PROIECTAREA OPTIMALĂ A CURSULUI ”INSPECTOR DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ”-3 DEZVOLTAREA ONTOLOGIILOR EDUCAȚIONALE

DEFINIȚII

Hărțile (sau grafurile) conceptuale sunt instrumente grafice pentru organizarea și reprezentarea cunoștințelor. Ontologia (din limba greacă: όντος, genetivul participiului trecut al verbului ειναι = a fi, și λογια = învățătură despre...), termen creat în secolul al XVII-lea de către Rudolf Goclenius, este o disciplină filozofică, ramură fundamentală a metafizicii, al cărei obiect de studiu este Ființa și Existența, și categoriile în care acestea se împart: lucruri, proprietăți, procese, fapte. În literatura filosofică de limbă engleză, ontologia este opusă teoriei cunoașterii, făcându-se deosebirea între lucruri (sau atributele lor), așa cum sunt în sine, și felul cum ele ne apar.
Hărțile conceptuale sunt un prim pas în dezvoltarea de ontologii. Ele includ concepte și relații între concepte. Un concept poate fi definit ca o regularitate percepută în evenimente sau obiecte sau înregistrările unor evenimente sau obiecte definite de o etichetă. 
”Astfel, conform celor descrise ... subiectul ontologiei este studiul categoriilor de lucruri (things) care există sau pot exista într-un anumit domeniu de interes. Rezultatul unui astfel de studiu, denumit ontologie, este un catalog de tipuri de lucruri care se presupune că există într-un domeniu de interes D (domain) din perspectiva unei persoane care utilizează un limbaj L cu scopul de a discuta despre D. Tipurile din ontologie reprezintă predicatele, sensurile cuvintelor sau conceptele şi tipurile de relaţii ale limbajului L, atunci când e utilizat pentru a discuta despre domeniul D.” (http://thor.info.uaic.ro/~busaco/publications/ontologii.html)

Ne propunem ca pentru cursul luat ca exemplu să definim - tot ca exemplu- niște structuri ontologice semnificative. În acest articol se prezintă- în mod grafic- cum se realizează astfel de structuri  și se oferă un link la o astfel de structură. 
Trebuie să menționăm că rezultatul final este o structură organizată, interactivă- care facilitează înțelegerea conceptelor și legăturilor între acestea.

MOD DE ABORDARE

A fost folosit software-ul Cmap. Cmpa- realizat de IHMC oferă utilizatorilor posibilitatea de a construi, naviga, distribui modele de cunoaștere reprezentate și ca și hărți conceptuale.  
IHMC reprezintă Institutul pentru cunoaștere umană și de tip mașină din Florida. 
Cmap permite salvarea rezultatelor obținute atât în formatul propriu cât și ca ontologii sau pagini Web. 

CUM SE REALIZEAZĂ O HARTĂ CONCEPTUALĂ ?

Harta conceptuală începe în mod logic cu definirea conceptelor. Un dublu click pe spațiul de lucru creează un concept. Dezvoltatorul trebuie să introducă numele acestuia- mai poate introduce informații despre concept (care să se vizualizeze la trecerea cu mouse-ul peste), link-uri utile sau resurse care pot fi accesate prin click pe acestea.Figura 1 arată modul în care se vizualizează  conceptele adăugate.

Figura 1. Vizualizarea conceptelor adăugate

Figura 2 arată definirea unei relații între 2 concepte. Relația (legătura) începe de la conectorul conceptului ”tată” și se trage până la conceptul ”fiu”

Figura 2. Definirea unei legături (relații)

Figura 3 arată modul în care se introduc informații despre concept. 

Figura 3. Introducerea informațiilor despre concept

Uneori este necesară realizarea unor notări suplimentare despre un anumit concept. Figura 4 arată modul în care se realizează acestea. 

Figura 4. Introducerea unor notări (anotări)

Figura 5 arată modul în care sunt atașate resursele care pot fi accesate direct din model.

Figura 5. Atașarea unor resurse

Figurile 6 și 7 arată etape din dezvoltarea unor modele complexe pentru cursul menționat. 

Figura 6. Etapă în dezvoltare- 1

Figura 7. Etapă în dezvoltare- 2

Așa după cum se poate vedea, harta conceptuală tratează legăturile între pericol, risc și  evenimentele neprevăzute.
Harta conceptuală poate fi salvată (în versiuni mai vechi) ca o ontologie- așa după cum se poate vedea în respectiva ontologie- rulată sub programul Protegee în figura 8.

Figura 8. Ontologia dezvoltată

Urmând link-ul de mai jos puteți vizualiza harta conceptuală interactivă- generată ca model.

