ANUNȚ IMPORTANT- CURSURI AUDIT INTEGRAT CALITATE; SECURITATE ȘI MEDIU

Platforma Română de Securitate Industrială anunță lansarea unui curs de audit integrat (calitate- securitate- mediu) în perioada noiembrie 2013-martie 2014. Cursul va fi certificat la nivelul Uniunii Europene de Universitatea din Wuppertal (Germania) precum și de integratorul din Luxembourg P@S. 

La nivelul Uniunii Europene există în acest moment peste 8000 de posturi libere- pentru care se caută ocupanți- posturi legate de această calificare sau care implică respectiva calificare ca și condiție de bază.

Cursurile vor fi organizate într-o abordare modernă, cu accent pus pe practică- componenta teoretică fiind disponibilă pe Internet. La finalul cursului- studentul va realiza un proiect de implementare a sistemului de audit integrat în unitatea economică proprie- proiect care va fi tradus în limba engleză și va constitui fundamentul certificării UE: 

Persoanele interesate sunt chemate să trimită un e-mail la una din cele 2 adrese ale acestui blog- în vederea stabilirii grupelor de studiu.  

ACCIDENTE MAJORE 3-ANATOMIA UNUI ACCIDENT MAJOR

În acest moment ne putem întreba- care este mecanismul de producere al unui accident major ?
Orice fel de accident occupațional (incluzând accidentele majore) este caracterizat de:

• contextul accidentului- prin contextul accidentului înțelegem nivelul de securitate și sănătate în muncă de la momentul producerii accidentului + cultura ocupațională+cultura de securitate+implicarea managementului și a personalului facilității în asigurarea securității și sănătății: fără un nivel de securitate corespunzător (de exemplu o instalație de proces care își bazează securitatea doar pe operații manuale de gen închidere/deschidere valve, purjare manuală, etc.) eforturile managementului și ale personalului, oricât de serioase, nu vor rezolva mare lucru; pe de altă parte chiar cu un nivel de securitate excelent, factorul uman contează în mod decisiv în rezolvarea unei situații care se poate transforma într-un accident major; în sfârșit, un personal needucat în spiritul unei culturi de securitate nu va identifica la timp riscurile și nu va reacționa corespunzător);
• declanșatori (triggeri) interni /externi - orice accident are o cauză primară; așa cum s-a văzut în cazul Bhopalului- aici rezervorul de MIC umplut peste nivel - coroborat cu mentenanța necorespunzătoare și cu lucrările de mentenanță care au permis pătrunderea apei în rezervor;
• elementele favorizante- în principal aceste elemente țin de managementul locului de muncă precum și de acțiunile întreprinse(sau neîntreprinse) de personal- utilaje lăsate să staționeze în zonele de acces de urgență, lucrări de mentenanță efectuate fără a se urmări amplasarea altor facilități (conducte de gaz sau de alimentare cu energie electrică de exemplu), personal care se află în zone cu acces închis sau restricționat fără treabă- sunt doar câteva exemple de astfel de elemente favorizante. În cazul Bhopal un astfel de element a fost minima atenție acordată securității de către management și personal (concretizată prin închiderea- inclusiv pe motive de economie !) a majorității sistemelor de securitate , curățarea unor conducte de apă  în apropierea tancului cu MIC, etc. 
• absența sau funcționarea defectuoasă a elementelor de mitigare a eventualului risc manifestat- în cazul Bhopal lipsa unui plan de urgență precum și neimplementarea unui astfel de plan, lipsa operatorilor calificați, absența sistemelor de evacuare imediată, proasta funcționare a sistemelor medicale de urgență. 

Figura 1- prezintă schema generală a producerii unui astfel de eveniment.

Figura 1- Anatomia unui accident major

La nivel mondial există 2 tendințe principale  distincte apropo de prevenirea unor accidente majore:

• tendința (frecventă în SUA) ca de astfel de incidente care se pot transforma în accidente majore să se ocupe doar personalul extern, specializat (echivalentul ISU din România);
• tendința de a avea un personal al facilității pregătit corespunzător, care să poată mitiga evenimentul prevenind accidentul major, până la intervenția personalului extern specializat- practică în marea majoritate a țărilor din UE;

În procedurile specifice primei tendințe, la un anumit moment în producerea unui astfel de eveniment- moment descris extrem de bine în instrucțiunile planului de urgență- personalul anunță specialiștii externi și evacuează în ordine  facilitatea, fără să încerce intervenția.

În practica specifică celei de-a doua tendințe, personalul intern al facilității are și instrumentele necesare mitigării dar și practica corespunzătoare- el intervine în mod ordonat și sigur, mitigând evenimentul, până la intervenția specialiștilor externi.

Experiența arată că :

1. intervenția în primele momente ale producerii unui eveniment neprevăzut (de exemplu eliberarea accidentală a unei cantități de substanțe periculoase) este decisivă;
2. intervenția fără pregătirea corespunzătoare și fără dotările corespunzătoare poate constitui un element favorizant al accidentului major ( aspect valabil și pentru personalul intern - care se poate simți obligat la acte de eroism cu final tragic, și pentru personalul extern- vezi cazul Mihăilești);
3. personalul extern (de exemplu ISU) poate fi slab pregătit pentru intervenții în caz de urgență. 

CONTRIBUŢII ŞI CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA RISCURILOR BIOLOGICE LA LOCUL DE MUNCĂ

Pinterest

CONTRIBUŢII ŞI CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA RISCURILOR BIOLOGICE LA LOCUL DE MUNCĂ

Dr.C.N.Zaharia, Institutul de microbiologie “Ştefan S. Nicolau”,Dr.ing.Ştefan Kovacs, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii “Alexandru Darabont”

ABSTRACT

The proposed research presented in this paper follows the more profound understanding of the action mechanisms of biological risks upon the human organism and also the development of early identification methods, together with best practice procedures so that these risks should not involve any danger upon the persons involved in activities that are implying these risks.

ASPECTE GENERALE

RISCURILE BIOLOGICE ŞI AGENŢII BIOLOGICI

Riscurile biologice sunt determinate de agenţi biologici. Agenţii biologici contaminanţi sunt consideraţi agenţii biologici (bacterii, virusuri, ciuperci, paraziţi) prezenţi la locurile de muncă şi care acţionează asupra lucrătorilor ca urmare a manipulării unor produse patologice sau a unor materiale contaminante.

Aceşti agenţi biologici se pot transmite în mod direct de la sursele contaminate- purtători care nu sunt infectaţi (încă) sau care au fost infectaţi, sau însănătoşit dar au rămas purtători-de la bolnavii care primesc îngrijiri medicale, sau indirect, prin obiectele contaminate cu produsele biologice (sânge, urină, materii fecale) sau patologice (ex: puroi) provenite de la bolnavi sau animale de laborator.

În categoria agenţilor biologici sunt incluse şi culturile celulare şi endoparaziţii umani care pot provoca infecţie, alergie sau intoxicaţie.Agenţii biologici pot fi definiţi ca:

Microorganisme = entitate microbiologică celulară sau nu, capabilă să se producă sau să transfere material genetic.

Exemple:

ü  Bacterii  (tuberculoza,leptospiroza )

ü  Viruşi (hepatită, gripe, SIDA, turbare)

ü  Paraziţi (toxoplasmoze, echinococoze)

ü  Ciuperci (candidoze)

ü  Cultura celulară = rezultatul creşterii „in vitro”, în afara organismului, a celulelor izolate din organisme multicelulare.

ü   Endoparazit uman = un parazit care trăieşte în interiorul unui organism uman.

