Deși standardul ISO 31.000 este
centrat pe structura cadru de management a riscurilor – care devine principala
piesă de sprijin pentru acest proces la nivelul
unității economice- standardul nu face referire exactă la ce ar trebui
să conțină o astfel de structură cadru.Totuși, atât din conținutul standardului
cât și din alte documente și lucrări conexe poate fi schițată o astfel de
structură, utilă pentru orice fel de expert în domeniu ca un prim pas pentru
definirea unei structuri particularizate.
O astfel de structură poate fi
văzută în prima etapă ca un fel de cutie neagră, având o zonă de intrări, o
zonă de prelucrări și o zonă de ieșiri, așa după cum se poate observa din
figura următoare.
Figura 1 Structura cadru pentru managementul riscurilor
Se poate observa că această cutie
neagră are 2 tipuri de intrări:
-intrări generate de activitatea
normală (intrări de rutină), evenimente neprevăzute și feedback;
-intrări generate de conformitatea
cu documentele normativ- legislative precum și cu opiniile stakeholderilor
externi (în principali comunitari- respectiv comunitățile de lângă unitatea
economică care pot fi afectate) și societali (societatea în ansamblul ei- vezi
cazul Roșia Montană) și cu deciziile și hotărârile manageriale;
-intrări generate de personal-
rezultate ale experienței care nu trebuie pierdută- și poate fi manifestată sub
formă de proceduri de bună practică;
Ieșirile structurii
privesc baza procesului de management al riscurilor, asistența și optimizarea
acestui proces.
Tabelul următor analizează aceste principii din punct de vedere al unei astfel de structuri cadru.
Tabel 1- Interpretarea principiilor în structura cadru
Nr.crt.
|
Principiu
|
Interpretare din punct de vedre al structurii cadru
|
1
|
Managementul riscului (realizat intr-un mod
corespunzator) aduce valoare organizatiei
|
Lăsând deoparte contextul desfășurării unei activități
cu riscuri acceptabile- situație care nu poate fi decât particulară- valoarea
va fi adusă de către managementul riscurilor prin reducerea pierderilor
provocate de riscuri. Implementarea
structurii cadru trebuie să conducă la reducerea pierderilor provocate de
riscuri și la posibilitatea realizării unei ferestre de oportunitate pentru
realizarea obiectivelor organizației prin acceptarea unor riscuri moderate.
|
2
|
Managementul riscului este o
componenta obligatorie a proceselor
organizatiei
|
Structura cadru
trebuie să fie integrabilă cu alte instrumente de management deja
implementate. Acest aspect conduce la 2 scenarii:
a. Organizația achiziționează un instrument de
management total- care include și managementul riscurilor realizat pe baza
unei astfel de structuri cadru- cazul ideal dar mai puțin fezabil atât din
cauza faptului că sunt destul de puține astfel de instrumente cât și pentru
faptul că în marea majoritate a cazurilor costul unui astfel de instrument
este prohibitiv pentru o companie de tip IMM.
b. Structura cadru este dezvoltată astfel încât să
ofere ieșirile necesare într-un format acceptabil pentru celelalte
instrumente de management existente deja. Acest aspect conduce în mod direct
la necesitatea cuantificării
aspectelor esențiale referitoare la managementul riscurilor, respectiv la
exprimarea procesului de management al riscului prin indicatori cheie de performanță
cum ar fi pierderile economice lunare/ trimestriale/ semestriale/ anuale
provocate de riscuri sau economiile cuantificabile realizate printr-un bun
proces de management al riscurilor- de exemplu reducerea timpului (de
producție) pierdut cu întreruperi datorate evenimentelor neprevăzute
declanșate de riscuri.
