PROIECTAREA OPTIMALĂ A CURSULUI ”INSPECTOR DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ” -2

CERINȚE REFERITOARE LA OCUPAȚIA URMĂRITĂ- PROVENITE DIN EXPERIENȚA  INTERNAȚIONALĂ

Organizația Internațională a Muncii (ILO) are o pagină rezervată acestui subiect [1]. La această pagină sunt prezentate inclusiv câteva aspecte din Convenția Inspecției Muncii- semnată în 1947- aspecte care sunt interesante din punct de vedere al cursului urmărit.

”Articolul 13

Inspectorii de muncă sunt împuterniciți să adopte măsuri pentru prevenirea defectelor observate în unitate, mediul de muncă sau metodele de muncă – despre care au motive rezonabile să creadă că constituie un pericol pentru sănătatea sau securitatea lucrătorilor.

Pentru a face astfel de modificări, inspectorii trebuie să aibă autoritatea (conform legilor în vigoare) să poată lua :

a)măsuri privind modificarea instalațiilor sau unității economice- măsuri care să se implementeze într-o perioadă definită de timp, astfel încât să se asigure conformitatea cu prevederile legale referitoare la sănătatea și securitatea lucrătorilor sau

b)măsuri cu forță executorie imediată în caz de pericol iminent pentru sănătatea sau securitatea lucrătorilor;

...”

ILO are și un material special pentru pregătirea inspectorilor [2]. Trebuie subliniat aici faptul că materialul se referă la un domeniu ceva mai larg- adică la inspectorii de muncă.

În acest material, la pagina 17 sunt menționate obiectivele instruirii specifice:

”Obiectivele strategice ale instruirii sunt:

-Să ofere inspectorilor suficiente cunoștințe și aptitudini profesionale pentru a obține o productivitate mai mare în activitatea de inspecție;

-Să îmbunătățească competențele tehnice și calitățile personale ale inspectorilor de muncă;

-Pregătirea unor instructori și mentori care să aibă cunoștințele profesionale necesare și aptitudini și cunoștințe legate de procesul de instruire;

-Pentru a întări capacitatea managerială la toate nivelurile administrative prin instruirea managerilor în metode moderne de management;

”

Figura următoare este  derivată din respectivul material și este- considerăm- de interes în ceea ce privește abordarea educațională a respectivului curs.

Figura 1.Abordarea  conceptual-educațională propusă pentru curs

PRINCIPIILE PE CARE TREBUIE SĂ SE BAZEZE  ACTIVITATEA DE INSTRUIRE

Tabelul următor sumarizează câteva principii derivate din literatura internațională de specialitate.

Tabel  1.Principii de instruire

Principiu	Semnificație	Caracteristici
Principiul vizualizării	Vizualizarea cunoștințelor teoretice din sistem prin moduri grafice	-sublinierea caracterisiticlor obiectelor studiate; -legarea vizualizărilor de lumea reală; -promovarea motivărilor; -simplificarea procesului educațional;
Principiul conștinciozității	Gândire conștientă și conștincioasă  referitoare la procesul de învățare în diferitele sale stagii	-închiderea  diferențelor între procesul de instruire  și problemele reale ale persoanelor care învață (studenților);
Principiul pro-activității	Ajutor acordat persoanei care învață să fie mai pro-activă în procesul de învățare	-folosirea experiențelor personale ale persoanei care învață; -tratarea persoanei care învață ca partener egal în proces;
Principiul accesibilității	Potrivirea conținutului educațional cu caracteristicile personale ale persoanei care învață	Direcțiile de dezvoltare abordate vor fi: -de la simplu la dificil; -de la aspecte cunoscute- la cele necunoscute; -de la simplu la complicat; -de la aproape la departe;
Principiul sistematizării	Dobândirea de cunoștințe și aptitudini  într-o secvență logică specifică, bazată pe atributele specifice ale obiectelor și fenomenelor	-folosirea cunoștințelor anterioare; -timp planificat pentru repetare și întărirea cunoștințelor;
Principiul sustenabilității	Sustenabilitatea cunoașterii nou  dobândite, abilitatea de a aplica respectiva cunoaștere.	-împărțirea subiectului în unități structurale logice;
Principiul abordării specifice	Considerarea de trăsături specifice pentru fiecare persoană care învață;	-menținerea de contacte pozitive cu persoanele care învață; -aplicarea metodelor de monitorizare și discuțiilor;

Cei trei stâlpi ai instruirii sunt prezentați în figura următoare.

Figura  2.Cei 3 piloni ai instruirii

MODEL AL DESIGNULUI CURRICULAR

Figura următoare oferă un model de design curricular, bazat pe expertiza ILO.

Figura 3. Model de design a instruirii

Acest model va fi completat în materialul următor de către componenta ontologică.

---

[1] http://ilo.org/safework/areasofwork/occupational-safety-and-health-inspection/lang--en/index.htm

[2] http://ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_protect/---protrav/---safework/documents/instructionalmaterial/wcms_110152.pdf

PROIECTAREA OPTIMALĂ A CURSULUI ”INSPECTOR DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ” -1

STUDIU OPERAȚIONAL

 ”Inspectorul de protecţie a muncii este specialistul care lucrează în cadrul unei unităţi – instituţie bugetară, societate comercială, cooperatistă, organizaţie, asociaţie cu obiect de activitate divers – urmărind organizarea, coordonarea şi monitorizarea activităţii de asigurare a securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu legislaţia specifică în vigoare. Inspectorul de protecţie a muncii organizează activitatea de protecţie a muncii, elaborând instrucţiuni tehnice de lucru şi instrucţiuni proprii de aplicare a normelor de securitate şi sănătate în muncă, în funcţie de particularităţile proceselor de muncă din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea, numărul de angajaţi, riscurile de accidente şi îmbolnăviri profesionale, repartizarea teritorială a unităţii şi/sau a sucursalelor, filialelor, sediilor de lucru ale acesteia. El întocmeşte programul anual de protecţie a muncii, organizează şi amenajează Cabinetul de protecţie a muncii şi punctele de prim ajutor din interiorul întregii unităţi. Inspectorul de protecţie a muncii are responsabilitatea asigurării semnalizării de securitate şi sănătate în muncă în corelaţie cu potenţialul de risc de accident sau îmbolnăviri profesionale determinat, alegând tipul de semnalizare necesar şi cele mai adecvate amplasamente pentru mijloacele de semnalizare. Inspectorul de protecţie a muncii pregăteşte şi derulează instructajele de protecţie a muncii în funcţie de domeniul de activitate al unităţii, categoriile de personal existente şi specificul ocupaţiilor practicate, pregăteşte salvatori la locul de muncă şi desfăşoară diverse activităţi de perfecţionare în domeniul protecţiei muncii în funcţie de necesităţile unităţii. Inspectorul de protecţie a muncii se implică în asigurarea echipamentului individual de protecţie a muncii şi de lucru, stabilind tipul şi cantităţile necesare şi participând la recepţionarea acestuia pe baza certificatelor de conformitate eliberate de furnizori şi conform criteriilor de calitate specifice. ”

Inspectorul SSM este în realitate, în cele mai multe dintre imaginile sale, fostul responsabil de protecția muncii din unitățile economice. Titulatura este la prima vedere confuză- pentru că așa după cum se va vedea din COR nu există o legătură directă între inspector și inspecție ”

Inspectorul in domeniul securitatii si sanatatii in munca isi desfasoara activitatea in cadrul serviciilor interne/ externe de prevenire si protectie sau ca lucrator/ angajator care se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din orice organizatie, precum si in alte conditii stabilite de reglementarile legale.

Inspectorul in domeniul securitatii si sanatatii in munca:

- Realizarea activitatilor de prevenire si protectie,

- Stabilirea mijloacelor materiale si tehnice necesare securitatii si sanatatii in munca,

- Realizarea semnalizarii de securitate si/sau de sanatate la locurile de munca,

- Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca,

- Informarea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca,

- Participarea la cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporara de munca,

- Verificarea respectarii prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca,

- Monitorizarea activitatilor de evacuare si interventie in situatii de urgenta.”

 sursa: http://www.rubinian.com/produse_fise_de_post_cor.php?id=PRUFP0206

Se poate vedea clar din fișa respectivului post care sunt atribuțiunile respectivului inspector.

STRUCTURA ȘI TEMPORIZAREA CURSULUI

Ținând cont de aceste considerente și de experiența personală din domeniu, pentru cursul de față ar fi utile 3 module:
a) Un modul de introducere în problematica SSM- plecând de la ideea că participanții la curs nu au noțiunile necesare sau au nevoie de actualizarea noțiunilor necesare;
b)Un modul de inițiere în activitatea de audit securitate/ evaluare riscuri- pentru că practic specialistul nu-și va putea desfășura activitățile specifice de management SSM fără un audit de SSM prealabil;
c) Un modul de inițiere în activitatea de management SSM ; prin management SSM înțelegem un management general pe care-l desfășoară un astfel de specialist- NU un management de risc specific.
Figura 1 prezintă această structură educațională:

Figura 1. Structura generală educațională pentru cursul de inspector SSM

Din figura prezentată se poate vedea că este necesară o etapă de echivalare a termenilor folosiți în primul modul cu cei din legislația națională. 

De asemenea- este utilă prezentarea, înțelegerea și punerea în implementare a unei metode simple și eficiente de audit SSM. 

În sfârșit- trebuie acordată o anumită atenție și pregătirii pentru activitățile de instruire/formare specifice. Se poate corela activitatea de elaborare de instrucțiuni tehnice de lucru cu cea de pregătire pentru formare- astfel încât să fie abordate cu  atenția necesară. 

Figura 2 prezintă o distribuție relativă a celor 40 de ore dedicate acestui curs. Considerăm distribuția ca relativă- pentru că prin realizarea unui suport de tip mixt (Power Point+E-learning)- cursantul poate să aloce cel puțin 1/2 din acest timp studiului individual. În cazul cursului de 80 de ore- este evident că distribuția va fi un pic diferită. 

Figura 2 Distribuția relativă a timpului în cadrul cursului

Ținând seama de competențele reale care trebuiesc dobândite- s-a considerat un punct de reper- respectiv primul modul- în care profesorul își poate da seama și de nivelul anterior de pregătire al cursantului dar și de interesul acestuia pentru materialul prezentat- făcând re-alocări dacă este necesar. 

De asemenea au fost luate în considerare ”puncte critice” care trebuie să realizeze în fapt plus-valoarea cursului:

-o metodă de audit SSM care poate fi implementată în unitatea unde își desfășoară activitatea cursantul;

-înțelegerea necesității unei evidențe specifice- și modul de realizare al acestei evidențe;

- aspecte ale formării cursanților de SSM;

Pentru acest curs se urmărește ca fiecare din cele 3 module să fie conformizate și cu practica Europeană- astfel încât cursanții să poată să-și desfășoare activitatea cu un minim de efort suplimentar și în UE. 

În acest sens, de importanță deosebită vor fi modulele 1 și 2. 

În materialul următor vom detalia câteva din aceste aspecte.