luni, 4 aprilie 2016

METODĂ OPTIMALĂ DE EVALUARE A RISCURILOR OCUPAȚIONALE- (MOERO) -Prezentarea modelului demonstrativ

Modelul demonstativ (ca și metoda ca atare) se bazează pe o abordare pro-activă a riscurilor ocupaționale, abordare descrisă în standardul ISO 31.000 și în documentele conexe.

Modelul demonstrativ al metodei este compus din următoarele straturi:

  • nivelul tactic primar de identificare cât mai  exhaustivă a riscurilor- spre deosebire de metodele existente până în prezent- această identificare conține deja pentru fiecare risc câte un mini-scenariu specific, incluzând cauzele rădăcină și consecințele posibile- ierarhizate în funcție de gravitate.Acest nivel acoperă componenta tactică- legată de riscuri pe care putem să le identificăm, pe care le ”cunoaștem” din teorie și din experiență, care sunt incluse în euristici orientate către prevenire și care pot fi definite de astfel de scenarii cât și instrumente pentru identificarea riscurilor noi și emergente.Funcționalitatea de bază la acest nivel este un binom risc- scenariu de risc .Acest strat transmite la nivelul superior o taxonomie a riscurilor identificate, cu descrierea parametrilor specifici necesari pentru  cuantificare.
  • nivelul intermediar de cuantificare a riscurilor, incluzând modelarea efectelor posibile; funcționalitatea de bază la acest nivel este reprezentată de cuantificarea obiectivă a riscurilor- urmată de prioritizarea acestora și de construirea de modele operaționale (fie și la nivel calitativ atunci când nu există date cuantificabile- de exemplu pentru riscurile specifice factorului uman);Acest nivel transmite nivelului superior cuantificarea fiecărui risc identificat- cu menționarea posibilităților de ”degenerare” într-un risc de nivel superior dacă e cazul- precum și prioritizarea taxonomiei definite la punctul anterior. Modelele dezvoltate sunt prezervate pentru studiul în detaliu al anumitor tipuri de riscuri care pot oferi (sau trebuie să ofere) noi modalități de abordare.
  • nivelul strategic- de design  optimal al măsurilor de eliminare/mitigare/prevenire- customizate pentru  riscul specific identificat și pentru spațiul general de manifestare al riscurilor, în care riscurile specifică ”participă” la definirea unui  risc general- funcționalitatea de bază la acest nivel îl reprezintă planurile specifice de prevenire/mitigare precum și un plan general care să facă prevenirea/mitigarea luând în considerare acțiunea combinată a riscurilor. Acest strat transmite către funcțiunea de management a riscurilor (de la nivelul agentului economic) planurile de măsuri precum și metodologiile specifice de implementare a acestora.
  • nivelul strategic- de definire și implementare a măsurilor de control a riscului identificat și evaluat;funcționalitatea de bază la acest nivel este reprezentată de planul de control precum și de o metrică de evaluare a eficienței implementării pe baza ROP (Return on Prevention). Acest strat final transmite către funcțiunea de management a riscurilor de la nivelul unității economice – planul de implementare al măsurilor de control și de asemenea către funcțiunea de management general al întreprinderii (top management) rezultatele aplicării metricii bazate pe ROP. 
Figura următoare ilustrează aceste aspecte.
Figura 1 Nivele MOERO