CUM NU TREBUIE FĂCUTĂ PROTECȚIA MUNCII

Remarcam într-un material anterior extrem de marea ușurință cu care  Ministerul Muncii- sub guvernările anterioare- a dat certificate de PFA la tot felul de neaveniți doar pe baza unor dosare care puteau fi făcute de către oricine. Am mai pomenit de comparația cu Rezistența materialelor. Orice inginer învață rezistență dar nu orice inginer poate susține un curs de rezistență pentru constructori așa cum nu orice inginer se poate apuca de proiectat clădiri.
Atitudinea laxă a celor care au împărțit aceste certificate cu teribilă larghețe conduce la 2 probleme majore- care ar trebui avute în vizor atât de Minister cât și de Inspecția Teritorială de Muncă:
1. Securitatea și sănătatea în muncă au devenit un fel de bătaie de joc. De ce să mai desfășori o activitate serioasă când poți cumpăra de pe Internet- fără probleme- tot ce umple un bun dosar ?

Figura 1

Așa după cum se poate observa în figură sunt oferite tematici de SSM  pentru instruire  directori și secretare. De asemenea instrucțiuni de SSM pentru bigudiuri electrice și pentru mașina de tuns. Evident că numărul mare de accidente produse de mașinile de tuns justifică un astfel de efort.

2. Există o multitudine de persoane- posibil bine intenționate- care dispun de certificate care le permit să desfășoare activități în domeniul Protecției Muncii. Pentru cei care n-au abilitățile și experiența necesare- este ca și cum le-ai da niște arme încărcate- fără să știe să le folosească. Aceste certificate sunt date pe bază de dosar - și nu de aptitudini și experiență- așa cum ar fi normal. Avem deci n persoane care au dreptul să auditeze SSM- de exemplu. Sunt curios dacă un patron de firmă- pentru a ne referi strict la afaceri- va angaja un astfel de evaluator care să-i ofere o evaluare cumpărată de pe Internet- în  locul evaluării de securitate la fața locului. Dacă da, respectivul patron se poate trezi în orice moment cu evenimente neprevăzute - avarii, incidente și accidente. Iar dacă accidentul s-a produs din vina evaluatorului- răspunde oare și cel care i-a dat certificatul ? 

Evident că prestatorii unor astfel de servicii  au ca ultim obiectiv activitatea de SSM. Ei sunt interesați de modalitățile de plată și spun că utilizarea documentației de dosar necesită ”cunoștințe minime”. Comparația cu armele încărcate pe mâna unor oameni care nu știu să le folosească este relevantă într-un astfel de caz.

Figura 2

Inițial, era stabilită o perioadă de mentorat în care absolventul unui curs de evaluare a SSM trebuia să facă un număr de evaluări sub îndrumarea unui specialist pentru a putea obține un astfel de certificat- în mod curios însă o astfel de prevedere (aplicată de exemplu în cazul auditurilor pentru calitate) a dispărut din normative. Oricine poate presta cu voioșie astfel de evaluări inclusiv la obiective pentru industriile de proces. 

Că nesimțirea poate fi suficient de mare o arată și următoarea captură unde personajul care vinde materialele își afișează cursurile care în opinia domniei sale i-ar da dreptul la astfel de activități.

Figura 3

Chiar așa, stimate domn, sunt proprietatea dvs. ?

O scurtă privire aruncată pe modelul de documentație oferit arată că stimabilul domn are mari probleme cu drepturile de proprietate intelectuală și legile în vigoare în România- el preluând fără nici un fel de rușine metoda INCDPM (cunoscută și ca metoda dr. ing. Pece) și nefăcând nici cea mai mică mențiune la autorul acestei metode.

Figura 4

În condițiile în care există suficienți experți în domeniul SSM proveniți din ITM, cu expertiza și abilitățile necesare la nivel de excelență este momentul ca Ministerul Muncii să verifice în mod concret abilitățile și performanțele celor care au primit astfel de certificate și să retragă acele certificate date doar pe dosar. Dacă ministerul nu are posibilitatea de a realiza o evaluare competentă și unitară a performanțelor- și nu a dosarelor- ar trebui să oblige toți doritorii de certificări PFA în domeniul SSM să fie evaluați - și să devină membri ai unei asociații profesionale cum este ARSSM.