CLASIFICAREA AGENŢILOR BIOLOGICI

În funcţie de importanţa riscului de infectare pe care îl prezintă, agenţii biologici se împart în patru grupe:

Tabel 1- Clasele de periculozitate ale agenţilor biologici

Clasa 1	Agenţi biologici care nu pot provoca îmbolnăvirea	Nu este cazul de profilaxie	Exemple: Escherichia coli K 12
Clasa 2	Agenţi biologici care pot provoca îmbolnăvirea şi constituie un pericol pentru angajaţi. Propagarea în colectivitate nu este probabilă.	Există profilaxie şi tratament eficace, metode de prevenire eficiente/ tratamente disponibile.	Exemple: virusul rujeolei, virusul hepatitei A
Clasa 3	Agenţi biologici care pot provoca îmbolnăvirea gravă şi constituie un pericol serios pentru angajaţi. Pot să prezinte risc de propagare în colectivitate.	Există profilaxie şi tratament eficace.	Exemple: virus HIV ; hepatita C
Clasa 4	Agenţi biologici care pot provoca îmbolnăviri grave şi constituie un pericol serios pentru angajaţi. Pot să prezinte risc ridicat de propagare în colectivitate	Nu există profilaxie şi tratament eficace.	Exemple: virus Ebola

Modelul primar de transmitere şi re-transmitere a agenţilor biologici este prezentat în continuare în figura 1

Figura 1 Mediul principal de transmitere şi re-transmitere a riscului biologic

Aşa cum se poate observa din figură, într-un context dat , persoana respectivă:

-intră în contact cu agentul biologic pe căile de intrare prezentate;

-se îmbolnăveşte sau devine imun(ă) la agentul biologic dar este în continuare purtător;

-se vindecă şi rămâne în continuare purtător;

-infectează alte persoane.

Prin comparaţie cu accidentul de muncă se poate considera că acţiunea riscurilor biologice, respectiv consecinţele imediate ale acestora, , în afară de clasele 3 şi 4 nu sunt aşa de severe. Pe de altă parte, accidentul de muncă nu beneficiază de re-transmisia riscurilor decât prin efectul de domino- eventual. Pentru riscurile biologice agentul biologic are posibilitatea de a se replica şi a se retransmite extrem de rapid. De aceea, un accident de muncă major- cum a fost de exemplu explozia de la Mihăileşti- chiar compensat la ultimul nivel posibil de compensare- este pe plan al consecinţelor medii şi lungi mult mai puţin periculos decât acţiunea riscurilor biologice- de exemplu pandemia de gripă porcină- în România. Acest lucru se materializează prin  aspecte distincte, cum ar fi:

1.      Grupul persoanelor atinse de riscul biologic este în general mult mai mare decât grupul persoanelor atinse de alte riscuri;

2.      Riscul biologic primar acţionează diferit în funcţie de starea de sănătate a persoanei în cauză.  

3.      Riscul biologic primar se poate combina şi cu alte riscuri biologice existente în mod latent în purtător, conducând la complicaţii;

4.      Costurile suportate de comunitate pe ansamblu sunt mult mai mari.

Folosind clasificarea prezentată anterior a riscurilor biologice şi o scară de sănătate a populaţiei- scară gen scara Likert- de la 1 la 4, unde 1 reprezintă o persoană cu boli foarte grave iar 4 un om perfect sănătos, şi de asemenea un nivel de gravitate al acţiunii riscurilor biologice tot de la 1 la 5 se poate dezvolta următoarea combinaţie

Tabel 2- Combinaţiile posibile între starea de sănătate,şi clasele de periculozitate

Stare de sănătate	Clasa de risc biologic	Clasa (nivelul) potenţial de gravitate	Observaţii
1 (persoana este foarte bolnavă)	1 2 3 4	2...5 3...5 4...5 5	În funcţie de afecţiunea specifică a persoanei, chiar agenţii biologici de clasă mică (1-2) pot provoca o diseminare largă a agentului biologic, trasformarea sa în forme mai grave şi pentru persoana respectivă chiar decesul
2 (persoana suferă de afecţiuni cronice)	1 2 3 4	1...2 3...4 4...5 5	Organismul fiind deja slăbit, “severitatea” agentului biologic determină răspunsul global ,atât în ceea ce priveşte starea persoanei în cauză cât şi răspândirea agentului biologic în populaţie
3 (persoana este relativ sănătoasă, neavând afecţiuni de care să fie conştinetă)	1 2 3 4	1 2..3 3...4 4...5	În acest caz, probabilitatea ca persoana să se îmbolnăvească este mai mică decât probabilitatea ca persoana să devină purtător şi răspânditor de viruşi
4(persoana este perfect sănătoasă)	1 2 3 4	1 2 3...4 5	În acest caz agenţii biologici din clasele 1-2 nu acţionează decât la nivelul propriu; în schimb agenţii biologici din clasele 3-4 pot fi letali şi pentru cel infectat şi pentru restul de persoane care intr în contact cu acesta (de exemplu EBOLA)

IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA RISCURILOR BIOLOGICE ÎN PREZENT

IDENTIFICAREA RISCURILOR BIOLOGICE

Strategia Comunitară 2002-2006 (2) a solicitat Agenţiei să „înfiinţeze un observator al riscurilor” pentru „a anticipa riscurile noi şi emergente”. Previziunea experţilor a fost formulată în acest context, în urma rezultatelor a trei anchete consecutive bazate pe chestionare, utilizând metoda Delphi. Conform acestei metode, rezultatele anchetelor precedente se întorc la experţi pentru o evaluare suplimentară, până când se ajunge la un consens. Riscurile au fost calculate utilizând o scară Likert cu cinci niveluri. Treizeci şi şase de experţi din 20 de state membre, dar şi din Elveţia, au participat la anchetă. Aceşti experţi aveau cel puţin cinci ani de experienţă în domeniul SSM şi al riscurilor biologice.

EVALUAREA RISCURILOR DE EXPUNERE LA AGENŢI BIOLOGICI

Pentru orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la agenţi biologici trebuie determinată natura, gradul şi durata de expunere – pentru prevenire şi măsurile care trebuie luate. Riscurile sunt evaluate pe baza pericolului prezentat de toţi agenţii biologici periculoşi.

Principiile izvorâte din documentele legislative pentru evaluare nu sunt extrem de comprehensive, incluzând următoarele precizări majore:

• Evaluarea riscurilor este obligaţia angajatorului, plecând de la următoarele elemente :

ü  clasarea tuturor agenţilor biologici patogeni susceptibili de a fi prezenţi in activitate;

ü  îmbolnăvirile profesionale datorate expunerii la agenţi biologici;

ü  toate informaţiile  disponibile, in special cele legate de infecţii, alergii si alte efecte toxice care pot rezulta din agenţii  biologici patogeni;

ü  recomandările autorităţilor competente.

• Sunt vizate în mod special activităţile care implică riscuri.
• Elementele de evaluare a riscului sunt ţinute la dispoziţia autorităţii competente .
• Această evaluare trebuie sa fie reînnoită în mod regulat, în special în cazul schimbării condiţiilor de expunere.

PRINCIPALELE RISCURI BIOLOGICE EMERGENTE

Două dintre principalele preocupări evidenţiate – riscurile de SSM legate de pandemii şi de prezenţa la locul de muncă a organismelor rezistente la medicamente – ilustrează cât este de important ca riscurile biologice să fie tratate la nivel global şi printr-o cooperare între discipline cum ar fi SSM, sănătatea publică, sănătatea animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentară.

Faţă de cele prezentate anterior, care reprezintă într-un anumit fel stadiul actual al problemei, cercetarea propusă urmăreşte atât dezvoltarea complexităţii studiului propriu-zis cât şi eficientizarea măsurilor de prevenire, câteva din aspectele principale fiind prezentate în continuare.