Hartă conceptuală model

CONCLUZIE

Pe baza hărților conceptuale realizate- nu numai că poate fi dezvoltat conținutul educațional- dar acesta poate fi și upgradat în mod continuu. Mai mult decât atât- o hartă conceptuală poate servi ea însăși ca instrument de instruire inter-activ. 

PROIECTAREA OPTIMALĂ A CURSULUI ”INSPECTOR DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ” -2

CERINȚE REFERITOARE LA OCUPAȚIA URMĂRITĂ- PROVENITE DIN EXPERIENȚA  INTERNAȚIONALĂ

Organizația Internațională a Muncii (ILO) are o pagină rezervată acestui subiect [1]. La această pagină sunt prezentate inclusiv câteva aspecte din Convenția Inspecției Muncii- semnată în 1947- aspecte care sunt interesante din punct de vedere al cursului urmărit.

”Articolul 13

Inspectorii de muncă sunt împuterniciți să adopte măsuri pentru prevenirea defectelor observate în unitate, mediul de muncă sau metodele de muncă – despre care au motive rezonabile să creadă că constituie un pericol pentru sănătatea sau securitatea lucrătorilor.

Pentru a face astfel de modificări, inspectorii trebuie să aibă autoritatea (conform legilor în vigoare) să poată lua :

a)măsuri privind modificarea instalațiilor sau unității economice- măsuri care să se implementeze într-o perioadă definită de timp, astfel încât să se asigure conformitatea cu prevederile legale referitoare la sănătatea și securitatea lucrătorilor sau

b)măsuri cu forță executorie imediată în caz de pericol iminent pentru sănătatea sau securitatea lucrătorilor;

...”

ILO are și un material special pentru pregătirea inspectorilor [2]. Trebuie subliniat aici faptul că materialul se referă la un domeniu ceva mai larg- adică la inspectorii de muncă.

În acest material, la pagina 17 sunt menționate obiectivele instruirii specifice:

”Obiectivele strategice ale instruirii sunt:

-Să ofere inspectorilor suficiente cunoștințe și aptitudini profesionale pentru a obține o productivitate mai mare în activitatea de inspecție;

-Să îmbunătățească competențele tehnice și calitățile personale ale inspectorilor de muncă;

-Pregătirea unor instructori și mentori care să aibă cunoștințele profesionale necesare și aptitudini și cunoștințe legate de procesul de instruire;

-Pentru a întări capacitatea managerială la toate nivelurile administrative prin instruirea managerilor în metode moderne de management;

”

Figura următoare este  derivată din respectivul material și este- considerăm- de interes în ceea ce privește abordarea educațională a respectivului curs.

Figura 1.Abordarea  conceptual-educațională propusă pentru curs

PRINCIPIILE PE CARE TREBUIE SĂ SE BAZEZE  ACTIVITATEA DE INSTRUIRE

Tabelul următor sumarizează câteva principii derivate din literatura internațională de specialitate.

Tabel  1.Principii de instruire

Principiu	Semnificație	Caracteristici
Principiul vizualizării	Vizualizarea cunoștințelor teoretice din sistem prin moduri grafice	-sublinierea caracterisiticlor obiectelor studiate; -legarea vizualizărilor de lumea reală; -promovarea motivărilor; -simplificarea procesului educațional;
Principiul conștinciozității	Gândire conștientă și conștincioasă  referitoare la procesul de învățare în diferitele sale stagii	-închiderea  diferențelor între procesul de instruire  și problemele reale ale persoanelor care învață (studenților);
Principiul pro-activității	Ajutor acordat persoanei care învață să fie mai pro-activă în procesul de învățare	-folosirea experiențelor personale ale persoanei care învață; -tratarea persoanei care învață ca partener egal în proces;
Principiul accesibilității	Potrivirea conținutului educațional cu caracteristicile personale ale persoanei care învață	Direcțiile de dezvoltare abordate vor fi: -de la simplu la dificil; -de la aspecte cunoscute- la cele necunoscute; -de la simplu la complicat; -de la aproape la departe;
Principiul sistematizării	Dobândirea de cunoștințe și aptitudini  într-o secvență logică specifică, bazată pe atributele specifice ale obiectelor și fenomenelor	-folosirea cunoștințelor anterioare; -timp planificat pentru repetare și întărirea cunoștințelor;
Principiul sustenabilității	Sustenabilitatea cunoașterii nou  dobândite, abilitatea de a aplica respectiva cunoaștere.	-împărțirea subiectului în unități structurale logice;
Principiul abordării specifice	Considerarea de trăsături specifice pentru fiecare persoană care învață;	-menținerea de contacte pozitive cu persoanele care învață; -aplicarea metodelor de monitorizare și discuțiilor;

Cei trei stâlpi ai instruirii sunt prezentați în figura următoare.

Figura  2.Cei 3 piloni ai instruirii

MODEL AL DESIGNULUI CURRICULAR

Figura următoare oferă un model de design curricular, bazat pe expertiza ILO.

Figura 3. Model de design a instruirii

Acest model va fi completat în materialul următor de către componenta ontologică.

---

[1] http://ilo.org/safework/areasofwork/occupational-safety-and-health-inspection/lang--en/index.htm

[2] http://ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_protect/---protrav/---safework/documents/instructionalmaterial/wcms_110152.pdf

MODELUL PROCESULUI DE INSTRUIRE ÎN DOMENIUL SSM

Orice proces eficient de instruire trebuie să înceapă cu un model. Modelul propus adoptă principiile din ţările occidentale avansate, respectiv un model cu 2 ramuri, o ramură de formare profesională propriu-zisă şi o ramură de formare academică. Formarea profesională se poate combina cu formarea academică, aşa cum se poate vedea în prima figură. Modelul propus ţine cont de cele 2 exemple prezentate precum şi de modelul HSE pentru reprezentanţii lucrătorilor în relaţia cu patronatul şi autorităţile HSE referitoare la aspectele de securitate . El este prezentat în următoarele figuri

Figura 1 Structura generală a procesului de formare SSM

.

Figura 2 Modelul general de instruire

Se poate observa că modelul general este compus din:

-o componentă de instruire contextuală, generală de SSM- această componentă are rolul de conştientizare a viitorului lucrător cu atribuţii de SSM referitor la problematica SSM, cadrul legislativ, modele accidentogene, statistici, etc. Componenta se termină cu o verificare teoretică.

-o componentă de instruire în analiza riscurilor, incluzând şi aspecte de identificare, evaluare şi analiză a riscurilor. Această componentă are drept cadru standardul ISO 31.000 ” Risk management -- Principles and guidelines” şi, în mod ideal conţine şi una din metodele de evaluare folosite la nivel european - la nivel de prezentare şi principii de bază. Componenta se termină cu un examen practic în care cursantului i se va solicita analiza riscurilor la un loc de muncă specificat, cu atribute particularizate. Această analiză poate fi efectuată şi la locul de muncă al cursantului dacă este cazul şi va fi prezentată sub formă de proiect.

-o componentă de prevenire/mitigare a riscurilor. Această componentă va introduce- pe lângă bunele practici organizatorice şi tehnice generale şi noţiunea de ALARP şi aplicarea respectivei noţiuni la locurile de muncă şi unităţile economice. Componenta se va termina tot cu verificare practică- respectiv proiect.

-O componentă de management de securitate- destinată în principal persoanelor cu studii superioare. Evaluarea acestei componente se va face în mod practic prin dezvoltarea şi implementarea unui sistem de SSM la unitatea economică din care face parte persoana instruită sau în cadrul unui studiu de caz specific.

Modelul general poate fi completat, aşa după cum se poate observa în figura următoare, cu o componentă specifică

Figura 3. Modelul general de instruire completat

Fiecare din modulele principale de instruire este detaliat în continuare.

Figura 4.  Modul instruire contextuală generală

Principalele probleme urmărite de acest modul sunt:

• prezentarea fenomenologiei accidentelor de muncă- deci a modului în care se produce tranziţia pericol-risc- eveniment neprevăzut- incident- accident de muncă, tipologia accidentelor de muncă, cauzele şi efectele acestora.
• prezentarea unui model accidentogen recunoscut la nivel internaţional, de exemplu modelul bow-tie.
• modul în care trebuie făcută analiza incidentelor/accidentelor de muncă pe baza procedurilor de bună practică existente la nivelul IM- adaptate pentru nivelul de studii urmărit.

Figura 5. Modul analiză riscuri

Analiza riscurilor urmăreşte în principal familiarizarea cu noţiunile de ALARP şi de KPI precum şi prezentarea şi asimilarea metodologiei calitative, semi-calitative şi cantitative de analiză a riscurilor.

Figura 6. Modul prevenire şi mitigare riscuri

Modulul de prevenire a riscurilor pune problema semnificativă a raportului dintre costuri şi beneficii, problemă materializată prin evaluarea parametrului ROP (Return on Prevention- rezultate (financiare) ale prevenirii). De asemenea, tot aici este dezvoltată importanţa culturii organizaţionale şi a realizării unor proceduri eficiente de bună practică- proceduri scrise care să formeze colecţia de proceduri de bună practică a unităţii economice.

Figura 7. Modul instruire management securitate