nu se intervine din afară (respectiv din partea managementului)- entropia crește cu dezorganizarea și descompunerea finală a sistemului.

Materialele următoare vor prezenta o metodologie nouă și originală de evaluare a  capabilităților de control a pierderilor de care dispune o unitate economică.

Metodologia poate fi implementată în orice sector de activitate.
Figura 1 dă o imagine globală a acestei metodologii- așa cum a fost dezvoltată pe baza experienței  existente.

Figura 1. Metodologia de evaluare a capabilităților  de control a pierderilor. 

Pentru a discuta despre pierderi- și a le putea evalua și finalmente controla- trebuie să avem o evidență a acestor pierderi. Evidența pierderilor ar trebui să se desfășoare conform schemei din figura 2.

Figura 2. Modalitate de evidență a pierderilor

Se poate observa faptul că atunci când se realizează evidența- aceasta trebuie raportată (referențiată) la ceva. Metoda propune următoarele aspecte la care se poate raporta evidența pierderilor:

-proiectul inițial- este posibil ca proiectantul utilajelor folosite să fi realizat un model de ”consum” care să poată fi utilizat ca și referință; un astfel de model se va referi în mod evident la sculele pe care le folosește respectivul utilaj și eventual la consumuri secundare (ulei , aer comprimat, etc.). Este evident că respectivul ”consum” nu se poate referi la materia primă necesară pentru obținerea unui reper.
-indici de performanță urmăriți- dacă unitatea economică are implementat un plan de creștere a performanței (care presupune implicit și reducerea pierderilor)- respectivii indici de performanță fiind actualizați în mod periodic;
-moment de referință- dacă aspectele prezentate mai sus nu sunt disponibile poate fi adoptat un moment de referință- dincolo de care se va face evidența sistematică a pierderilor. De exemplu data de 3.01. 2015.
-proceduri specifice ale întreprinderii- unitatea economică poate să aibă implementate proceduri specifice de urmărire care să nu fie neapărat legate în mod direct de indicii de performanță ;

Evaluarea se face pe locuri de muncă semnificative (inclusiv la nivel de atelier sau secție când acest lucru este posibil).

Așa după cum se poate observa în figura 3- procesul de interpetare și evaluare al pierderilor poate fi  uneori considerat ca un proces în formă piramidală[i].

Figura 3. Piramida pierderilor

Se pot constata 4 etape principale:

1. Auto-evaluarea performanței în securitate. Autorii piramidei pleacă de la ideea că pentru început trebuie evaluată performanța SSM- pentru a îndepărta/mitiga toate cauzele imediate de producere a unui accident;

2. Observarea măsurilor de prevenire a pierderilor implementate deja;

3. Investigarea situațiilor de tip near- loss (aproape pierderi); de exemplu curentul electric a căzut – dar a revenit în timp suficient pentru ca instalațiile în funcțiune să nu producă rebuturi;

4. Investigarea pierderilor.

Evaluarea pierderilor este o chestiune destul de complicată – inclusiv pentru managementul  performant și de top. Într-un sistem ideal fiecare activitate principală a unei întreprinderi ar trebui înregistrată- și analizată de către mai mulți specialiști care să  identifice  ce poate fi definit ca pierdere. Evident că în acele locuri în care pierderile depășesc ”obișnuitul”  managementul de linie se sesizează- dar ce poate fi obișnuitul ?

Așteptăm cu interes observații și sugestii de la toți cei interesați în dezvoltarea , testarea și implementarea unui astfel de sistem. 

---

[i] Hopkins A. 2002. Safety Culture, Mindfulness and Safe Behaviour: Converging ideas? National Research Centre for OHS Regulation, Australian National University

DEZVOLTAREA UNEI STRUCTURI OPTIMALE PENTRU PROMOVAREA STUDIILOR ÎN DOMENIUL METODELOR MODERNE DE PREVENIRE A PIERDERILOR ÎN CADRUL IMM-urilor LA NIVELUL DE EXCELENŢĂ EUROPEAN

Autori: Dr. ing.IOAN PIŢURESCU

             Dr.  ANA MARIA ONU

             Dr. ing.ŞTEFAN KOVACS

CONTROLUL PIERDERILOR- ATRIBUT INDISPENSABIL AL MANAGEMENTULUI EFICIENT AL IMM-urilor

Controlul pierderilor (loss control) este un domeniu de cercetare extrem de important pentru orice fel de unitate economică din Uniunea Europeană. Pierderea industrială (loss) are loc datorită apariţiei unui eveniment neprevăzut în procesul normal de producţie sau de prestare a serviciilor. Pierderea se poate manifesta prin întreruperi ale lucrului, avarii tehnologice sau poate degenera în incidente şi accidente de muncă. Trebuie ţinut seama de faptul că incidentele şi accidentele de muncă sunt doar faţa văzută a iceberg-ului. Toate statisticile arată că la 25% manifestări accidentogene (incidente şi accidente de muncă) există încă 75% manifestări potenţial accidentogene.

Figura 1 Pierderile ca efect al evenimentului neprevăzut

Controlul pierderilor e determinat de evenimente neprevăzute .
Efectele evenimentelor neprevăzute sunt cuprinse sub termenul generic de pierderi industriale (loss) iar controlul pierderilor (loss control) este disciplina care îşi propune identificarea surselor de pierderi, stabilirea consecinţelor posibile ale acestor pierderi pentru unitatea economică, găsirea celor mai potrivite metode pentru eliminarea acestor pierderi sau reducerea lor la un nivel acceptabil precum şi instruirea personalului în spiritul acestor acţiuni de control a pierderilor.
Aşa cum arăta Azeglio   controlul pierderilor, la fel ca şi managementul „este o ştiinţă şi o artă. Este o ştiinţă pentru că apelează zone ale cunoaşterii ştiinţifice şi este o artă pentru că implementarea sa presupune calităţi deosebite, de artist”

Figura următoare sumarizează conceptele lui Azeglio şi Petersh   în ceea ce priveşte controlul pierderilor.
Se poate vedea faptul că controlul pierderilor are atât o componentă ştiinţifică cât şi o componentă practică. 
Componenta ştiinţifică este legată atât de aspecte de natură tehnico- economică cât şi de aspecte legate de ingineria factorului uman. 

Figura 2 Controlul pierderilor între teorie şi practică

ABORDĂRI EUROPENE ŞI NAŢIONALE ALE CONTROLULUI PIERDERILOR

Uniunea Europeană a înţeles adevărata valoare şi semnificaţie a IMM-urilor precum şi necesitatea reducerii semnificative a pierderilor industriale înregistrate de acestea. La nivel european, problema controlului pierderilor la nivelul IMM este extrem de serioasă, ţinând seama şi de faptul că IMM-urile aduc peste  85% din PIB-ul UE. În acest sens, la nivelul UE au fost elaborate o serie de materiale metodologice gândite în mod special pentru reducerea şi controlul pierderilor la nivelul IMM. În acest sens trebuie amintit „Control loss self-audit system for Small and Medium Enterprises” elaborat de Comitetul Ştiinţific al UE în 1999. 
O serie de institute de cercetări cum ar fi INRS-Franţa, BIA-Germania ,VTT-Finlanda se ocupă de studiul acestei probleme. O serie de proiecte finanțate la nivel European –cum ar fi „HAZSME” (Loss control Hazards for SME’s) dezvoltat de Universitatea din Delft fie HazOpSME (Hazardous Operation Controll in SME) al TNO (Olanda) fie proiecte independente cum sunt cele ale Lloyds şi Aktio Nobel pot fi date ca referință.
 INIMM a dezvoltat  o propunere referitoare la dezvoltarea unei structuri de studiu pentru managementul controlului pierderilor. 
 Proiectul "DEZVOLTAREA UNEI STRUCTURI OPTIMALE PENTRU PROMOVAREA STUDIILOR ÎN DOMENIUL METODELOR MODERNE DE PREVENIRE A PIERDERILOR ÎN CADRUL IMM-urilor LA NIVELUL DE EXCELENŢĂ EUROPEAN PRIN COLABORAREA INTER-EUROPEANĂ ÎN ACEST DOMENIU DE CERCETARE"  urmăreşte să colecteze, sintetizeze şi să disemineze pe piaţa IMM-urilor din România cele mai semnificative concepte de cunoaştere dezvoltate în acest sens în Uniunea Europeană. 
. 

ETAPE ALE CONTROLULUI PIERDERILOR

În acest sens, această propunere introduce în România noţiunea de Control al pierderilor sau ”loss control”  ca succesiune de concepte (paşi) care trebuie urmaţi.  Aceste concepte respectă o anumită structură, structură prezentată în figura următoare.
Se poate observa că este vorba de:

1.Identificarea surselor de pierderi- este primul şi poate cel mai important pas în controlul pierderilor; nu se poate vorbi de un control eficient al pierderilor atâta timp cât nu identifici în mod adecvat sursa acestora; chiar dacă se pot reduce efectele pierderilor fără identificarea sursei acestea nu pot fi eliminate niciodată. Referitor la sursele de pierderi trebuie precizat faptul că acestea pot  depinde de:

• Factorul uman; dacă lucrătorii nu sunt bine instruiţi sau suficient motivaţi atunci sursa de pierderi va fi în mod sigur aici; iarăţi dacă aceşti lucrători nu se află într-o stare psiho-fizică corespunzătoare există mari şanse ca să se producă pierderi din această cauză; la nivel mondial circa 80% din accidentele de muncă produse- care reprezintă una din cele mai grave forme de manifestare a pierderilor- sunt cauzate în mod direct de către factorul uman; ţinând seama de această statistică se poate considera că în proporţie de 75-90% pierderile au drept surse factorul uman din IMM; într-o anumită măsură aceste surse sunt cele mai susceptibile la eliminare printr-o activitate susţinută de formare şi motivare a specialiştilor.
• Mijloacele de producţie şi facilităţile din IMM; starea necorespunzătoare a mijloacelor de producţie şi a facilităţilor, uzura excesivă a acestora, neîntreţinerea corespunzătoare vor conduce în mod sigur la pierderi; chiar dacă aceste pierderi nu se vor manifesta în mod direct prin incidente şi accidente de muncă, ele pot compromite procesul de producţie şi influenţa negativ calitatea produselor sau serviciilor oferite de IMM;
• Intrările în IMM folosite pentru realizarea produselor sau serviciilor; fie că aceste intrări sunt electricitatea, gazele sau apa menajeră, fie că sunt materii prime sau materiale, calitatea necorespunzătoare a acestora poate influenţa în mod dramatic activitatea IMM-ului şi poate conduce la pierderi semnificative. În plus, trebuie ţinut seama de faptul că anumite intrări pot fi livrate la parametrii necorespunzători de către o singură sursă – de exemplu livrarea electricităţii sub parametrii poate conduce la compromiterea proceselor de producţie în multe industrii iar beneficiarul- respectiv IMM-ul este „captiv”, neputând să-şi schimbe furnizorul;
• Mediul de muncă- modificările apărute în mediul de muncă pot conduce la pierderi însemnate. De exemplu, apariţia unui microclimat necorespunzător într-un depozit de produse alimentare poate conduce la alterarea tuturor produselor existente în depozit

2.Analiza surselor de pierderi urmăreşte în principal:

• Identificarea formelor de manifestare a pierderilor- formele de manifestare a pierderilor pot fi foarte diverse, plecând de la perturbări ale fluxului normal de activităţi şi până la accidente de muncă.
• Identificarea posibilelor efecte ale pierderilor, a localizării şi gravităţii acestora. Există multe situaţii în care pierderile sunt inerente- pe de altă parte efectul acestora este minor şi nu este economic să fie luat în consideraţie. Pe de altă parte, ignorarea unor precursori poate conduce la pierderi mult mai severe.În cazul în care pierderile sunt frecvente iar gravitatea lor este mare, conducând la distrugeri ale proprietăţii, incidente sau accidente de muncă atunci sursele de pierderi trebuie eliminate.
• Identificarea frecvenţei de manifestare a pierderilor- dacă frecvenţa este nesemnificativă iar gravitatea nu este foarte mare atunci există posibilitatea  ignorării sursei de pierderi.

3,Dezvoltarea de scenarii- scenariile de tip „What-If” (Ce se întâmplă dacă...) permit managementului IMM-ului să aprecieze importanţa diferitelor surse de pierderi şi să evalueze corect alocarea de resurse necesare pentru eliminarea acestor surse sau diminuarea efectelor acestora. Alocarea diferenţiată a resurselor necesare controlului pierderilor este cheia managementului performant . De aceea studiul scenariilor poate oferi cheia unei alocări optimale a resurselor.Dezvoltarea de scenarii este o obligaţie pentru IMM-urile din industria de proces care intră sub incidenţa Directivei Seveso II.
4.Planificarea eliminării surselor de pierderi- urmăreşte identificarea surselor de pierderi care pot fi eliminate în mod definitiv, stabilirea celor mai eficiente metode de eliminare, implementarea acestor metode şi verificarea rezultatelor obţinute. De exemplu, în cadrul unui IMM (microîntreprindere) cu 10 angajaţi s-a descoperit că circa 95% din pierderile înregistrate se datorau insuficientei instruiri a personalului. În acest sens a fost conceput şi implementat un program de instruire continuă care a condus la eliminarea acestei surse de pierdere. Pe de altă parte există o serie de surse de pierderi „tehnologice” care pot fi eliminate doar prin schimbarea radicală a tehnologiei .
5. Planificarea reducerii consecinţelor pierderilor urmăreşte reducerea riscurilor specifice la aşa numitul nivel ALARP (As Low as Reasonably Possible). Acest lucru presupune că fiecare IMM îşi stabileşte un nivel rezonabil de risc şi că prin programele dezvoltate toate sursele de pierderi sunt reduse până la acest nivel. Acest nivel este extrem de important în procesul managerial ca factor de referinţă faţă de care sunt întreprinse celelalte activităţi manageriale- alocarea de resurse materiale, umane, etc.În selectarea nivelului ALARP trebuie ţinut seama de faptul că acest nivel trebuie păstrat constant ; de asemenea trebuie ţinut seama  că un nivel extrem de jos implică cheltuieli foarte mari- cheltuieli care la un moment dat s-ar putea să fie imposibil de susţinut de către unitatea economică.Pe de altă parte un nivel mai ridicat poate conduce la apariţia unor evenimente nedorite- incidente şi accidente de muncă.

Figura 3 Mecanisme de control ale pierderilor

CONCLUZII

Proiectul  prezentat are două obiective finale:
• Obţinerea unei mase critice de cunoştinţe care să permită un management eficient al pierderilor în IMM-uri; în acest sens se desfăşoară două categorii de acţiuni:
o Acţiuni de instruire în România- în care o serie de personalităţi pe plan european vizitează România şi prezintă aspecte semnificative din activitatea lor de cercetare în domeniu, metode şi tehnici moderne specifice domeniului precum şi rezultate de vârf;
o Acţiuni de instruire la nivel european- în cadrul acestor acţiuni specialişti din România participă la întâlniri şi tutoriale de tip hands on în centre de excelenţă europene-în acest sens trebuie menţionată vizita în Italia a unei delegaţii din cadrul INIMM, la Roma şi Trieste unde au fost desfăşurate astfel de activităţi.
• Dezvoltarea unui sistem eficient de parteneriat inter- european, sistem care va permite participarea cercetării româneşti- cercetare specifică IMM-urilor şi reprezentată în primul rând de INIMM la schimbul de valori european, schimb materializat prin elaborarea şi depunerea de propuneri comune la diverse programe cum ar fi Horizon 2020
Activitatea de instruire se va finaliza cu realizarea unui portal Web care va disemina pe o scară largă cunoştinţele dobândite, astfel încât ele să poată fi utilizate de către toţi cei interesaţi. 

REFERINȚE

  A.I.Azeglio- Loss control in the enterprise, in Journal of Loss Control, no. 23, 121 10 July 2005, pg. 21-27

  J. Petersh, Implementing loss control, Handbook of Amsterdam Municipality, 2005