Poate că acest tip de cultură (cultura de securitate) definește cel mai rapid și cel mai bine cultura organizațională. Până să parcurgi documentele de calitate ale unității economice, o scurtă plimbare prin unitate îți poate indica aspectele importante- așa cum sunt ele în realitate.
Cultura de securitate implică:
-asumarea acesteia de către management și implicarea reală a managementului;
-lucrul în echipă;
-implicarea lucrătorilor;
-procedurile și regulile de securitate în vigoare;
-instruirea;
-învățarea organizațională (diversele compartimente pot învăța unele de la altele și unitatea în ansamblul ei își poate însuși lecțiile necesare);
-comunicările de securitate (se recomandă un canal special de comunicare);
-presiunea specifică a activității, etc.
Figura 1 ilustrează aceste concepte .
Figura 1 Componente ale culturii de securitate(GL Noble Denton)
Într-un registru mai larg, cultura securității și responsabilității în muncă poate fi considerată ca incluzând:
-valori și opinii de bază împărtășite la nivelul organizației;
-structura instituțională;
-practici organizaționale;
-leadership;
-sistemele de management- această structură poate fi observată în figura 2.
Figura 2 . Structura culturii de securitate
Pe de altă parte, cultura de securitate include o serie de alte tipuri de cultură, cum ar fi:-cultura justă;
-cultura învățării continue;
-cultura raportării erorilor și situațiilor apropiate erorilor, etc.
Toate aceste sub-culturi se pot observa în figura 3.
Figura 3. Sub-culturi ale culturii de securitate
În finalul primei părți- un link extrem de interesant referitor la codul culturii organizaționale http://www.slideshare.net/tag/culturecode
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu