SECURITATEA ÎN MUNCĂ ȘI MANAGEMENTUL INTEGRAT-1

Termenul management provine din latinescul maneo care înseamna a ramâne de unde a ajuns la termenul francez maison (casa) si la menaj.
Frederick W. Taylor definea managementul , în cartea sa Shop Management, publicata în 1903, astfel: "a ști exact ce doresc sa faca oamenii si a-i supraveghea ca ei sa realizeze aceasta pe calea cea mai bună si mai ieftină";
Henri Fayol, în cartea sa Administration industrielle et generale, publicata în 1916, mentiona ca "a administra înseamna a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla";
Realizarea obiectivelor oricărei organizații economice impune efectuarea unui ansamblu de procese corelate în mod direct sau indirect cu noțiunea de management . Aceste procese de munca se clasifica în:
-       procese de executie- în care apare direct și riscul ocupațional- și implicit și necesitatea managementului acestuia;
-       procese de management- care pot influența, prin calitatea substandard și riscul ocupațional.
Integrat înseamnă complementar, inter-conectat, combinat.
Managementul integrat implementat la nivelul unei unități economice va folosi construcțiile existente (ISO 9001, ISO 14001, ISO 31000 și OHSAS 18001 ca fundamente principale) pentru optimizarea funcționării unității -realizată în linii mari prin optimizarea procesului de management într-un ciclu top-bottom.
Figura 1 prezintă procesul de integrare al celor 3 sisteme principale.

Figura 1. Integrarea sistemelor de calitate, securitate și sănătate în muncă și mediu

O serie de definiții sunt utile pentru înțelegerea aspectelor prezentate:
acţiune corectivă – acţiune de eliminare a cauzei unei neconformităţi, detectate sau a altei
situaţii nedorite;
acţiune preventivă - acţiune de eliminare a cauzei unei neconformităţi potenţiale sau a altei
posibile situaţii nedorite;
calitate – măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplinesc cerinţele;
capabilitate – abilitatea unei organizaţii, sistem sau proces de a realiza un produs care va
îndeplini cerinţele definite în fazele de concepție și proiectare;
client - destinatar al unui produs furnizat de furnizor (sau executant). Prin client se poate
înţelege: consumator final, utilizator, cumpărător, beneficiar;
conformitate – îndeplinirea unei cerinţe;
defect – neîndeplinirea unei cerinţe referitoare la o utilizare intenţionată sau specificată;

Figura următoare face legătura între acești termeni.

Figura 2- SSM și calitatea- 1

Atât managementul unității cât și experții în SSM (interni sau externi) urmăresc procesul de asigurare al SSM (căruia îi corespunde managementul Securității și Sănătății în Muncă). Acest proces este definit prin atribute de calitate- atât din punct de vedere al managementului  care definește (în funcție de activitățile sale specifice) atât politicile de SSM (care evident vor fi diferite în cazul unei companii care furnizează servicii de turism , în cadrul unei fabrici alimentare sau a unei unități nucleare) cât și criteriile (parametri) de performanță (unul din cei mai cunoscuți astfel de parametri este și politica ”Zero accidente” ).

Asigurarea SSM are ca și referențial CLIENTUL.Clientul considerat poate fi  atât personalul organizației, căruia trebuie să i se asigure sănătatea și securitatea în muncă cât și clientul extern -căruia trebuie să i se asigure produse/servicii care să nu conducă direct sau indirect la evenimente neprevăzute (de exemplu muchii tăioase la un produs de birotică sau servicii de turism care conduc la accidentarea turiștilor din cauza unui mijloc de transport necorespunzător - care provoacă un accident). 

Acțiunile preventive trebuie să fie adoptate și adaptate pentru satisfacerea clientului- și în acest sens legătura între asigurarea calității și asigurarea SSM este de importanță maximă. SSM trebuie văzut- și apreciat de managementul unității- exact la același nivel ca și calitatea produselor și serviciilor oferite. Nu este productivă o abordare care pune calitatea pe primul loc- lăsând descoperită componenta de SSM (accidentul din Bangladesh de anul trecut ilustrează extrem de bine acest aspect). SSM-ul trebuie considerat ca și complementar calității. 

RISCUL OCUPAȚIONAL- O FUNCȚIE DE TIMP ?

ASPECTE GENERALE

În mod normal riscul ocupațional- care se concretizează în pierderi, incidente sau accidente de muncă este un  fenomen dinamic. Ca și fenomen dinamic, riscul ocupațional are în mod normal un trend specific dependent de timp. Ne-am propus în acest material  să evidențiem câteva aspecte referitoare la dependența dintre riscul ocupațional, manifestările acestuia și coordonata temporală.

COORDONATA TEMPORALĂ

În principal, coordonata temporală se referă la principalii 2 actori, respectiv:

• angajatul- și potențialul accidentat;
• unitatea economică- locul în care se produce accidentul dar și entitatea care suportă fenomenul accidentogen dar și mitigarea acestuia.

Figura 1 prezintă cele 2 componente ale coordonatei temporale.

Figura 1- Cele 2 componente ale coordonatei temporale.

În ceea ce privește componenta angajat- prelucrarea datelor statistice va arăta- în următorul paragraf- că existe anumite tendințe accidentogene date  de timp- într-o accepțiune ceva mai largă, respectiv grupele de vârstă și de vechime în meserie. 

În ceea ce privește componenta unitate economică- o manifestare interesantă în timp este și cea referitoare la efectul demultiplicator al manifestării riscului, prezentată în figura 2.

Figura 2. Efectul demultiplicator al acțiunii riscului (sursa: raportul ILO Decent work-Safe work)

Din figura 2 se poate constata că pentru un mediu economic normal  care practică, ce-i drept un management re-activ și nu pro-activ- la 70.000 de situații pre-accident corespund 1200 de accidente- restul de situații pre-accident fiind mitigate sau concretinzându-se doar în pierderi economice. În cazul UE, la 1445 de incidente corespund 920 de accidente cu ITM egal sau mai mare de 4 zile.

MANIFESTAREA FACTORULUI TEMPORAL  ÎN CEEA CE PRIVEȘTE FENOMENUL ACCIDENTOGEN- ANALIZA DATELOR STATISTICE

Folosind datele statistice puse la dispoziție prin Buletinele statistice furnizate pe site de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pot fi desprinse anumite tendințe accidentogene corelate cu factorul temporal. Aceste tendințe accidentogene au fost identificate pe o perioadă de timp cuprinsă între 2010 și 2013 și se referă la distribuția accidentelor de muncă în funcție de grupele de vârstă cât și de grupele de vechime la locul de muncă. Vom considera în acest material că datele reflectă cât mai exact situația reală a fenomenului accidentogen din România în această perioadă.

Figura 3. Distribuția accidentelor de muncă pe grupele de vârstă- trimestrele I 2010-2013

Figura 3 arată distribuția pe grupe de vârstă a accidentelor de muncă pentru primele 3 luni în perioada 2010-2013. Interesantă la această distribuție este predominanța grupei 40-50 de ani pentru perioada analizată. Se poate observa că procentul se menține extrem de constant pentru această perioadă, cu variații minore .Ar fi  interesantă raportarea acestor cifre la populația activă prinsă în această grupă de vârstă- raportare care ar putea conduce la  relevarea unor aspecte destul de interesante.

Figura 4 prezintă analiza pe aceleași grupe de vârstă văzută de data aceasta pe primul trimestru și  parcursul întregului an calendaristic(trimestrul IV considerat ca și cumulativ pentru tot anul).

Figura 4. Distribuția accidentelor de muncă pe grupe de vârstă- repartiție comparativă 2010-2012

Se poate observa că distribuția ilustrată în figura 3 se menține- neexistând variații majore între raportarea statistică pe primul trimestru și pe tot anul calendaristic. 

Figura 5 prezintă distribuția accidentelor de muncă pe grupe de vechime la locul de muncă pentru trimestrul I din aceeași perioadă 2010-2013.

Figura 5. Distribuția accidentelor de muncă pe grupe de vechime la locul de muncă 

trimestrul I 2010-2013

Analiza graficului arată o concentrare certă a fenomenului accidentogen  către grupa de vechime la locul de muncă 1-3 ani.

CONCLUZII

Analiza strictă a datelor statistice arată o dinamică accidentogenă orientată către grupa de vârstă 40-50 de ani. În condiții normale de dezvoltare această tendință ar trebui să dea de gândit pentru că este vârsta când abilitățile și competențele profesionale sunt pe deplin formate iar activitatea profesională ar trebui să se desfășoare în general fără probleme. Coroborând această informație cu cea referitoare la grupele de vechime la locul de muncă putem formula ipoteza că este vorba de angajați ”relocați” față de locurile de muncă în care și-au desfășurat inițial activitatea, această ”relocare” fiind determinată de condițiile de tranziție prin care trece economia românească. Pentru a putea confirma această informație ar trebui să avem  acces la alte date statistice- cum ar fi cele din 1982-1989 (1982 fiind primul an în care s-a început  de către INCDPM- pe atunci ICSPM o lucrare anuală de prelucrare informatizată a datelor statistice primite din teritoriu despre accidentele de muncă) și eventual cele din 1990-2000 - când o parte din fosta economie încă mai funcționa. 

De ce grupa de vechime la locul de muncă 1-3 ani ? Putem formula o ipoteză orientativă- respectiv faptul că în primul an de activitate la noul loc de muncă, în mod normal, angajatul (indiferent de grupa sa de vârstă) asistă alți angajați cu experiență mai mare în realizarea activităților specifice și nu este ”turat” la nivel maxim de încărcare. Pe de altă parte nimeni nu angajează personal ca să nu-l folosească și personalul accidentat  a fost expus fenomenelor accidentogene într-o măsură mai mare după primul an. 

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că majoritatea formulelor de calcul pentru nivelul de risc ocupațional iau în considerare pe lângă probabilitate și gravitate și expunerea la factorii de risc. 

Influențarea riscurilor ocupaționale și  implicit a fenomenelor accidentogene de către factorul temporal ar trebui să ia în considerare următoarele componente principale:

1. expunerea la factorii de risc- se poate considera aici o expunere zilnică (din programul stabilit cât este expus angajatul la factori de risc semnificativi care pot conduce imediat sau pe termen scurt la fenomene accidentogene) cât și o expunere pe durata activității productive a angajatului, expunere care poate conduce la fenomene accidentogene sau cu efect similar (boli profesionale, etc.) pe termen mediu și lung. Evident că nu putem considera durata activității productive în care angajatul este expus în mod constant la factori de risc (evident de intensitate mai mică) în mod similar cu expunerea intensivă la factori de risc de intensitate mare sau maximă (în special atunci când angajatului i se cere să facă activități pe care nu le-a mai executat sau cu nivel mare de risc). 
2. momentul temporal propriu-zis când se produce fenomenul pre-accident, incidentul sau accidentul. Evidența  accidentelor de muncă- respectiv formularul FIAM- avea introdus și acest parametru- de raportat. Momentul temporal este interesant pentru că dacă analiza statistică arată predominanța anumitor momente temporale se poate încerca un program de lucru care să elimine astfel de momente. 
3. datele referențiabile temporal  pe termen mediu și lung - cum ar fi grupele de vârstă. Dacă o analiză statistică comparativă efectuată la nivelul UE ar arăta că tot grupa de vârstă 40-50 de ani este cea mai afectată de accidentele de muncă  sau este afectată în mod semnificativ atunci poate că ar trebui  concepute programe speciale de training și poate chiar de lucru pentru această grupă de vârstă. 

SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ PENTRU ANGAJAȚII ÎN VÂRSTĂ -1

Progresul tehnologic și social  a condus la prelungirea duratei de activitate în  majoritatea statelor lumii. Angajații de vârta a 2-a și a 3-a constituie un câștig pentru companiile care sunt  dispuse să îi folosească. Din păcate judecata comună este că:
1. angajații în vârstă cer un salariu mai mare- de aceea e mai rentabil să fie angajați tineri fără pretenții materiale.
2. angajații în vârstă sunt mai expuși- datorită problemelor specifice procesului de îmbătrânire- bolilor profesionale și accidentelor de muncă.
3. angajații în vârstă sunt mai puțin productivi.
Buletinul statistic al Ministerului Muncii pentru trimestrul III 2013 confirmă acest lucru ”Structura pe grupe de vârstă a persoanelor încadrate este relativ echilibrată pentru grupele de vârstă sub 25 ani, 25-35 de ani şi 35-45 de ani (31,71%, 26,46%, respectiv 24,93 %) din totalul încadraţilor prin această măsură, în timp ce grupele de vârstă peste 45 de ani şi peste 50 ani reprezintă 16,90%, respectiv 7,07% din totalul încadraţilor.”
Persoanele de vârsta a 2-a și a 3-a- care se află în activitate în acest moment în România- au fost cele mai lovite de tranziție din 1990 încoace. Practic, întreaga imagine a industriei românești din 1989 a dispărut- acest lucru afectând în mod evident angajații. Personalul calificat înainte de 1989 în industrii cum ar fi mecanica fină sau optica a văzut dispariția acestor ramuri .
Datele statistice referitoare la vârsta accidentaților în muncă- extrase din același Buletin statistic- relevă că ”Din punct de vedere al vârstei persoanelor accidentate, analiza accidentelor de muncă a evidenţiat
faptul că persoanele cu vârsta cuprinsă între 40-50 de ani deţin ponderea cea mai mare, de 33,2%, urmate de persoanele cu vârsta cuprinsă între 30-40 de ani, care au ponderea de 24,2% din totalul persoanelor
accidentate pe primele 9 luni ale anului 2013. De asemenea, persoanele din grupa de vârsta 40-50 de ani au
procentul cel mai mare, de 39,8%, din totalul accidentaţilor mortal pe primele 9 luni ale anului 2013. ”.Acest lucru - dacă ar fi corelat cu alte date statistice ar putea arăta că persoanele de vârsta a 2-a și a 3-a - care au fost influențate cel mai mult de schimbările de context de activitate în perioada 1990-2010.
Această ipoteză este confirmată și de datele statistice referitoare la vechimea în muncă ”Din analiza accidentelor de muncă pe primele 9 luni ale anului 2013, din punct de vedere al vechimii
la locul de muncă al accidentaţilor, rezultă faptul că 61,5%, adică 1.598 de lucrători din totalul accidentaţilor,
sunt persoane cu vechime de până la 5 ani (din care 32,8%, adică 852 lucrători accidentaţi au vechime la
locul de muncă între 1 şi 3 ani), iar cei din grupa de vechime 5-10 ani reprezintă 20% din totalul
accidentaţilor. ”
Așa după cum se poate observa în figura 1- angajații în vârstă sunt expuși următoarelor tipuri esențiale de probleme:

• probleme de sănătate;
• probleme de adaptare;
• probleme de performanță;

Figura 1- Principalele probleme la care sunt expuși angajații în vârstă

Dintr-o perspectivă obiectivă, angajații în vârstă prezintă mai multe avantaje, sumarizate în figura 2.

Figura 2- Avantaje ale angajaților în vârstă

Analiza globală a datelor statistice din țările UE arată că angajații în vârstă sunt mai puțin expuși factorilor accidentogeni imediați. 

studii arată că lucrătorii în vârstă sunt mai dedicați față de locul lor de muncă, au mai puține absențe legate de boală și rămân mai mult în activitate. Aptitudinile, experiența și maturitatea lucrătorilor în vârstă contrabalansează problemele legate de deteriorarea sănătății cu vârsta.

În Uniunea Europeană , frecvența angajării persoanelor în vârstă a crescut de la 36.5%  în 1999 la 44.7% în  2007 .Numărul angajărilor pentru persoanele de sex feminin între 53-64 de ani a crescut mai mult decât cel al angajărilor de sex masculin pentru același grup de vârstă. Bărbații părăsesc activitatea la o medie de 61.4 ani în timp ce femeile o fac cu un an mai devreme.  

Figura următoare prezintă comparativ angajările pentru persoane în vârstă de sex masculin (albastru) și de sex feminin (portocaliu) față de total (galben).

Figura 3 Angajări persoane în vârstă- statistici 1999-2007 [1]

În același timp, statisticile de accidentare arată că grupul persoanelor mai în vârstă este cel mai puțin afectat de accidente.

Figura 4 Statistici accidentogene pe grupe de vârstă 1999-2007

O analiză mai detaliată arată în următorul tabel principalii determinanți PRO și CONTRA din punct de vedere accidentogen.

PRO	CONTRA
Reflexe mai încete	Aptitudini bine formate
Starea sănătății se degradează	Experiență corespunzătoare
Rezistență mai slabă față de factorii agresori imediați	Expertiză suficientă
Acuitate vizuală mai slabă	Atitudini corespunzătoare în desfășurarea activității
	Rezistență mai bună față de stresorii pe termen lung

Lucrătorii în vârstă tind să aibă mai puține accidente decât persoanele tinere. Pe de altă parte accidentele produse la vârste mai înaintate au condus la leziuni mai serioase (dizabilități permanente sau chiar deces).

Unul din aspectele principale legate de îmbătrânire este preocuparea că declinul în capacitățile funcționale legat de vârstă conduce la înrăutățirea performanței și la scăderea productivității în cazul muncitorilor vârstnici. Relația între vârstă și productivitate este însă mult mai complexă datorită următoarelor aspecte:

·         beneficiile experienței în activitate;

·         -volumul cunoștințelor legate de activitate;

·       -  perfecționare profesională;

·        - expertiză;

·         -adaptabilitate;

·      -  folosirea strategiilor compensatorii;

Nu există evidențe statistice că lucrătorii în vârstă ar fi mai puțin productivi decât cei tineri. Pe de altă parte există din ce în ce mai multe evidențe că experiența în muncă este un predictor mai valid și mai fiabil decât vârsta cronologică.

Tabelul următor dă accidentele cumulative diferențiate pentru bărbați și femei  precum și perioada de incapacitate.

	Accidente în muncă %[2]	Perioadă de incapacitate > 1 zi % din accidente	Perioadă de incapacitate >1 lună % din accidente
Bărbați 55-64 ani	2.9	79.3	31.7
Femei 55-64 ani	2.1	69.5	26.1
Total 55-64 ani	2.5	75.8	29.8

Pentru accidentele raportate în ultimele 12 luni- pentru grupe de vârstă și sex se poate observa o tendință similară.

Figura 5 Accidente raportate în ultimele 12 luni pe grupe de vârstă și sex 

(albastru- masculin/galben- feminin).

Pe de altă parte, în ceea ce privește apariția problemelor de sănătate legate de muncă, situația se schimbă- așa cum se poate vedea în figura următoare.

Figura 6 Probleme de sănătate legate de activitatea productivă- repartiția pe grupe de vârstă.

---

[1] EUROSTAT-Health and safety at work in Europe (1999–2007)

[2] : lFs ad hoc module 2007