a.CONTEXTUL DE MUNCĂ
Contextul în care se
realizează o activitate productivă are adesea o importanță determinantă în
asigurarea securității și sănătății în muncă.
În cele mai multe
cazuri- noul angajat vine într-un context de muncă deja existent.
Putem denumi contextul de muncă ca fiind totalitatea
facilităților, dotărilor, cunoștințelor existente într-un loc de muncă în
scopul realizării unor obiective specifice din domeniul producției sau
serviciilor.
Conceptul de context
este asociat frecvent cu cel de reprezentare socială. Contextul este cel care
oferă semnificaţii subiectului cu privire la situaţiile cu care acesta se
confruntă şi la comportamentele pe care trebuie să le elaboreze. Contextul are
rolul unui „filtru care delimitează marja sa de reflecţie” şi „joacă rol determinant
în elaborarea judecăţilor sociale” [1]
Modificările
condiţiilor contextuale, interne și externe conduc de asemenea spre modificări
ale practicilor sociale. Acestea antrenează, la rândul lor, modificări la
nivelul periferic al reprezentărilor
sociale. Uneori, procesul de transformare se poate opri la un nivel primar, caz
în care se poate vorbi de o adaptare a reprezentării sociale la context, la
noile condiţii în care se află indivizii. Alteori, însă, presiunea crescută a
practicilor sociale atrage modificări ireversibile ale reprezentării, cu efecte
profunde la nivelul nucleului central [2]
Astfel contextul, şi în
special cel organizaţional îşi pune amprenta asupra dezvoltării indivizilor
într-un cadru pe care aceştia îl percep situaţional, îl reprezintă diferit,
alegând în termeni de adaptare, costuri şi beneficii, ritualuri sociale şi
credinţe, set de valori, norme şi statut, varianta optimă de raportare la
ceilalţi, la lideri, la preferinţa pentru un stil de conducere sau altul
asociate permanent cu personalitatea celui în cauză.
Figura următoare
definește elementele principale ale contextului de muncă.
Figura
1. Componentele principale ale contextului de muncă
Contextul de muncă
poate fi considerat ca un dat- care există într-o anumită formă. Respectiva
formă se poate dovedi, din punct de vedere al securității și sănătății în muncă
(SSM):
1. critică- atunci când
contextul este scăpat de sub control și poate conduce într-o perioadă scurtă
sau medie la producerea unor avarii, incidente sau accidente de muncă serioase;
2. de proces- atunci
când contextul permite operarea între limitele unui regim normal de muncă, fără
evenimente neprevăzute- dar acest context trebuie controlat și completat de
câte ori este nevoie;
3. ideal- un context
ideal poate exista în cazul unor facilități noi, cu dotări de ultimă oră și
echipe formate din profesioniști.
Pentru a înțelege atât
conceptul de context de muncă cât și componentele sale trebuie să ne punem în
postura unui nou angajat, care se află în prima sa zi la noul loc de muncă sau
în postura unor angajați cu experiență care-și schimbă locul de muncă.
Să luăm două exemple
pentru a vedea cum poate afecta contextul de muncă securitatea și sănătatea în
muncă.
a. Secția de reparații
a firmei S.C. Dulgherul S.A. se mută într-un sediu câștigat de societate, pe
strada Echerului nr. 34. Sediul este o hală dezafectată a unui fost atelier
mecanic care n-a mai fost utilizat de circa 4 ani de zile- iar facilitatea
respectiv clădirea este veche de 150 de ani. Deși la prima vedere există
dotările corespunzătoare, chiar dacă trebuie făcută puțină curățenie- la
momentul în care sunt aduse mașinile de lucru pentru că se dorește reluarea
imediată a activității- nu se observă că facilitățile logistice au fost distruse
atât la plecarea foștilor proprietari cât și în timp. La punerea în funcțiune a
unor mașini de găurit, echipa de întreținere care trebuia să le facă instalarea și probele se accidentează grav
(două persoane cu incapacitate pe 6 zile iar celelalte 2 cu incapacitate 60 de
zile) datorită faptului că podeaua nu era consolidată- și a cedat la instalarea
utilajelor iar legăturile electrice erau într-o stare foarte proastă, provocând
un scurt-circuit general.Au fost pierdute patru zile pentru consolidări și
reparații și circa 10.000 de lei (incluzând și despăgubirile pentru personalul
rănit). Se poate vedea din acest exemplu că nu s-a acordat atenție
facilităților de producție, facilităților auxiliare și de întreținere.
b. O echipă de săpători
este transportată din punctul A în punctul B într-un camion cu remorcă
deschisă. Echipa este întărită cu tânărul A.B. , nou angajat. Fără să
cunoască cultura informală din cadrul
echipei, unde se făceau diverse glume, acesta nu se asigură în remorcă și la o
busculadă cade și se rănește mortal. Nu s-a putut stabili o vinovăție
individuală în cadrul echipei- care s-a destrămat în scurt timp datorită
problemelor sociale legate de decesul tragic al tânărului angajat. În acest
caz, o analiză de context orientată către relațiile din cadrul echipei și către
cultura de securitate ar fi putut preveni un accident fatal.
Legătura dintre context
și celelalte componente ale procesului de muncă este prezentată în figura
următoare.
Figura
2. Legătura între analiza de context și
celelalte componente ale locului de muncă.
b.DE CE ANALIZA DE CONTEXT ?
Analiza de context este
o metodă pre-accident care poate fi folosită:
-pentru un context deja
existent;
-pentru un nou context-
la contactul cu echipe de lucrători cu experiență sau fără;
-pentru un nou context
și un nou lucrător;
Pentru
un nou lucrător- analiza de context va ajuta la familiarizarea acestuia cu
locul de muncă și la evidențierea anumitor ”sensibilități” reciproce (de
exemplu noul lucrător are anumite probleme care presupun accesul frecvent la
facilitățile sanitare- care sunt însă la un etaj distanță- în momentul în care
acesta trebuie să treacă printr-o facilitate plină de utilaje și instalații- în
acest caz locul de muncă a fost regândit cu acces mai apropiat la facilități
sanitare).
În
cazul unui context deja existent- interacțiunea dintre acesta și echipa
(echipele) de lucrători care-l populează dă imaginea activității productive în
respectivul context- începând de la performanță și terminând cu problemele de
SSM. Tendința normală se îndreaptă către îmbunătățirea continuă a contextului
de muncă prin efortul conjugat al lucrătorilor și managementului. De asemenea,
o astfel de analiză este utilă și pentru managementul schimbării. Dacă
rezultatul analizei culturii la locul de muncă (parte a analizei de context)
relevă că lucrătorii sunt dezinteresați și că își fac activitatea fără să se
implice- este evident faptul că este nevoie de o schimbare.
Pentru
un nou context- analiza este extrem de utilă pentru că de obicei, fie că este
vorba de facilități noi sau de facilități mai vechi- managementul vrea să dea
drumul la activitate cât mai repede- în condițiile în care el presupune că
designerii noului loc de muncă sau foștii proprietari au făcut tot ce era
necesar pentru a asigura securitatea și sănătatea în muncă. Fără a verifica
acest lucru- există riscul producerii unor accidente serioase.
[1]
Fabre, J.M. (1998). Approche contextuelle dans la psychologie cognitive des jugements.
Connexions, 72(2), pg. 30-44
[2]
Flament, C. (2001). Pratiques sociales et dynamique des représentations. În P.Moliner
(coord.). Dynamique des représentations sociales, pg. 43-58. Grenoble: Presses universitaires
de Grenoble.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu