ANALIZA CANTITATIVĂ A RISCURILOR-QRA

QRA oferă estimări numerice pentru a le permite beneficiarilor să înțeleagă expunerea la risc a personalului propriu, a proceselor , mediului sau altor zone de interes. Studiile QRA se referă în principal la scăpări (scurgeri) accidentale de materiale sau substanțe toxice, consecințele acestora(incendii, explozii, toxicitate) precum și frecvența estimată de apariție. Pentru ca QRA să aibă un termen de referință trebuiesc identificate date referioare la morbiditate off-site, cum ar fi riscul individual de deces, probabilitatea producerii unor leziuni serioase, trenduri și indici de risc, etc.

Acest tip de analiză identifică și tipul specific de ”înveliș” în care pierderile și măsurile de prevenire a pierderilor coexistă.Ea este bazată în mod substanțial pe metrici obiective și necesită un efort suplimentar pentru calculul valorii pierderilor posibile

Lipsa unei analize bine documentate costuri-beneficii a contribuit la următoarele aspecte:

-pentru consultanții în probleme de securitate și sănătate: este greu să justifici o nouă afacere unui client în perspectivă dacă nu ai o analiză de risc făcută pentru a arăta rezultatele urmărite să fie obținute;

-pentru o companie: este greu să faci îmbunătățiri în securitatea și sănătatea în muncă deoarece nici un fel de noi îmbunătățiri nu pot fi justificate fără o analiză financiară corespunzătoare; managementul are totdeauna o preocupare deosebită pentru costuri

Analiza cantitativă oferă următoarele avantaje distincte:

-mai multă obiectivitate în evaluare;

-mai multă influență asupra managementului;

-oferă o proiecție directă a raportului costuri/beneficii a propunerii;

-poate fi ajustată astfel încât să îndeplinească cerințele unor situații foarte diferite;

-poate fi modificată să îndeplinească necesitățile unor industrii diferite;

-poate provoca mai puține opinii contrarii în ședințele managementului (pentru că se bazează pe cifre concrete provenite din fapte)

-analiza derivă din fapte incontestabile

Analiza cantitativă a riscurilor are o importanță diferită pentru persoane cu roluri diferite din organizație și din afara sa:

-pentru consultantul de securitate:

            -își formează noi aptitudini manageriale referitoare la proiectele de securitate    propuse;

            -poate atrage noi clienți pe baza datelor concrete rezultate dintr-o bună   analiză cantitativă;

            -poate obține un  rezultat mai bun raportat la fondurile investite (ROI-Return of             Investment)

            -își lărgește serviciile de consultanță prin adăugarea de strategii și planuri de    acțiune efective din punct de vedere a costurilor și ROI-ului;

-pentru managementul de vârf al companiei:

            -un mod mai standardizat de finanțare a proiectelor;

            - mai puțină susceptibilitate la chestiuni legate de politica companiei;

            -timp mai redus pentru evaluarea propunerilor din cadrul companiei;

            -permite ca rezultatele finale să fie legate de obiectivele financiare ale    companiei mai rapid;

METODOLOGIE QRA

Metodologia QRA implică:

1.Definirea scopurilor analizei, care:

-specifică exact ce trebuie evaluat;

-enunță ce tip de analiză a riscurilor va fi realizat;

-determină ce rezultate sunt așteptate;

2.Evaluarea valorii posibile a avariilor și pierderilor datorită riscului-atunci când este posibil, sistemul pentru care se realizează QRA trebuie ”spart” în subansamble cât mai mici pentru ca această evaluare să fie cât mai exactă.

Procedura de analiză cantitativă a riscurilor este prezentată în pași în continuare:

-se desfășoară un studiu de vulnerabilitate și o evaluare de risc pentru a determina factorii de risc;

-pe baza celor 5 factori de risc (de vârf) determinați –se determină valorile aflate sub incidența acestor riscuri.

-se determină atitudinea companiei evaluate față de modalitatea de raportare a incidentelor soldate cu pierderi;

-se estimează ARO(Annualized rate of occurence- rata anuală de apariție) pentru fiecare factor de risc;

-se determină contramăsurile necesare pentru eliminarea consecințelor fiecărui factor de risc;

-se estimează ALE (Annualized Loss Expectancy-rata anuală așteptată a pierderilor) pentru fiecare factor de risc.

-se face analiza costuri/beneficii a măsurilor de securitate prin calculul ALE înainte de implementarea acestor măsuri și diferența cu ALE calculat după implementarea măsurilor;

-pe baza analizei de mai sus se determină câștigul din investiție (ROI) luând ca bază IRR (Internal Rate of Return-rata internă a profitului)

Figura 1- Etape QRA

FORMULE IMPLICATE ÎN CALCUL 

În continuare vor fi prezentate variabilele și ecuațiile cheie pentru desfășurarea unei QRA.

a)Factor de expunere- procent de pierdere a valorii provocată de un pericol identificat; poate avea valori între 0 și 100%

b)Expectanță pentru pierdere unică- 

SLE=Valoarea proprietății (care poate fi distrusă de incident/accident) * Factorul de expunere. 

De exemplu 1.000.000 Ron* 20% Factor de expunere

c)Rata anuală de apariție ARO=Frecvența estimată a unui pericol care poate apărea în interval de 1 an. Este re-definită anual. UN risc care se declanșeayă o dată la 10 ani are ARO=0.1; un risc care poate avea loc de 10 ori pe an are ARO=10

d)Rata anuală (așteptată) a pierderilor 

ALE=Expectanța (frecvența) unei singure pierderi * Rata anuală de apariție. 

ALE poate fi uneori extrapolată din alte date.

e)Analiza costuri/beneficii a măsurilor de securitate=ALE(înainte de implementarea măsurilor de securitate)-ALE (după implementarea măsurilor de securitate)-(costul anual al securității)

Asignarea de valori către bunurile (proprietățile) tangibile

Unitatea economică are un număr de bunuri tangibile, incluzând facilități,echipament, hardware și software.

-Managerul economic trebuie întrebat referitor la valoarea de inventar a acestor bunuri;

-Se poate căuta pe Internet valoarea unor echipamente similare.

-Pot fi căutate proiecte anterioare similare care conțin informația originală despre costuri.

În toate aceste cazuri trebuie calculată deprecierea valorii bunurilor.

Atunci când se determină costul total de înlocuire datorită avariei totale trebuiesc incluse următoarele costuri:

-costul instalării;

-costul mentenanței;

-10% contingentări;

-pierderea serviciilor către consumatorii externi;

-pierderea serviciilor de către angajații interni;

Asignarea de valori către proprietățile intangibile

Există la fiecare unitate economică un număr de proprietăți intangibile, cum ar fi:

-date financiare;

-date de cercetare-dezvoltare;

-informații referitoare la vânzări;

-cercetări de marketing;

-specificații inginerești și drafturi de proiecte;

-know-how;

-software proprietar;

Există 2 abordări tipice pentru determinarea valorii proprietăților (bunurilor) intangibile -abordarea bazată pe costuri-încercarea de a măsura valoarea unui astfel de bun pe piață considerând o anumită valoare de depreciere. Această abordare este cunoscută și ca costul de înlocuire. Deprecierea datorită funcționării fizice, obsolenței funcționale și economice trebuiesc luate în considerare.O abordare bazată pe costuri este folosită în mod tipic pentru aprecierea valorii know-how.

-abordarea bazată pe venit- se focalizează pe venitul care poatefi aduse de utilizarea proprietății intelectuale. Valoarea este măsurată prin valoarea prezentă a beneficiului economic net pe durata de viață a proiectului. Atunci când condițiile economice sunt nefavorabile această abordare conduce la o valoare relativ scăzută a bunurilor.

În general este bine să se folosească ambele metode-una din metode ca metodă primară și cealaltă ca metodă

FAST-Tehnica Analizei SIstemice Funcționale

Aspecte generale

Pentru a fi eficientă activitatea de prevenire trebuie să prezinte un caracter sistematic.La activitatea de prevenire concură o serie de activităţi distincte, bine structurate, atât din domeniul tehnic propriu-zis cât şi din domeniul instruirii, controlului, etc.
Activitatea de prevenire este o activitate în esenţă strategică, pe termen lung şi tactică, pe termen scurt şi mediu.
În continuare sunt prezentate  strategiile  de bază  pentru prevenirea sau reducerea acţiunii pericolelor în activitatea productivă.
Strategiile pot fi folosite singure sau grupate în pachete, în funcţie de pericolele existente la locul de muncă.
Abordarea strategică a activităţii de  prevenire constituie un mare pas înainte în domeniul protecţiei muncii, trecându-se de la acţiune (acţiunea de a limita rezultatele catastrofale ) la re-acţiune (prevenirea ca atare).
O astfel de abordare nu trebuie să lipsească din inventarul nici unui practician în domeniul protecţiei muncii.
Alegerea strategiilor de prevenire în funcţie de specificitatea pericolelor de la locul de muncă  reprezintă un prim pas în elaborarea planului de măsuri.

1.A preveni producerea pericolului în primul rând
Această strategie este uşor de descris dar destul de greu de pus în practică în termeni reali.Cele mai bune exemple sunt renunţarea la producerea unor substanţe şi produşi extrem de periculoşi atât pentru om cât şi pentru mediu, substanţe şi produşi cum ar fi :thalomida, ketonele, plutoniul, cât şi interzicerea drogurilor cum ar fi heroina sau LSD-ul.
2.A reduce volumul existent al pericolului
Exemple în acest sens ar putea fi:
-limitarea vitezei vehicolelor şi implicit a energiei cinetice  disipată în ciocniri;
-scăderea conţinutului de plumb al vopselelor;
-scăderea conţinutului de alcool al băuturilor;
-reducerea producerii de mixturi potenţial explozive în silozurile de grâne, morile de făină şi minele de cărbuni;
-reducerea folosirii azbestului şi a altor fibre cu efect similar;
3.Prevenirea eliberării (manifestării) pericolului deja existent:
Acest lucru poate fi realizat prin eliminarea pericolului , prin oprirea eliberării sale sau prin combinaţia celor două soluţii.Ilustrative pentru această strategie sunt:
-distrugerea stocurilor existente de virusuri (în afara unor laboratoare de cercetare);
-pasteurizarea laptelui;
-clorinarea rezervelor de apă;
-sterilizarea instrumentarului chirurgical;
-prevenirea detonării explozivilor sau aprinderii substanţelor inflamabile;
-prevenirea căderilor de la înălţime prin folosirea centurilor de protecţie;
4.Modificarea debitului sau distribuţiei spaţiale de emisie a pericolului de la sursă;
Această strategie este ilustrată de:
-frânele autovehiculelor;
-valvele de închidere;
-dispozitivele de tip sprinkler;
-alte mijloace care opresc sau reduc nivelurile periculoase de eliberare ale unui hazard-faţă de această strategie, cea prezentată anterior poate fi considerată ca propunându-şi păstrarea pericolului la nivelul 0;
5.Separarea, în timp şi spaţiu, a pericolului de ceea ce trebuie protejat;
Exemple pentru această strategie sunt:
-realizarea de căi de ocolire a zonelor periculoase;
-evacuarea locuitorilor în apropierea unor pericole de genul tornadelor sau erupţiilor vulcanice;
-îndepărtarea, prin ventilaţie a pericolelor ambientale cum ar fi gazul de mină, substanţele organice carcinogenetice şi căldura excesivă;
-separarea traficului pedestru de traficul autovehiculelor;
-interzicerea trecerii vehiculelor ce transportă explozivi prin zonele dens populate;
-folosirea paratrăznetelor pentru protejarea populaţiei;
Ţelul central al acestei strategii îl reprezintă eliminarea intersectărilor (contactelor) între pericole şi ceea ce trebuie protejat sau, dacă acest lucru nu este posibil, eliminarea celor mai periculoase contacte –de exemplu eliberarea unor deşeuri toxice în zonele populate.
6.Separarea pericolului de ceea ce trebuie protejat prin interpunerea unei bariere materiale.
Ilustrative pentru această tactică sunt toate echipamentele individuale de protecţie, începând cu căştile de protecţie şi până la încălţămintea izolată.Air-bag-urile vehiculelor precum şi clădirile ce izolează reactoarele nucleare reprezintă alte exemple de astfel de soluţii.
7.Modificarea calităţilor relevante ale pericolului;
Un exemplu în acest sens îl reprezintă modificarea structurii moleculare a substanţelor farmaceutice pentru a reduce efectele nedorite.Alte exemple sunt :reducerea tensiunii de lucru pentru a evita electrocutarea, modificarea compoziţiei mixturilor asfaltice pentru a evita bolile profesionale, rotunjirea colţurilor şi eliminarea muchiilor tăioase,etc.
Deşi aceste principii au fost de mult recunoscute, neintroudcerea lor încă din faza de proiectare mai provoacă încă accidente de muncă.
8.A face ceea ce trebuie protejat mai rezistent la rezultatele acţiunii pericolului
Exemple în acest sens includ: imunizarea contra organismelor patogene (cum ar fi virusul poliomelitei), folosirea vitaminei C pentru prevenirea scorbutului, creşterea dozei de sare acordată lucrătorilor supuşi stresului termic, compartimentarea vapoarelor pentru a reduce riscul scufundării.
9.Începerea contracarării efectelor pericolelor dependente de mediu.
În această categorie intră prevenirea pericolelor provocate de mediu, cum ar fi inundaţii, incendii sau alte situaţii –această strategie poate fi considerată ca având două părţi distincte:
-eliminarea efectelor deja provocate;
-prevenirea efectelor viitoare;
10.Stabilizarea, repararea şi reabilitarea obiectelor acţiunii pericolelor;
În cazul persoanelor această strategie include tratamentele medicale, activităţile de reabilitare, chirurgia cosmetică, protezări, etc.
În cazul obiectelor materiale este vorba de repararea şi consolidarea acestora.

Analiza FAST

Bazată pe aceste principii tehnica FAST a fost dezvoltată ca una din cele mai utilizate metode de analiză a riscurilor şi de inginerie a calităţii folosite în mod curent în marile companii –în principal în domeniul construcţiilor civile şi industriale, construcţiilor de maşini şi serviciilor-în special cele legate de activitatea de întreţinere.
La fel ca şi arborele de defect, tehnica FAST  (FUNCTIONAL ANALYSIS SYSTEM TECHNIQUE) provine din domeniul analizei operaţionale, urmărind distribuirea funcţiilor sistemului pe componentele acestuia şi analiza acestor funcţii din punct de vedere a riscurilor care pot acţiona asupra acestora şi care pot conduce la incidente/accidente de muncă.
FAST arată fluxul funcţiilor de la sistem la subsisteme şi de la subsisteme la componentele acestora.În acest flux al funcţiilor se delimitează:

-ponderea funcţiilor în realizarea obiectivelor principale ale sistemului;

-ponderea funcţiilor în realizarea funcţiilor specifice de securitate şi asigurarea securităţii sistemului;-sunt realizate astfel balanţele obiective principale/asigurarea securităţii, fiind optimizate acele funcţii care concură la realizarea celor două domenii.

-funcţiile critice-asupra cărora acţionează factorii de risc într-un mod semnificativ (gravitatea şi probabilitatea de acţiune a acestora îi disting );

-funcţiile pre-critice-care conduc la funcţiile critice pe flux şi le pot determian pe acestea: de exemplu, fazele de pregătire ale unui proces de sudare care nu prezintă neapărat riscuri dar conduc către o funcţie critică-sudarea propriu-zisă;

-funcţiile „cadru”-care permit adăugarea/îmbunătăţirea funcţiilor de securitate existente fără a adăuga noi factori de risc;

-repartiţia în timp a acestor funcţii;

-existenţa/inexistenţa unor proceduri de bună practică pentru realizarea funcţiilor;

-modurile de degradare/eşec ale funcţiilor specifice;

-resursele necesare pentru realizarea funcţiilor;

-costul funcţiilor;

Fluxul funcţional şi posibilităţile de defectare trebuie analizate în paralel.

Într-un anumit mod, această metodă poate fi considerată ca inversa arborelui de defect. Echipa de analiză trebuie să realizeze în paralel diagrama arborelui de defect şi diagrama FAST.

Arborele funcţiilor ghidează procesul de concepţie-proiectare.

Arborele de defect şi diagrama FMEA ghidează cuantificarea robusteţei şi fiabilităţii.


Modelul funcţional asigură:

-înţelegerea mai bună a sistemului, încluzând legăturile cu nivelurile inferioare şi superioare, cu subsistemele şi cu funcţiile componente;

-imaginea funcţiilor importante ale unui proces de producţie;

Atributele principale ale acestui model sunt următoarele:

-focalizarea pe funcţiile „pozitive”-de exemplu, absorbţia energiei acustice şi nu minimizarea zgomotului produs de vânt la o centrală eoliană;

-facilitează vizualizarea ecuaţiilor şi funcţiilor de transfer asociate cu subsistemele sau /şi componentele;

-facilitează înţelegerea funcţiilor sistemului de către toţi membrii echipei de analiză;

-detaliază funcţiile componente astfel încât să poată fi identificate uşor modurile de defectare şi factorii de risc asociaţi;

-trebuie să ofere structura pentru dezvoltarea modelelor care oferă relaţiile între funcţiile de nivel redus şi înalt ale sistemului;

-permit definirea factorilor legaţi de semnal, zgomot şi control care pot fi folosiţi pentru îmbunătăţirea design-ului.

-asigură descrierea funcţională folosind un set semantic simplu substantiv/verb.

În continuare sunt prezentate câteva figuri ilustrative pentru acest tip de metodă.

Figura 1 Construcţia arborelui FAST
Din figură se poate observa că definirea arborelui FAST se bazează pe 3 întrebări esenţiale:
De ce ? Cum ? Când ? , întrebări care, cu ajutorul pachetului semnatic de termeni pot defini complet funcţiile sistemului analizat.
În continuare se prezintă un exemplu de arbore FAST pentru pornirea unui motor cu explozie, în paralel cu un exemplu de arbore de defect, pentru acelaşi motor.

Figura 2 Exemplu de arbore FAST

Se poate observa că funcţiilor li se atribuie costuri funcţionale-costul funcţiei „porneşte motorul” fiind suma costurilor funcţionale ale componentelor.

Figura 3 Exemplu de arbore de defect