CĂDEREA (DE LA ÎNĂLȚIME)

Toate imaginile care urmează demonstrează nu neapărat stupiditatea celor surprinși (să sperăm că nu și accidentați) cât credința populară și totalmente greșită că ”Se poate și așa” sau ”Mie nu mi se întâmplă”. De asemenea și nepăsarea supervizorilor, colegilor și managementului.

Figura 1. Omul lucrează și la un cablu- orice fel de șoc, indiferent cât de mic îl va dezechilbra- și e foarte posibil să rămână susținându-se de cablu

Figura 2. Improvizație groaznică. Se merge pe ideea că sunt 2 susținători ai respectivei scări- găleata suspendată se poate prăbuși oricând, etc. Îmi place că cei 2 de jos au salopete de lucru...

Figura 3. Suntem deștepți, nu ? Pe lângă cădere văd și o lovitură- posibil la cap- de tălpicile ridicătorului. 

Figura 4. Inconștiență dublată de prostie. Din păcate șeful acestei formații- cel care a găsit ideea ”genială” cu lucrul de pe cupa escavatorului va suferi cel mai puțin. 

Figura 5. La cât s-au chinuit pentru acest eșafodaj- nu era mai simplu să-i asigure securitatea celui care lucrează ?

Figura 6. Tânăr, frumos, sportiv. Nu e păcat să se accidenteze dintr-o prostie ?

Figura 7. Greu de privit. Scară lungă, tehnică. Muncitor neasigurat. 

Figura 8. Nu cred că e prea plăcut să cazi într-una din cuvele din imagine. Stabilitatea domnului pare a se baza mai mult pe mâini- un eventual dezechilibru probabil că va determina și ruperea unor componente care pot să conțină și cabluri electrice sau conducte de alimentare...

Figura 9. Inspecția Muncii și-ar scoate banii de amenzi pe un secol dacă ar urmări firmele care montează aer condiționat. 

Figura 10. Domnul ar trebui filmat și difuzat peste tot ca exemplu de ”Așa NU !”

ANALIZA STATISTICĂ A ACCIDENTELOR DE MUNCĂ PRODUSE ÎN ROMÂNIA ÎN 2013- 1

Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei are un buletin statistic bine pus la punct în acest sens, buletin care poate fi descărcat de la:  http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/conditii_trim_III_2013.pdf- pentru trimestrul III 2013.

Este de regretat folosirea terminologiei ”sectoarele economiei naționale” în loc de ”activități CAEN” cât și faptul că graficele nu oferă această corelare- ea fiind exprimată însă în tabelele din final. În plus, activitățile specifice Inspecției Muncii ar fi trebuit relevate separat , 11 pagini din cele 19 ale materialului propriu-zis fiind dedicate acestor activități și altor date care nu au legătură cu accidentele de muncă.

Analizând accidentele mortale raportate și prezentate în lucrare se poate constata că accidentele mortale au fost înregistrate pentru următoarele sectoare:

• transporturi (terestre și prin conducte): 15 accidentați (aici ar trebui făcută o delimitare între transportul terestru- care în general presupune autovehicule sau alte mijloace de transport- și transportul prin conducte- care este cu totul altceva-cele două categorii ar trebui raportate separat-- au fost înregistrate în transportul terestru- probabil transport auto);
• silvicultură şi exploatare forestieră - 8 accidentaţi mortal;
• aricultură, vânătoare şi servicii anexe - 7 accidentaţi mortal;
• lucrări de geniu civil - 7 accidentaţi mortal-ar fi interesant de știut câte accidente colective și câși accidentați/accident;
• lucrări speciale de construcţii - 7 accidentaţi mortal-ar fi interesant de știut câte accidente colective și câși accidentați/accident;ar trebui precizat ce se înțelege prin ”lucrări speciale” și dacă nu cumva se confundă cu categoria anterioară- întrucât statisticile militare sunt separate;
• comerţ cu ridicata cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete - 7 accidentaţi mortal- aici ar fi interesantă o explicație- logică- care trebuie să existe pentru faptul că activitatea de comerț este listată ca semnificativă în sectoarele economice care înregistrează accidente mortale;
• prelucrare lemn, fabricare produse din lemn şi plută, cu excepţia mobilei; fabricare articole din pae şi din alte materiale vegetale împletite - 6 accidentaţi mortal,
• colectarea, tratarea şi eliminarea deşeurilor; activităţi de recuperare a materialelor reciclabile - 6 accidentaţi mortal,
• construcţii de clădiri - 6 accidentaţi mortal,

Descumpănitor la aceste date- extrase din buletinul MM pentru trimestrul III- este faptul că activități economice ”tradiționale” în privința accidentelor de muncă soldate cu decese- cum ar fi prelucrarea metalelor sau minieritul nu se mai regăsesc în  statisticile semnificative, pe locurile 2 și 3 plasându-se silvicultura și agricultura. Dacă în cazul silviculturii există antecedente - ținând seama de riscurile specifice - în cazul agriculturii astfel de aspecte sunt mai rar întâlnite- ținând seama de riscurile mai reduse din acest domeniu de activitate.O mențiune specială trebuie făcută și pentru comerț- domeniu care altădată nu înregistra nici un accident mortal. De asemenea colectarea deșeurilor nu era un domeniu accidentogen și cu atât mai mult cu accidente mortale. Pe ansamblu, excluzând lucrările de geniu și construcțiile de clădiri imaginea generală oferită este cea a unei economii bazate pe servicii unde mare parte din activități suunt insuficient controlate și validate de către Autoritățile Competente (agricultura,comerțul și colectarea deșeurilor). Ar fi interesant de știut câte din accidentele mortale raportate au fost înregistrate la firme de stat și câte la firme private- și de urmărit dacă firmele (de stat sau private) unde s-au înregistrat accidentele fuseseră în interacțiune cu Inspecția Muncii (pentru avizări, controale sau verificări) în ultimele 12 luni. 

În ceea ce privește categoriile de vârstă și vechime ”Din punct de vedere al vârstei persoanelor accidentate, analiza accidentelor de muncă a evidenţiat faptul că persoanele cu vârsta cuprinsă între 40-50 de ani deţin ponderea cea mai mare, de 33,2%, urmate de persoanele cu vârsta cuprinsă între 30-40 de ani, care au ponderea de 24,2% din totalul persoanelor accidentate pe primele 9 luni ale anului 2013. De asemenea, persoanele din grupa de vârsta 40-50 de ani au procentul cel mai mare, de 39,8%, din totalul accidentaţilor mortal pe primele 9 luni ale anului 2013.”.Acest lucru arată că lucrătorii maturi (peste 30 de ani) înregistrează cel mai mare număr de accidente (peste 50% !) - incluzând accidentele mortale. Dacă coroborăm acest aspect cu următorul ”Din analiza accidentelor de muncă pe primele 9 luni ale anului 2013, din punct de vedere al vechimii la locul de muncă al accidentaţilor, rezultă faptul că 61,5%, adică 1.598 de lucrători din totalul accidentaţilor, sunt persoane cu vechime de până la 5 ani (din care 32,8%, adică 852 lucrători accidentaţi au vechime la locul de muncă între 1 şi 3 ani), iar cei din grupa de vechime 5-10 ani reprezintă 20% din totalul accidentaţilor.  ”- ajungem la concluzia că majoritatea accidentaților (peste 50%) sunt persoane mature (peste 30 de ani) care și-au schimbat locul de muncă sau chiar meseria- având o vechime mai mică sau egală cu 10 ani, schimbarea fiind produsă de tranziție. În acest sens, în atenția Inspectoratelor de Muncă ar putea sta campanii gândite special pentru aceste persoane - care acoperă mai mult de 50% din totalul accidentaților. 

Îngrijorător începe să devină atunci când comparăm aceste date statistice cu date furnizate de către o Autoritate Competentă cum ar fi HSE (Health and Safety Executive) din Marea Britanie- date prezentate în sumar în Figura 1.

Figura 1- Statistica accidentelor de muncă din Marea Britanie 2013

Se poate vedea, că dacă pe 9 luni din 2013 :

• România are înregistrate 2597 de accidente de muncă cu un număr de 128 de accidentați mortal;

pentru 2012/2013

• Marea Britanie are înregistrate 78.000 de accidente de muncă cu un număr de 148 de accidentați mortal. 

 Cu alte cuvinte, în România avem un decedat la 20 de accidentați iar în marea Britanie 1 decedat la 527 de accidentați !  (În condițiile în care nu avem date despre tot anul 2013 pentru România). Acest lucru este semnificativ nu numai pentru diferența de eficiență între Inspecția Muncii și HSE-ul britanic (și ar trebui să stea în atenția persoanelor competente din Minister și nu numai) dar și o enormă diferență de mentalitate referitoare la muncă și la angajați- în favoarea Marii Britanii-  începând cu declararea accidentelor .În acest sens ar fi recomandabil ca legislația (și implicit sistemul de raportare) din România să preia și să implementeze RIDDOR. 

SSM Începuturi- 2- CUM SE PRODUCE UN ACCIDENT DE MUNCĂ ?

http://www.slideshare.net/INVDPM/cum-se-produce-un-accident-de-munc

PERICOLUL (HAZARDUL)- 2

Să vedem pentru început câteva definiții ale pericolului și ale companioanelor sale , pericolul iminent și pericolul grav și iminent. 

”PERÍCOL, pericole, s. n. Situație, întâmplare care pune sau poate pune în primejdie existența, integritatea cuiva sau a ceva; primejdie, amenințare, ♦ (Rar) Risc. – Din lat. periculum, it. pericolo. ”

Deci pericolul este o situație (sau un eveniment) care poate pune în primejdie (ar fi mai corect să spunem că poate afecta- pentru că noțiunea de primejdie e greu de definit) existența și integritatea- și aici sunt incluse persoanele (cuiva) și lucrurile (ceva), La definiție ar trebui introdusă și funcționarea. 

Cu mirare găsim o definiție interesantă dar care introduce și o culpă de natură penală.
”pericol iminent, consecinţă gravă pentru o persoană, pentru un bun sau pentru un interes general, care este pe cale să se producă şi care justifică în general comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, făcând ca aceasta să-şi piardă autonomia penală prin intervenţia stării de necesitate, ca şi cauză justificativă. Atunci când valoarea pusă în pericol iminent este viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a unui copil sau a unei persoane care nu are posibilitatea de a se îngriji, se comite infracţiunea de punere în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji.

Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/pericol-iminent ”
E un pic mai complicat- bănuim că este o definiție juridică, fără aplicabilitate în domeniul SSM.

Rezumând, pericolul poate fi interpretat ca în figura 1.

Figura 1- Definirea globală a pericolului

Din figură se poate observa că afectarea ”cuiva” sau a ”ceva” se inter-relaționează. Defecte minore pot conduce la accidentul de muncă așa cum accidentarea cuiva poate avea ca efect secundar avarierea unei unelte.

O definiție mai nefericită este următoarea.
”Pericolul grav şi iminent de accidentare reprezintă situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment.”
O considerăm nefericită din prisma termenului adiacent pericolului, respectiv riscul. Figura 2 arată înlănțuirea normală a termenilor.

Figura 2- Cauză-Pericol-Risc- Eveniment neprevăzut

Orice fel de pericol are la origine o cauză. La momentul apariției riscului se adaugă o probabilitate de declanșare (prilej declanșator așa cum apare în definiția anterioară și o gravitate specifică. Este important de reținut că pericolul este o noțiune de natură statică iar riscul o noțiune dinamică. Rezultanta activării unui risc este un eveniment neprevăzut. Omiterea avariilor și pierderilor economice din domeniul SSM nu este benefică pentru nimeni. 

În toată această filozofie trebuie să mai introducem o noțiune, momentan absentă din teoria românească, cea de declanșator - sau trigger cum este el cunoscut în literatura de specialitate. 
Declanșatorul constituie și el o cauză a accidentului. Dacă vorbim de cauza primară- cea care a  condus la apariția pericolului (de exemplu folosirea energiei electrice pentru acționarea unor mașini unelte și existența unor cabluri de alimentare desizolate )- în acest caz ar trebui să menționăm cauza declanșatoare (de exemplu atingerea accidentală a cablului de alimentare).Figura 3 sumarizează aceste aspecte.

Figura 3- Cauză-Pericol-Risc

Observăm- ca specialiști în domeniul prevenirii  că în acest caz măsurile de prevenire trebuie să mitigheze 2 cauze- cauza primară (prin re-izolarea cablurilor) și declanșatorul (prin instruirea personalului pentru a fi protejat contra atingerilor accidentale). 

Surpări de mal

.
Ce este o surpare ?  DEX-ul  1998 dă următoarea definiție:
”SURPÁ, surp, vb. I. 1. Refl. (Despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. ♦ Tranz. A doborî la pământ; a nimici, ruina. 2. Tranz. Fig. A răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; p. ext. a desființa, a nimici, a lichida. 3. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. – Lat. *subrupare (<rupes). ” 

Accidentele de muncă legate de surpările de mal se repetă cu o periodicitate înfiorătoare- arâtnd clar faptul că nu se poate vorbi despre o politică preventivă coerentă în acest caz iar acțiunile de mitigare a incidentelor sunt prost executate și inefective. 
Există o experiență tristă- 1990- 2013 referitoare la astfel de accidente. Din păcate, această experiență nu este folosită de către Autoritățile Competente pentru a se implementa acele lecții învățate- sau ”lessons learned” așa cum sunt ele cunoscute în literatura de specialitate. De ce ? Pentru că pregătirea personalului de specialitate este din ce în ce mai precară. După ce în perioada 1996- 2000 au fost scoși masiv din sistem specialiștii în securitate și sănătate în muncă- nimeni n-a avut preocuparea să-i înlocuiască cu persoane pregătite corespunzător. 

Dăm câteva exemple- pentru a se observa faptul că nimeni nu învață din experiență.

22.05. 2009- Ziare.Com

”Trei muncitori au fost prinsi, vineri, sub un mal de pamant in zona Pasajului Baneasa. Unul dintre ei a murit, la fata locului ajungand o masina a INML.

Unul dintre muncitori, care nu a fost prins decat jumatate sub malul de pamant, a fost salvat. ”

4  Martie 2010. Agerpress ”Corpul unui bărbat a fost scos de pompieri, joi, în jurul orei 21.30, la Hârşova, de sub un mal de pământ prăbuşit peste el, intervenţie care a durat aproape cinci ore şi în timpul căreia a fost rănit uşor unul dintre membrii echipei de salvatori, în urma unei noi surpări a terenului.

Dispecerul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Dobrogea a declarat, pentru AGERPRES, că persoana decedată, ....., din Hârşova, avea vârsta de 31 de ani. 

Prăbuşirea malului de pământ, într-o zonă în apropierea Dunării, s-a produs în jurul orei 16.00, în timp ce bărbatul aduna materiale de construcţie de la ruinele unui imobil, pompierii fiind solicitaţi prin apelarea de către un cetăţean a numărului unic de urgenţă 112. 
La locul producerii accidentului s-au deplasate echipaje ale Serviciului de Ambulanţă, Poliţiei, zece subofiţeri de la Staţia de Pompieri Hârşova, cu trei autospeciale, precum şi reprezentanţi ai Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă care au pus la dispoziţie un excavator cu braţ lung. 
'În timpul acţiunii de căutare şi salvare a persoanei prinsă sub malul de pământ, s-a produs o nouă surpare a terenului, iar pământul a căzut pe unul dintre pompierii aflaţi în misiune, acoperindu-l până la mijloc', a declarat purtătorul de cuvânt al ISU, ....... 

Sg. maj. ..... a fost scos imediat de sub pământ, i s-a acordat primul ajutor medical de urgenţă şi apoi a fost transportat la Spitalul Hârşova.AGERPRES” 

Echipajul ISU venite pentru intervenție n-a avut nici măcar vaga idee de a consolida malul - ISU ar trebui să fie instruit pentru astfel de accidente dacă intervine și de asemenea să posede mijloace dinamice de consolidare- înainte de a încerca orice fel de intervenție. 
Peste 3 ani 2 pompieri ISU aveau să fie accidentați într-un incident similar...nici măcar foarte departe-la Fetești...

8.12.2012. Gândul

”Două persoane au murit după surparea unui mal de pământ în curtea Politehnicii din Bucureşti. Iniţial s-a vorbit de faptul că o singură persoană a fost prinsă sub un mal de pământ în curtea Universităţii Politehnica din Capitală, la faţa locului fiind trimise mai multe echipaje de intervenţie, a declarat, sâmbătă, pentru MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti, ....

...

El a precizat că în zona producerii accidentului nu este niciun şantier şi, cel mai probabil, cele două persoane săpau în căutare de fier vechi sau de alte materiale de construcţie.”

11 iulie 2013-r/News 
”Doi muncitori care săpau, joi, un șanț în municipiul Fetești au fost prinși sub un mal de pământ, după ce acesta s-a surpat. La scurt timp, malul s-a surpat din nou, în momentul în care pompierii încercau să salveze victimele.

”În timpul misiunii de salvare, colegii mei au reuşit să scoată unul dintre muncitori, dar în timpul salvării celuilalt, malul s-a surpat peste aceştia. Salvatorii prinşi sub malul surpat au reuşit să iasă, fiind ajutați de colegii lor.  Unul dintre pompieri se află în stare gravă. Muncitorul rămas sub pământ este conştient, comunică, dar încă încercăm să îl scoatem”, a declarat pentru Agenţia de presă r/News, purtătorul de cuvânt IGSU Ialomiţa.

Poliţia Judeţeană Ialomiţa va deschide o anchetă în acest caz.

”Se efectuează o cercetare în acest caz, momentan se încearcă salvarea victimelor”, a spus purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa.

Pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Feteşti s-a constituit, joi, o cauză penală în care se efectuează cercetări cu privire la accidentul de muncă petrecut pe şantierul din Municipiul Feteşti, unde se efectuau lucrări la o reţea de apă – canalizare. ”

Ce constatăm din toate aceste exemple ? În peste 20 de ani de experiență n-am întâlnit măcar 1 caz declarat în țările civilizate UE în care să existe un șantier sau o clădire în ruină din care persoane disperate să încerce să fure . Există șantiere peste tot, desigur. De asemenea se mai demolează și clădiri. Dar astfel de generatoare de posibile incidente sunt izolate și păzite- printre altele pentru a nu se produce astfel de incidente. 

Există n firme care execută lucrări de săpături- fie cu mijloace mecanizate fie cu mijloace manuale- având și autorizații pentru aceste activități ! .În general, aceste lucrări de săpături sunt câștigate prin licitație sau fac parte din contracte câștigate prin licitație. Aceste licitații nefericite au cel mai adesea la bază criteriul unic al prețului cel mai scăzut- fără să ia în considerare criterii tehnice- și punând astfel în pericol viața propriilor angajați. Angajații respectivi sunt și ei  muncitori necalificați sau cu slabă calificare, fără supervizori pregătiți, angajați cu niște salarii de subzistență- iar în coordonarea activității lor protecția muncii este inexistentă (ar fi prea mult să scriem că este pe ultimul loc).  Aceste n firme ar trebui :
1. să aibă o autorizație solidă pentru a efectua astfel de lucrări- autorizații date pe starea reală de lucruri și nu pe hârtii din dosar ;
2. să posede și autorizație de lucru în spații închise. Deși un canal nu este chiar un spațiu închis- totuși măsurile de protecție specifice spațiilor închise- între care cea mai simplă este existența unei corzi de legătură- care să permită găsirea rapidă a unor angajați în spatele unui morman de pământ prăbușit- pot salva vieți; 
2. să nu se zgârcească la sumele necesare pentru consolidarea malului, fie că este vorba despre un șanț săpat de 1-2 oameni cu lopeți fie că este vorba despre șanțuri magistrale executate cu mijloace mecanice. 
3. Să fie controlate- foarte des- de către inspectorii de specialitate din Inspecția Muncii- și să nu li se permite efectuarea unor astfel de lucrări atunci când nu sunt îndeplinite condițiile pentru un optimum de securitate. 
Ar trebui să ne fie clar tuturor că la 1 accident de acest tip sunt cel puțin 100 de cazuri în care normele specifice sunt încălcate grosolan. Astfel de accidente n-ar trebui să fie nici ”lucruri care se întâmplă” și nici ”excepții tragice” .

Companiile care execută  astfel de lucrări ar trebui să fie în evidența permanentă a ITM-urilor- controlate cel puțin o dată pe an de către personal specializat. Odată luate în evidență, fiecare din aceste companii ar trebui verificate - pe teren- dacă au implementat  legislația în vigoare precum și procedurile de bună practică legate de astfel de activități. Angajații acestor unități ar trebui verificați individual dacă au măcar cea mai vagă idee despre ce măsuri minime de protecție individuală ar trebui să-și ia, ce ar trebui să ceară de la supervizori și de la managerii de lucrare sau de șantier. Autorizații ar trebui suspendate și chiar firme închise la constatarea că prevederile legale în vigoare nu sunt respectate.

Personalul ISU intervine, intervine prost, se accidentează. Fără a nega curajul și chiar eroismul salvatorilor individuali ISU- aceștia nu sunt pregătiți corespunzător și sunt lăsați să intervină fără a avea o astfel de pregătire !  

Din păcate- așa după cum se poate vedea din această actualizare- lucrurile se repetă !

http://www.realitatea.net/muncitor-ingropat-de-viu-sub-un-mal-de-pamant_1408288.html

Upgrade: Din păcate- lecțiile neînvățate se plătesc. https://www.facebook.com/photo.php?fbid=759924167362268&set=a.118605528160805.13699.109837159037642&type=1&fref=nf

VICTIMELE ACCIDENTULUI DE MUNCĂ-1

DUPĂ PRODUCEREA ACCIDENTULUI...  MAI ESTE CINEVA INTERESAT ?

Ne ocupăm de Securitate și Sănătate în Muncă. Discutăm (ceva mai puțin de când cu recenta criză) de condiții de muncă, de asigurarea unei securități reale pentru lucrători. Comparăm situația din România cu situațiile din celelalte țări ale UE.

Uităm pe cineva aici. Le uităm prea repede și prea ușor pe victimele accidentului, accidentelor de muncă. După momentul catastrofei li se asigură- în cel mai bun caz, condiții de spitalizare acceptabile, mijloace de compensare parțială a invalidității suferite sau o înmormântare decentă. 

Nu li se asigură o lămurire: de ce ? Față de modul în care se făcea Protecția Muncii în ultimii ani comuniști sau în primii ani de după 1989 trebuie spus că a scăzut nepermis de mult  interesul pentru disciplină- ca atare și implicit pentru calitatea prestațiilor generale- cât și aspectele legate de cercetarea cauzelor accidentelor și mai ales aspectul legat de mitigarea urmărirlor accidentului.A discuta despre accidente- cum a fost cel de la Mihăilești - care a fost în ciuda mușamalizărilor un grav accident de muncă !- nu dă bine în ochii opiniei publice. De cele mai multe ori accidentatul este vinovat- în ochii șefilor săi - înainte de a se începe o anchetă. Dacă este norocos și a scăpat cu viață și fără leziuni grave accidentatul va fi permanent traumatizat de câte ori revine la locul de muncă.

                                         Figura Accidentul de la Mihăilești  

      (sursa: http://pompieriitm.wordpress.com/2012/05/24/eroi-pompieri-mihailesti/)

STATISTICI INCORECTE ȘI INCOMPLETE

Până în 1992 existau mai multe instituții guvernamentale care se ocupau cu  colectarea datelor statistice referitoare la accidentele de muncă, în principal:

-Direcția națională de statistică- își colecta propriile date de la reprezentanțele din teritoriu;

-Direcția de statistică medicală;

-Inspectoratele teritoriale pentru protecția muncii și INCDPM; toate formularele primite de la inspectorate erau prelucrate multicriterial la INCDPM, în cadrul Colectivului de Informatică. 

Odată cu dezvoltarea sistemului informatic cunoscut și ca FIAM s-a ajuns la concluzia ca să existe un singur colector și procesator de date, în cadrul Departamentului de Protecția Muncii, strămoșul actualei Inspecții a Muncii. Din păcate, odată ajunsă la DPM statistica accidentelor de muncă a fost învăluită într-un mister fără nici un fel de motivație reală. Situațiile statistice scoase de către Ministerul Muncii cel puțin o dată pe an (cărticele în format mic) și distribuite la ședințele periodice au dispărut. Pentru a avea acces la baza de date (nu se mai pun la dispoziție date prelucrate- așa cum a făcut INCDPM din 1978- data primei prelucrări computerizate- până în 1992- data ultimei lucrări de analiză multicriterială asupra accidentelor) trebuie aprobarea Inspectorului General de Muncă pe o cerere- procedură de neînțeles.

Mai mult și mai grav. Atunci când Polonia declară anual 100.000 de accidente de muncă iar Franța 400.000, numărul accidentelor de muncă înregistrate oficial- de cel puțin 10 ani- este situat în jur de 6000 de accidente. Cele mai multe accidente înregistrate oficial- în jur de 28.000- au fost în anii 80 ai secolului trecut.

Să fie oare ROmânia campioană la prevenție și expertă în securitate și sănătate în muncă ? Nici pe departe. Legislația națională referitoare la declararea accidentelor nu este aliniată cu legislația Europeană decât în cel mai bun caz în formă, nu în fond. Exemplul cel mai clar îl reprezintă declararea incidentelor. Legiuitorul European vorbește despre incidente- și deschide cu aceste incidente o ramură de studiu absentă în România- controlul pierderilor (loss control) -ramură care reușește să mobilizeze marea majoritate a fondurilor de prevenire , legiutorul național vorbește de incidente periculoase. Metodologia Europeană declară accidentul imediat, metodologia națională solicită cele 3 zile de ITM ”g) accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;” . Cine are de câștigat de-aici ? Nimeni. Legea e proastă și face jocul patronilor sau directorilor de întreprinderi care vor să ascundă gunoiul sub preș. Cunoscutul iceberg spune că la 100.000 de incidente se înregistrează 3 accidente mortale. La fel, pentru 100.000 de accidente soldate cu lezarea fizică a accidentatului (raportându-ne la ce declară alții) sunt circa 6000 de accidente care îndeplinesc condiția celor 3 zile. Nu sunt declarate accidentele reale- dar care nu îndeplinesc regula celor 3 zile- în acest fel, managementul locului de muncă sau unității unde s-a produs un astfel de accident poate să nu-și ia nici un fel de măsuri de prevenire- din simplul fapt că acel accident nu există scriptic. El nu va ajunge pe masa Inspectoratului de Muncă și va fi trecut sub tăcere și de victimă- de frică să nu-și piardă postul. 

CE-AR FI DACĂ S-AR APLICA LEGISLAȚIA EUROPEANĂ ?

Din experiența personală- de mai mult de 20 de ani- a autorului- probabil că 85...90% din unitățile economice funcționale de pe teritoriul României ar trebui să-și închidă porțile, fie închise de către Inspectoratele de Muncă fie din cauza contribuțiilor uriașe la asigurări fixate de casele de asigurări. Ar rămâne funcționale mai ales multinaționalele- pentru că atunci când este implicată o firmă serioasă din Occident sau SUA- aceasta nu face rabat la securitatea oamenilor. Am văzut locații extraordinare, cu condiții de muncă ca în orice stat dezvoltat UE- de exemplu unitatea Nokia de la Jucu. Dar am văzut și foarte multe unități unde se mai lucrează încă ca în secolul XIX- și un exemplu ar fi Depoul CFR din Brașov. 

Chiar dacă din punct de vedere social o anumită indulgență poate fi înțeleasă- pentru a nu se trece personalul în șomaj- ea  nu poate fi acceptată dacă dorim să devenim o țară performantă, cu o economie performantă. Imaginile de groază a muncitorilor care lucrează fără centură și fără cască de protecție la reabilitarea blocurilor din București sunt semnificative și ilustrative. 

Figura Muncitori fără cască de protecție și fără centură- lucrând la înălțime. Să fie corect ?