|
3
|
Managementul riscului trebuie sa fie o
componenta a procesului decizional
|
Cea mai simplă formă a unei decizii se prezintă ca o
regulă de producție Dacă (If) <Clauză> Atunci (Then) <Consecință>.Pentru ca managementul riscurilor să fie
o parte componentă eficientă a procesului decizional el trebuie să ofere
procesului decizional scenarii de tip ”What If” care să fie cât mai aproape
de realitate, adaptate specificului organizației unde este implementată
structura cadru și care să poată fi
înțelese ușor de manageri.Astfel de scenarii trebuie incluse în
structura cadru. Un astfel de
scenariu poate arăta ca în exemplul următor ”Utilajul X poate funcționa fără mentenanță pentru o perioadă de t+10 unde t reprezintă perioada standard prevăzută în
documentație după care trebuie întreprinsă mentenanța. Pe de altă parte
trebuie precizat că pentru utilaje similare la momentul t+11 utilajul X poate
conduce la pierderi concretizate prin produse care nu respectă parametrii de
calitate necesari iar la momentul t+12 se pot produce incidente soldate cu
lezarea personalului deservent și a personalului aflat în apropierea
utilajului”
|
4
|
Managementul riscului este legat in mod
direct de incertitudine
|
Structura cadru trebuie să pornească fie de la un grad
de incertitudine bazat pe experiența anterioară a organizației – de exemplu
2.5% din datele furnizate managementului sunt incomplete în timp ce 1% din
aceste date sunt incorecte fie să includă un mecanism de interpretare
continuă a incertitudinii, pe categorii de componente sistemice: factor uman,
utilaje , mediu de muncă. Prin analogie cu sistemele fuzzy poate fi definit un coeficient de
incertitudine care să pondereze evaluarea de risc, coeficient care poate fi
static (în majoritatea cazurilor)- ales de la început și actualizat în
funcție de experiența unității economice, fie dinamic, pentru fiecare din
componentele sistemului om- mașină.
|
5
|
Managementul riscurilor este sistematic,
structurat și orientat în timp
|
Așa cum se poate vedea și din figura corespunzătoare a
standardului, structura procesului de
management al riscurilor este stabilire context (presupune analiza
activității)->identificare riscuri->analiză riscuri ->evaluare
riscuri->tratament riscuri. Această structura trebuie implementată în
structura cadru, alături de instrumentele necesare . De
asemenea, trebuie ținut cont de perspectiva temporală făcându-se distincție
între :
-managementul imediat-desfășurat
în fiecare schimb la locul de muncă și
care urmărește în mod special prevenirea/mitigarea efectelor riscurilor;
-managementul pe
termen mediu și lung care include toți pașii descriși mai sus. Managementul imediat se bazează în mod categoric pe rezultatele
obținute în procesul de management pe termen mediu și lung- de exemplu,
pentru un proces de producție recent introdus în organizație, managementul
riscurilor pe termen mediu definește proceduri de bună practică care sunt
apoi implementate și folosite de managementul imediat la locul de muncă.
|
6
|
Se bazează pe cele mai bune informații
disponibile
|
Structura cadru
dezvoltată presupune fie un sistem informațional independent- care să
colecteze,analizeze,sorteze, stocheze, regăsească și să ofere decidenților
aceste informații fie pe integrarea în sistemul informațional existent. Este evident de preferat prima variantă, ținând seama și de prevederile
legale referitoare la înregistrarea incidentelor, accidentelor și bolilor
profesionale.
|
7
|
Managementul riscurilor este adaptat
specificului organizației.
|
Structura cadru
trebuie să se refere la principalele activități cuprinse în domeniul de
activitate al organizației. Această referință se face atât la evaluarea de
riscuri cât și la tratamentul acestora- de exemplu prin implementarea unor
proceduri de bună practică specifice.