CONCLUZII-OBIECTIVE PRINCIPALE URMĂRITE DE NOUA CERCETARE

-identificarea riscurilor biologice şi a posibilităţii lor de acţiune asupra factorului uman şi asupra produselor şi subproduselor specifice

-identificarea sursei riscurilor biologice şi analiza posibilităţii stopării riscurilor biologice la sursă

-identificarea gravităţii riscurilor biologice ţinând seama de unicitatea comportării organismului uman la idversele tipuri de bacterii ;

-realizarea unei ontologii complexe, multilingve de riscuri biologice, ontologie care să includă în principal următoarele aspecte:

-agentul biologic şi descrierea sa exhaustivă;

-modalităţi de transmitere directă;

-combinaţii cu potenţial sever cu alţi agenţi- şi transformarea agentului primar;

-consecinţe ale acţiunii agentului;

-proceduri de bună practică pentru prevenirea imediată;

-dezvoltarea unor proceduri de bună practică pentru instruirea şi formarea personalului în ceea ce priveşte riscurile biologice.

BIBLIOGRAFIE

1.Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă 68/Ro Factsheet-Previziunea experţilor privind riscurile biologice emergente legate de securitatea şi sănătatea în muncă

2Raportul complet Previziunea experţilor privind riscurile biologice emergente legate

de securitatea şi sănătatea în muncă:  http://riskobservatory.osha.europa.eu/risks/forecasts/biological_ risks

3. Raportul Agenţiei Previziunea experţilor privind riscurile fizice emergente legate de

securitatea şi sănătatea în muncă:

http://osha.europa.eu/publications/reports/6805478

4.Riscuri biologice http://ec.europa.eu/health-eu/my_environment/biological_risks/index_ro.htm

5.Instrument pentru evaluarea riscurilor http://imm.protectiamuncii.ro/docs/RO_070312_RAT.pdf

ACCIDENTE MAJORE 2- BHOPAL

4. BHOPAL

Dezastrul de la Bhopal- este considerat drept cea mai mare catastrofă- accident major- industrial.El s-a produs în noaptea de 2-3 Decembrie 1984 la  facilitatea de producție a pesticidelor Union Carbide India Limited (UCIL) din Bhopal, statul Madhya Pradesh. Peste 50.000 de persoane au fost expuse la gaz metil izocianat (MIC)- gazul și-a făcut cale și spre orașul Bhopal. Numărul de morți (oficial) este de 2.259 - guvernul din Madhya Pradesh confirmă un număr de 3.787 decese- surse independente menționează 8000 de morți în 2 săptămâni și alți peste 8000 din afecțiuni survenite ca urmare a eliberării de gaz. O evaluare guvernamentală din 2006 consideră 558125 persoane lezate . 

UCIL era subsidiarul indian al Union Carbide Corporation (UCC) - în care statul indian avea o participație de 49.1 %. În 2001 UCC a fost preluat de Dow Chemical Company. 

În Iunie 2010 câțiva foști angajați au fost condamnați la 2 ani de închisoare și o amendă de 2000 de dolari fiecare- maximum de pedeapsă stabilit prin legea indiană  fiind acuzați de crimă prin neglijență 

UCIL a fost construit în 1969 pentru producția pesticidului Sevin (nume de firmă pentru carbaril) folosind isocianat de metil (MIC) ca intermediar. O facilitate de producție a MIC a fost adăugată în 1979.

Procesul chimic folosit în Bhopal folosea reacția între fosgen (folosit și ca gaz de luptă !)  și metilamină  pentru a obține MIC- care era apoi reacționat cu 1-naftol pentru a obține produsul final- carbaril. Deși cererea de pesticide a scăzut la începutul  anilor 1980, producția a continuat, fiind create stocuri de MIC. 

4.1.Incidente anterioare

În 1976 două sindicate se plâng de poluarea existentă în facilitate. În 1981 un angajat a fost stropit cu fosgen- panicat, și-a îndepărtat masca de protecție inhalând mult gaz și decedând la 72 de ore. UCC a fost avertizată de experții americani referitor la potențialul unei reacții necontrolate în tancul de stocare al MIC- avertizare repetată de autoritățile locale din India în 1979- fără să se ia nici o măsură. În Ianuarie 1982 o scurgere a afectat 24 de muncitori- nici unul din muncitori nu a fost solicitat să poarte mască de protecție înaintea incidentului. În Februarie 1982 altă scurgere de MIC a afectat 18 muncitori- în August 1982 un inginer chimist a intrat în contact accidental cu MIC- având arsuri pe 30% din corp. Între 1983 și 1984 se înregistrează scurgeri accidentale de MIC, clorină, mono-metil-etamină, fosgen- uneori în combinație. 

4.2. Cauze primare

Bhopal este exemplul  didactic de neglijență corporatistă și de interacțiune orientată doar spre profit între o mare corporație și indigeni. 

-Unitatea de producție MIC reprezenta o copie de proastă calitate (fără sistemele de siguranță necesare) a unei facilități similare din SUA;

-Stocarea MIC în tancuri mari și umplerea acestora peste nivelele recomandate;

-mentenanță proastă;

-defectarea câtorva sisteme de securitate datorită proastei mentenanțe;

-sisteme de securitate oprite pentru a se economisi bani  - incluzând sistemul de refrigerare al MIC  !

-servicii de securitate inadecvate;

-dependența de operații manuale;

-lipsa operatorilor instruiți; 

-management de securitate redus; 

-lipsa planurilor de urgență;

-existența unor zone de locuit improvizate  în apropierea facilității;

-metodă de producție periculoasă (exista și varianta producției fără MIC- dar presupunea costuri mai mari);

4.3. Accidentul major

În Noiembrie 1984 majoritatea sistemelor de securitate nu funcționau - iar valvele de evacuare erau într-o stare proastă. În noaptea de 2-3 Decembrie 1984 apa a intrat în tancul E610 care conținea 42 de tone de MIC- cu mult peste cantitatea prevăzută. O reacție necontrolată a fost declanșată - accelerată și de prezența fierului datorat coroziunii conductelor- reacția exotermă produsă a ridicat temperatura din tanc la peste 200 °C și a crescut presiunea. Sistemul de ventilație de urgență a MIC a deschis valvele conducând la eliberarea accidentală a unei cantități mari de gaze toxice- aproape 30 de tone de isocianat metil au fost eliberate în 45...60 minute. 

Norul de gaze a fost purtat către Sud-Est, peste Bhopal.

4.4. Teorii referitoare la cauze

Firma a afirmat că un lucrător nemulțumit ar fi sabotat instalația, introducând apă în tanc prin conectarea unui furtun. Atât guvernul statului cât și firma UCC au încercat evitarea termenului de cianat din declarațiile date.

4.5. Efecte imediate

Efectele inițiale ale expunerii au fost tusea, stări de vomă, iritarea gravă a ochilor și o senzație de sufocare. Persoanele trezite de aceste efecte au încercat să se îndepărteze de facilitate. Cei care fugeau au inhalat mai mult decât cei care au folosit un vehicul- de asemenea au inhalat mai mult bătrânii, copiii și persoanele de înălțime mică. Multă lume a fost prinsă în învălmășeala creată. Înspre dimineață erau deja mii de morți- o parte din cadavre fiind aruncate în râul Narmada, la mai puțin de 100 de km de Bhopal. 170.000 de persoane au fost tratate în spitale și ambulatorii. Corpurile victimelor au fost cremate.În câteva zile frunzele copacilor s-au îngălbenit și au căzut. 

Figura 1- Bhopal 

4.6. Concluzii

Bhopal este un exemplu perfect legat de acțiunea malevolentă (chiar dacă neintenționată) a factorului uman. Guvernul statului- la înțelegere cu UCC- au mers pe minima rezistență în ceea ce privește măsurile de securitate și sănătate. UCC a fost tentată de mâna de lucru ieftină- și a ignorat pe scară largă măsurile necesare de securitate- aplicate în facilitățile similare din SUA. Autoritățile statului au permis aglomerarea de locuințe de lângă facilitate și nu au închis facilitatea la momentul când au fost constatate problemele (1979) . Lucrătorii au fost pregătiți necorespunzător- fugind (și fiind primele victime) în loc să încerce să mitigheze situația. Nu existau operatori pregătiți pentru cazuri de urgență, sistemul de alertă și cel de intervenție în cazuri de urgență n-au fost puse în operă. Tancul stoca o cantitate mult peste limitele admise de MIC. Aproape toate regulile de securitate au fost încălcate. Sistemele de securitate existente erau în marea lor majoritate dezafectate pe considerente de economie. 

ACCIDENTE MAJORE 1

ENGLISH ABSTRACT

In the wake of a certain decision regarding gold exploitation in Romania, at Rosia Montană using cyanides, the paper makes a short remembering of some of the most significant major accidents in the XX-XXI centuries  emphasing that the main  major accident causes were not chemicals or facilities  but the human factor. 

Termenul de accident major presupune o apariție neașteptată- cum ar fi o emisie majoră, un incendiu sau o explozie în cursul unei activități desfășurate într-o instalație cu pericol major , implicând una sau mai multe substanțe periculoase și conducând la efecte semnificative pentru personal, instalația respectivă , comunitate sau mediu.
Se poate observa faptul că accidentul major implică:

• o instalație cu pericol major- acest pericol major poate proveni din extracție (platforme petroliere, iazuri de decantare), din exploatare (industria de proces), din mentenanță sau din scoaterea instalației din funcțiune. 
• un eveniment neașteptat petrecut în perimetrul acelei instalații (emisie majoră - spargerea unui rezervor, depășirea cotelor de avarie, producerea unui incendiu, explozii, coliziuni etc.);
• substanțe periculoase care se pot activa la producerea evenimentului (petrol, gaze, cianuri, etc.);
• efecte imediate sau pe lungă durată asupra persoanelor din incinta instalației, comunității din jur, instalației ca atare, mediului înconjurător. 

Vom face o trecere în revistă a câtorva accidente majore semnificative pentru perioada secolului XX-XXI. pentru a înțelege mai bine cum se produc accidentele majore, cine este răspunzător, cauzele primare și efectele imediate. 

1. EXPLOZIA DIN PORTUL HALIFAX

Un vas de război plin de explozibili pătrunde în portul Halifax

În dimineaţa zilei de joi, 6 decembrie 1917, vasul francez de luptă Mont Blanc a intrat în Portul Halifax care are o lungime de 9 kilometri. El venea din nordul Atlanticului pentru a se întâlni cu vasul britanic de război High Flyer. Mont Blanc pornise din Franţa şi mersese către New York, de unde luase o uriaşă încărcătură de explozivi. Avea la bord treizeci şi cinci de tone de benzen lichid, două mii trei sute de tone de acid picric uscat (o substanţă folosită la explozivi), două sute de tone de TNT, zece tone de fitil pentru puşti şi trei sute de cutii cu muniţie. High Flyer urma să escorteze nava Mont Blanc în Europa, unde trupele franceze aşteptau cu nerăbdare muniţia şi explozivii pe care îi ducea aceasta..Din cauza unei erori de navigație,  vasul Imo a continuat să se îndrepte direct spre Mont Blanc şi, deşi acesta a încercat să facă câteva manevre, Imo luase un curs de coliziune cu nava încărcată cu muniţie de război. Văzând că ciocnirea era inevitabilă, căpitanul de pe Mont Blanc a întors nava în aşa fel încât Imo să nu lovească în acea parte din carenă sub care era depozitată dinamita. Această manevră a reuşit în sensul că Imo nu a lovit partea cu TNT, dar a sfîşiat carena acolo unde se aflau acidul picric, benzenul şi mari cantităţi de fitil de puşcă. Douăzeci şi cinci de barili de benzină au fost eliberaţi în aer, amestecaţi cu acidul, şi focul a izbucnit instantaneu..La ora 9:05, la douăzeci de minute după ciocnirea dintre cele două vase, Mont Blanc a explodat. Suflul exploziei a fost atât de puternic, încât a spulberat suburbia oraşului Richmond şi tot ce se afla acolo. Peste 1600 de oameni au fost ucişi instantaneu. 325 de acri de construcţii au fost făcute una cu pământul. Cioburile zburătoare au orbit 1000 de oameni; răniţii erau cu miile şi peste tot au izbucnit incendii..

Câteva imagini relevante sunt prezentate în figura 1.

Figura 1- Accident major în portul Halifax , decembrie 1917.

Putem vorbi de accident major ? Da , instalația cu pericol major era chiar vasul Mont Blank. Catastrofa a fost provocată de amestecul de benzen și acid picric care a implicat o emisie majoră (eliberarea de substanță), un incendiu- amestecul  ia foc- și o explozie. Victime au căzut și  paguba asupra comunității din portul Halifax și asupra mediului a fost considerabilă. 

2.BLACK TOM

Black Tom era un depozit major de muniții în SUA. În noaptea exploziei exista peste 1 kilotonă de muniție în depozit, incluzând TNT-ul de pe o barjă. La 30 iulie 1916 au fost descoperite câteva focuri lăsate libere pe chei , depozitul fiind amplasat lângă acest chei pentru a încărca vasele cu muniție care traversau oceanul . Prima explozie s-a produs la 2.08 am. Explozia a fost echivalentă cu un cutremur de 5.5 pe scala Richter cu geamuri sparte pe o rază de 40 km. Din portul  New York explozia a fost simțită tocmai în Philadeplhia. Cel puțin 7 oameni au decedat.

Figura 2 prezintă câteva imagini din accidentul major cunoscut ca Black Tom. 

Figura 2- Amplasarea depozitului Black Tom și portul New York după explozie

Putem vorbi de accident major ? Instalația a fost aici depozitul, evenimentul- izbucnirea unor incendii în facilitate, substanțe periculoase- explozibili- pagube economice imense și pagube pentru colectivitate și mediu. Cauza principală au constituit-o acțiunile malevolente ale unor sabotori germani. 

3.SEVESO

Accidentul de la Seveso  a fost un accident industrial survenit la în data de 10 Iulie 1976, ora 12.37 pm într-o facilitate de producție mică în regiunea Lombardia din Italia- accidentul a rezultat în cea mai mare contaminare cu 2,3,7,8-tetrachlorodibenzo-p-dioxin (TCDD) - expunerea a afectat în principal populația rezidențială. 
Datorită legilor italiene din acel moment care presupuneau că facilitatea trebuia închisă peste weekend, o serie de proceduri de lucru au fost realizate necorespunzător, rezultând o reacție scăpată de sub control. Valva de siguranța a fost activată, deversând în aer peste 6 tone de material pe o suprafață de 18 km2 , emisia incluzând 1 kg de  2,3,7,8-tetrachlorodibenzodioxin (TCDD) -existent de obicei în cantități mai mici de 1ppm(părți pe milion)- în urma emisiei atingând 100 ppm. 
Zona afectată a fost împărțită în 3 zone:
Zona A cu concentrație a TCDD în sol f > 50 (µg/m²), avea 736 rezidenți. 
Zona B cu concentrație între  5 și  50 µg/m², avea 4700 residents.
Zona C- cu concentrație neglijabilă- avea 31.800 de rezidenți.   Locuitorii au fost invitați să nu consume fructe sau legume locale. 3000 de animale au murit datorită efectului direct. Peste 80.000 de animale au fost sacrificate. 447 de persoane au fost descoperite ca având leziuni ale pielii, în principal  boala profesională cunoscută ca și cloracnee- provocată de expunerea la dioxine. . 
Un studiu efectuat la 14 ani după accident a arătat că mai existau încă 193 de bolnavi. Anunțul public de eliberare a dioxinei în mediu a fost făcut o săptămâna după eveniment. 200.000 de persoane au fost monitorizate pentru starea sănătății. La 9 ani după dezastru- deșeurile toxice (42 de butoaie) au fost incinerate de La Roche în Elveția.
Seveso a fost categoric un accident major. Cauza primară a constituit-o un proces în desfășurare supervizat incompetent peste care a survenit necesitatea închiderii forțate peste weekend. 

Imaginea 3  este ilustrativă.

Figura 3- Seveso