REFLECȚII DESPRE UN CURS

Am terminat ieri susținerea unui curs de 4 zile referitor la o metodologie legată de management pentru unul din angajatorii mei. Condiții foarte bune de lucru, subiect interesant- dar- totdeauna la sfârșitul unui astfel de curs se găsesc elemente care-mi spun că aș fi putut face mai bine. E cazul să le notez pe cele de care-mi amintesc.

1.

Mi-am actualizat manualul folosit în cursurile de anul trecut. De la 200 de pagini am ajuns la 400. Din păcate, n-am fost suficient de rapid în transmiterea manualului -așa că cursanții mei au primit tipărit manualul vechi. Nu erau niște lucruri perimate în el- dar am mai adăugat mult conținut. Oricum, și suportul nou de curs a fost dat cursanților- de către mine personal. Dar...la feedback am avut cursanți care se plângeau că n-au primit suportul nou tipărit. Vina mea. 

2.

Deja numărul de suporturi de curs distribuite pentru acest curs se apropie de 100 de suporturi- pentru 2012 și 2013. Ele au fost editate intern- iar de IPR (Intelectual Property Rights)  evident că n-a fost interesat în mod deosebit nimeni. Nu-i pot solicita angajatorului meu să-mi publice suportul ca o carte- din câteva motive obiective (continua actualizare, numărul variabil de cursanți, angajatorul n-are tipografie) totuși n-aș vrea să mă văd peste ceva vreme pe site-ul unui obscur - fără nici un fel de mențiune la IPR-urile mele. Nu sunt un mare fan al ORDA sau BSA- dar ar trebui să existe o cale simplă și necostisitoare (eventual gratis) de a-ți clama drepturile intelectuale- fără să treci pe la OSIM și fără să faci nu știu câte dosare. 

3. 

Ora de începere. Nu sunt un tip foarte matinal- după ce m-am sculat o viață întreagă la 6.00 am să fiu la ora 8.00 am la muncă. Ora 9.00 am pentru începerea unui curs e relativ neplăcută- iar din experiența cursanților (o parte veneau din Ploiești)- contraproductivă. În fiecare zi de curs am început- ca să-i așteptăm pe toți cursanții - la 9.15, 9.30- ieri chiar la 10.00. am. Dacă am fi programat cursul de la început la ora 10.00 cred că ar fi fost mai bine. 

4.
Tehnologiile de predare. Deja Power Point-ul e trecut- și ar fi de urmărit folosirea unui program gen Lectora Inspire- ceea ce ar presupune însă un efort mai mare pentru dezvoltare. Sunt n fișiere- disponibile pe Internet- care pot completa cursul. Experiența legării unui astfel de fișier de Power Point nu este totdeauna extrem de relevantă- uneori nici nu funcționează din motive obscure- și nici nu poți face o pauză să ”depanezi”.Aș fi adeptul unui conținut de curs exclusiv pe Internet iar la cursul propriu-zis desfășurarea unor activități inter-active. 

5.
Finalizarea cursului și evaluarea cursanților. Sunt adeptul finalizării unui astfel de curs cu un proiect individual. Este cel mai bun mod pentru a vedea cât a înțeles cursantul din ceea ce îi prezinți și cum poate aplica acest lucru în activitatea proprie. Pe vremuri cred că a existat și o carte în Editura Tehnică referitoare la ”Redactarea documentațiilor tehnice...” - din păcate generațiile mai noi n-au mai apucat astfel de cerințe . Urmare- e greu cu pagina de gardă, greu cu numerotarea figurilor, greu cu redactarea. 
6.
Prezentarea individuală a proiectelor. Pe lângă cerința existenței proiectului individual ca atare- a doua cerință pentru cursanți a fost susținerea individuală a proiectului. S-a propus alocarea unui timp de 20 de minute pentru fiecare prezentare- mai mult decât generos. Cât de dificil o fi să  te încadrezi în cele 20 de minute ? Unde ar trebui să scrie cu litere de foc ”Nu citi slide-urile pentru că și ceilalți știu să citească” ? Cât de dificil poate fi- să te prezinți și să-ți prezinți activitatea astfel încât lumea să înțeleagă cine ești și unde lucrezi ?

7.
După ce am impresia că mă înțeleg perfect cu toți cursanții- mă trezesc cu reproșuri în fișa de feedback- de genul- ”N-a prezentat tot suportul”. Atunci când ai o anumită sugestie/observație - mi se pare normal să o discuți cu lectorul- din cel mai simplu motiv de pe lume- acela că în 99.9% din cazuri se poate rezolva. Ar fi ideal ca lectorul să fie atotștiutor- și să cunoască cele mai ascunse doleanțe- dar nu e. Și atunci cel mai simplu lucru e să spui ”Vreau ....”. 

Comentarii