|
8
|
Managementul riscurilor ia în considerare
factorii umani și culturali
|
Implementarea și
actualizarea structurii cadru trebuie să se bazeze pe campioni.Aceștia
trebuie să aibă competențele necesare atât pentru managementul propriu-zis al
riscurilor dar mai ales pentru a disemina rezultatele acestui management atât
printre stakeholderii semnificativi (de exemplu managementul sau investitorii
care pot asigura resursele financiare necesare) dar și în cadrul personalului
instituției. Structura cadru are o eficiență mult redusă dacă nu este
înțeleasă și utilizată de tot personalul instituției.
|
9
|
Managementul riscurilor este transparent și
inclusiv.
|
Transparența în
structura cadru se manifestă prin definirea clară a politicilor, strategiilor
și obiectivelor referitoare la managementul riscurilor - care sunt incluse în
această structură precum și prin diseminarea pe scară largă și foarte largă
atât a lecțiilor învățate în cadrul procesului de management cât și a
rezultatelor concrete ale acestui proces.
|
10
|
Managementul riscurilor este dinamic,
iterativ și responsiv la schimbare.
|
Structura cadru este prin definiție o construcție
statică – actualizată în mod continuu dar implementată unitar, inițial.
Caracterul dinamic al structurii cadru trebuie să fie
dat de folosirea ei de către toate categoriile de personal pentru un
management eficient al riscurilor.Caracterul iterativ trebuie să țină seama
de pașii personalizați ai procesului de management. Managementul riscurilor,
respectiv structura cadru este
indisolubil legat(ă) de procesul de management al schimbării (MOC).
|
11
|
Managementul riscurilor facilitează
îmbunătățirea continuă și dezvoltarea organizațională.
|
Structura cadru
trebuie să aibă posibilitatea de a fi actualizată în mod frecvent.
|
Figura 2 prezintă modelul
unei astfel de structuri cadru ținând seama de aspectele identificate anterior
precum și de necesitatea ca o astfel de structură să fie suficient de adaptivă
pentru orice organizație economică.
Se poate vedea din figură că există
2 puncte de intrare în structura cadru:
-o intrare managerială- prin blocul
”Politici oficiale, Asumări și Împuterniciri” .Această intrare managerială este
în legătură cu managementul schimbării în cadrul organizației economice care
implementează structura cadru și presupune definirea de politici oficiale
referitoare la managementul riscurilor (care se schimbă /actualizează la
înlocuirea unui proces de producție vechi cu unul nou, la adăugarea unei noi
activități economice, etc.), asumarea acestor politici de către management și
personalul unității precum și împuternicirea temporară a personalului
managerial și/sau a experților în ceea ce privește procesul de management al
riscurilor;
-o intrare faptică- determinată în
mod evident atât de acțiunea specifică a riscurilor la nivelul unității
economice concretizată prin evenimente neprevăzute dar și de impactul
structurii cadru și implicit a procesului de management a riscurilor asupra
personalului și de feedback-ul corespunzător acestui impact;
Structura cadru este în esența sa un
sistem informațional pentru că colectează, prelucrează, stochează și
diseminează informație. Într-un caz ideal acest sistem este și un sistem
informatizat, folosind instrumentele IT pentru a eficientiza funcționarea structurii
cadru.
De asemenea, în afară de rezultatele
interne utilizate tot în cadrul structurii cadru pentru procesele de asistență
a deciziei, aceasta mai are o dublă ieșire externă către:
-stakeholderii externi importanți la
nivel societal- cărora li se transmit indicii cheie de performanță atât cât
prevede legislația în vigoare și cât consideră unitatea economică că este
cazul; experiența arată că unitățile economice performante transmit acestor
stakeholderi mai mult decât prevede legea tocmai pentru a-i ține aproape;
unitățile economice cu performanțe modeste sau fără performanță nu transmit
acestor stakeholderi decât minimul necesar iar această transmisie nu se face în
timp real- în acest sens este relevant accidentul de la Fukushima precedat de
cel de la Cernobâl- în ambele cazuri transmiterea datelro făcându-se în mod
incomplet și prea târziu;
-sistemul de management global al
organizației;
Figura 2.Modelul structurii cadru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu