Evaluarea riscului vs. auditul securității -1

Să precizăm pentru început un lucru care poate constitui un șoc pentru multă lume- nu există în lumea civilizată  evaluare de risc ocupațional ! Cei care vor fi curioși să caute- și să tasteze de exemplu pe Google ”occupational risk assessment” vor fi extrem de dezamăgiți de rezultatele căutării- dacă se uită chiar și numai la prima pagină. În afară de o pagină destinată microîntreprinderilor făcută de colegii de la CIOP (http://www.mikrofirmabhp.pl/6778.html) și de un site canadian nu există  nimic interesant. Mai mult, cele 2 site-uri pomenite nu conțin metoda minune care să rezolve orice fel de problemă și să permită desfășurarea activității în pace și securitate. Oare de ce ?
În primul rând evaluarea riscului- așa cum este înțeleasă în mod greșit în acest moment, în România, se dorește a fi o soluție pro-activă, prognostică care să acopere absolut toate problemele de securitate și sănătate occupațională dintr-o întreprindere lăsând deoparte, oops, cele mai importante aspecte- respectiv controlul pierderilor (loss control).  Pierderile industriale, plecând de la rebuturi și re-work, continuând cu scule stricate (un burghiu rupt nu este la prima vedere nici un fel de problemă) și terminând cu facilități întregi distruse reprezintă de fapt baza domeniului de studiu al Securității și Sănătății în Muncă.Ele sunt însă extrem de greu (pentru nivelul nostru) de evaluat și de cuantificat.
Metodele de evaluare folosite la nivel European și mondial au la bază o filozofie destul de diferită. Începând cu HAZOP ( hazard and operability study )- poate cea mai folosită metodă pe plan mondial și continuând cu HAZID(hazard identification study), LOPA(layer of protection analysis) sau FMEA și FMECA- aceste metode pornesc exact de la analiza instalațiilor industriale , identificarea pericolelor și stabilirea și evaluarea unor scenarii de defect, accident sau accident major în vederea prevenirii acestora. Nici un fel de țară dezvoltată din Uniunea Europeană nu are o metodă de evaluare a riscului universal valabilă, care să fie aplicabilă pentru orice fel de unitate economică.
Să facem o distincție importantă. Pentru a fi obiectivi și eficienți trebuie să ne obișnuim cu 2 termeni esențiali, cel de pericol (hazard) și risc (risk). Cvasitotalitatea metodelor de evaluare folosite pe plan European evaluează pericolul și manageriază riscul- considerat ca o formă de manifestare imediată a pericolului.
Și atunci, ce putem evalua ? Putem evalua de exemplu securitatea existentă la nivelul unei unități economice. E simplu, e onest și obiectiv. Securitatea reprezintă ceea ce există și este folosit la nivelul respectivei unități economice pentru asigurarea integrității și sănătății angajaților săi. Spre deosebire de risc- care este o noțiune cu finalitate abstractă, securitatea există ceea ce poate fi văzut, măsurat și analizat pe baze cost-beneficiu.
Discutând despre securitate trebuie subliniate 3 funcții extrem de importante ale unei unități economice- din punct de vedere SSM.

-Funcția de protecție- sau protectivă -este o funcție umbrelă care asigură unității protecția din punct de vedere operativ (și financiar uneori) împotriva tuturor agresiunilor asupra funcțiilor vitale, care definesc unitatea economică .Aceste agresiuni pot fi naturale (cutremure, inundații, etc.) pot fi determinate de acțiuni ”dușmănoase” ale altor unități sau indivizi izolați (termenul folosit aici este cel de malware) sau pot fi rezultatul activității  interne din unitate.
-Funcția de securitate (safety function) -înglobează ceea ce noi înțelegem în mod curent prin Securitate și Sănătate în muncă iar la nivel European include cel mai des și aspecte de mediu (H&SE adică Health, Safety and Environment). Securitatea- dacă ne referim la o unitate economică - poate fi:
-Securitate intrinsecă- prin care înțelegem securitatea înglobată în componenta mașină- cum ar fi , de exemplu dispozitivele de protecție instalate și funcționale;
-Securitate adăugată- care cuprinde toate celelalte aspecte de securitate, de la EIP-uri și până la instruire.
-Funcția de control a pierderilor (loss control function) -funcție de la care trebuie să plece (dar din păcate nu pleacă) orice fel de demers constructiv în domeniul SSM. Realitatea arată că dacă o unitate economică suferă un accident la un moment dat, alte 1000 de unități similare au în mod constant pierderi- care nu sunt observate sau sunt observate foarte greu de management. Un burghiu rupt poate fi repede uitat și înlocuit- pe de altă parte el poate însemna un lucrător pregătit necorespunzător- sau o mașină care folosește acest burghiu- defectă. Ambele cazuri pot aduce pierderi însemnate unității economice.

În România, din păcate, Autoritățile Competente preferă să vadă partea formală a lucrurilor, din motive obiective (numărul foarte mic de inspectori de muncă la nivel de județ - cu atribuții SSM, resursele insuficiente, legislația permisivă și foarte permisivă) sau subiective (merge și așa). Rezultatul final- inclus în accidente majore de mediu- cum a fost cel de la Baia Mare din 1993- care este dat și astăzi ca exemplu în toate conferințele Europene de profil sau catastrofa de la Mihăilești care i-a prins cu pantalonii în vine inclusiv pe cei de la faimosul ISU- sunt mult prea tragice pentru a fi ocultate.Până la desființarea Departamentului de Protecție a Muncii exista în teritoriu o structură bine pregătită, cu personal calificat și cu experiență. La momentul transformării DPM în Inspecția Muncii această structură extrem de specifică a fost dezmembrată.
Dintr-o politică de piață extrem de prost înțeleasă Ministerul Muncii a dat în anii 1990-2000 autorizații cu carul la foarte multă lume (PFA). Și mai rău, Ministerul Muncii a dat drept de funcționare (în aceeași perioadă) unei mulțimi foarte largi de societăți care prestează servicii de SSM- inclusiv  formatori- care au ca alte specializări pe lângă SSM și desenul artistic sau dansul de societate- ajungând la un număr imens de societăți cu foarte slabă pregătire sau fără pregătire care prestează servicii de calitate în cel mai bun caz dubioasă.Ministerul a renunțat la rolul său tradițional- de coordonator al activității de SSM, mărginindu-se să preia un rol de aprobator de dosare. Societățile cu adevărat serioase și funcționale- cum ar fi TUV-urile sau SRAC- se pierd în marea masă de impostori și oameni nelămuriți dar care au făcut cursul de 40 de ore. Realitatea- pe care Ministerul n-a vrut să o ia în seamă de la începuturile acestei politici și până astăzi- este că în România singurele persoane cu adevărat calificate în domeniu sunt fie cei care au fost instruiți de marile societăți- din exterior sau din România, și care au la bază într-adevăr cunoștințe bine structurate și practica necesară- sau cei care au prestat acest serviciu în mod tradițional (foștii inspectori de protecția muncii și INCDPM)- care au experiența necesară în domeniu.
Ce-i de făcut ?  Există foarte mulți oameni onești care au preluat astfel de atribuții în ultima perioadă. Pentru a căpăta experiență, singura soluție este lucrul individual. Implementarea diverselor soluții de audit în unitate până la determinarea soluției optime (un IMM nu va adopta niciodată HAZOP-ul ca metodă de evaluare decât dacă își desfășoară activitatea în industrii sensibile- cum ar fi industria de proces; pe de altă parte pentru o întreprindere cum ar fi Dacia-Renault, FMEA este una din puținele opțiuni) poate constitui un început, continuat apoi prin dezvoltarea unei culturi de securitate și sănătate cu adevărat eficiente.
Materialele viitoare vor discuta standardul unic de referință pentru SSM- ISO 31.000 precum și un standard conex- ISO 31.010 care conține metode de evaluare.

Masteratul European în Managementul Riscului

Merită subliniată și salutată inițiativa proiectului European iNTeg-Risk de susținere a unui masterat European în domeniul Securității și Sănătății în Muncă. Masterate naționale există în acest domeniu dar din păcate ele sunt cam cu 50 de ani în urmă, fiind făcute doar pentru a fi făcute. 
În acest sens trebuie subliniat că masteratul pus în operă de iNTeg-Risk împreună cu universitatea Steinbeis din Berlin este un masterat în Managementul Riscului  având ca fundament cercetarea  de ultimă oră dezvoltată în cadrul proiectului iNTeg-Risk. Cercetători și profesori universitari de nivel superior din Uniunea Europeană sunt lectori la acest masterat. Un avantaj deosebit este faptul că pot fi audiate numai anumite cursuri- pentru specialiștii în domeniul SSM care nu doresc să participe la tot programul. Prețul unui astfel de curs este acceptabil- marea majoritate a cursurilor nedepășind 500 Euro/curs- unde durata unui curs este de 5 zile (patru zile de predare plus o zi  examinare).
Informații generice despre acest program de masterat puteți obține din acest link:  http://www.integrisk.eu-vri.eu/home.aspx?lan=230&tab=2304&itm=2305&pag=1359#bl3257.
Structura și conceptele de bază pentru acest masterat sunt prezentate aici:  http://www.integrisk.eu-vri.eu/home.aspx?lan=230&tab=2304&itm=2312&pag=1360#bl3248.
Câteva din cele mai interesante cursuri care au fost/vor fi susținute în 2013:

-Concepts and Applications of Key Performance Indicators for New Technologies;
-Industrial Risk Psychology;
-ISO 31000 Principles and Management;
-Quantitative Risk Assessment and Advanced Applications (http://www.integrisk.eu-vri.eu/AnnouncementPreview.aspx?cid=41);
-Emerging Risks (http://www.integrisk.eu-vri.eu/AnnouncementPreview.aspx?cid=22);
-Vulnerability Analysis and Return on Prevention Analysis;

O parte din aceste cursuri sunt desfășurate în Stuttgart.

VICTIMELE ACCIDENTULUI DE MUNCĂ-1

DUPĂ PRODUCEREA ACCIDENTULUI...  MAI ESTE CINEVA INTERESAT ?

Ne ocupăm de Securitate și Sănătate în Muncă. Discutăm (ceva mai puțin de când cu recenta criză) de condiții de muncă, de asigurarea unei securități reale pentru lucrători. Comparăm situația din România cu situațiile din celelalte țări ale UE.

Uităm pe cineva aici. Le uităm prea repede și prea ușor pe victimele accidentului, accidentelor de muncă. După momentul catastrofei li se asigură- în cel mai bun caz, condiții de spitalizare acceptabile, mijloace de compensare parțială a invalidității suferite sau o înmormântare decentă. 

Nu li se asigură o lămurire: de ce ? Față de modul în care se făcea Protecția Muncii în ultimii ani comuniști sau în primii ani de după 1989 trebuie spus că a scăzut nepermis de mult  interesul pentru disciplină- ca atare și implicit pentru calitatea prestațiilor generale- cât și aspectele legate de cercetarea cauzelor accidentelor și mai ales aspectul legat de mitigarea urmărirlor accidentului.A discuta despre accidente- cum a fost cel de la Mihăilești - care a fost în ciuda mușamalizărilor un grav accident de muncă !- nu dă bine în ochii opiniei publice. De cele mai multe ori accidentatul este vinovat- în ochii șefilor săi - înainte de a se începe o anchetă. Dacă este norocos și a scăpat cu viață și fără leziuni grave accidentatul va fi permanent traumatizat de câte ori revine la locul de muncă.

                                         Figura Accidentul de la Mihăilești  

      (sursa: http://pompieriitm.wordpress.com/2012/05/24/eroi-pompieri-mihailesti/)

STATISTICI INCORECTE ȘI INCOMPLETE

Până în 1992 existau mai multe instituții guvernamentale care se ocupau cu  colectarea datelor statistice referitoare la accidentele de muncă, în principal:

-Direcția națională de statistică- își colecta propriile date de la reprezentanțele din teritoriu;

-Direcția de statistică medicală;

-Inspectoratele teritoriale pentru protecția muncii și INCDPM; toate formularele primite de la inspectorate erau prelucrate multicriterial la INCDPM, în cadrul Colectivului de Informatică. 

Odată cu dezvoltarea sistemului informatic cunoscut și ca FIAM s-a ajuns la concluzia ca să existe un singur colector și procesator de date, în cadrul Departamentului de Protecția Muncii, strămoșul actualei Inspecții a Muncii. Din păcate, odată ajunsă la DPM statistica accidentelor de muncă a fost învăluită într-un mister fără nici un fel de motivație reală. Situațiile statistice scoase de către Ministerul Muncii cel puțin o dată pe an (cărticele în format mic) și distribuite la ședințele periodice au dispărut. Pentru a avea acces la baza de date (nu se mai pun la dispoziție date prelucrate- așa cum a făcut INCDPM din 1978- data primei prelucrări computerizate- până în 1992- data ultimei lucrări de analiză multicriterială asupra accidentelor) trebuie aprobarea Inspectorului General de Muncă pe o cerere- procedură de neînțeles.

Mai mult și mai grav. Atunci când Polonia declară anual 100.000 de accidente de muncă iar Franța 400.000, numărul accidentelor de muncă înregistrate oficial- de cel puțin 10 ani- este situat în jur de 6000 de accidente. Cele mai multe accidente înregistrate oficial- în jur de 28.000- au fost în anii 80 ai secolului trecut.

Să fie oare ROmânia campioană la prevenție și expertă în securitate și sănătate în muncă ? Nici pe departe. Legislația națională referitoare la declararea accidentelor nu este aliniată cu legislația Europeană decât în cel mai bun caz în formă, nu în fond. Exemplul cel mai clar îl reprezintă declararea incidentelor. Legiuitorul European vorbește despre incidente- și deschide cu aceste incidente o ramură de studiu absentă în România- controlul pierderilor (loss control) -ramură care reușește să mobilizeze marea majoritate a fondurilor de prevenire , legiutorul național vorbește de incidente periculoase. Metodologia Europeană declară accidentul imediat, metodologia națională solicită cele 3 zile de ITM ”g) accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;” . Cine are de câștigat de-aici ? Nimeni. Legea e proastă și face jocul patronilor sau directorilor de întreprinderi care vor să ascundă gunoiul sub preș. Cunoscutul iceberg spune că la 100.000 de incidente se înregistrează 3 accidente mortale. La fel, pentru 100.000 de accidente soldate cu lezarea fizică a accidentatului (raportându-ne la ce declară alții) sunt circa 6000 de accidente care îndeplinesc condiția celor 3 zile. Nu sunt declarate accidentele reale- dar care nu îndeplinesc regula celor 3 zile- în acest fel, managementul locului de muncă sau unității unde s-a produs un astfel de accident poate să nu-și ia nici un fel de măsuri de prevenire- din simplul fapt că acel accident nu există scriptic. El nu va ajunge pe masa Inspectoratului de Muncă și va fi trecut sub tăcere și de victimă- de frică să nu-și piardă postul. 

CE-AR FI DACĂ S-AR APLICA LEGISLAȚIA EUROPEANĂ ?

Din experiența personală- de mai mult de 20 de ani- a autorului- probabil că 85...90% din unitățile economice funcționale de pe teritoriul României ar trebui să-și închidă porțile, fie închise de către Inspectoratele de Muncă fie din cauza contribuțiilor uriașe la asigurări fixate de casele de asigurări. Ar rămâne funcționale mai ales multinaționalele- pentru că atunci când este implicată o firmă serioasă din Occident sau SUA- aceasta nu face rabat la securitatea oamenilor. Am văzut locații extraordinare, cu condiții de muncă ca în orice stat dezvoltat UE- de exemplu unitatea Nokia de la Jucu. Dar am văzut și foarte multe unități unde se mai lucrează încă ca în secolul XIX- și un exemplu ar fi Depoul CFR din Brașov. 

Chiar dacă din punct de vedere social o anumită indulgență poate fi înțeleasă- pentru a nu se trece personalul în șomaj- ea  nu poate fi acceptată dacă dorim să devenim o țară performantă, cu o economie performantă. Imaginile de groază a muncitorilor care lucrează fără centură și fără cască de protecție la reabilitarea blocurilor din București sunt semnificative și ilustrative. 

Figura Muncitori fără cască de protecție și fără centură- lucrând la înălțime. Să fie corect ?

Development of a risk assessment system based on pattern matching of behavioural fault models

Abstract

Accidents are often a deja vu. Not learning from past accidents is leading towards new ones.The larger part of occupational accidents are caused by the mistakes of human operators ,by their fault and negligence.Behavioural fault models could describe, on the basis of accident and incident experience -the occurence of an accident by the mistakes made by the operator, putting into ballance the initial causes of the mistaked actions (lack of knowledge, try to shortcut longer but safer procedures,etc.) and the events that occured because of these causes.Behavioural fault models are perfectly developable using ontologies-and an assessment system based on past knowledge and driven by ontologies could be very usefull to judge the safety at workplace.The paper describes our research in developing such an ontological driven safety assessment system prototype and also the obtained results of running this prototype in Romanian Small and Medium Enterprises. The system starts with the building of a behavioural normal activity model-specific, for example, for the activity of work at heights. By pattern matching this model with behavioural fault models developed from past experiences and also by direct observation of workplace it could be established a quantified degree of safety

Keywords:  Behavioural fault models, risk assessment , human operator

1  Introduction

Material loss, incidents and accidents at the workplace had almost always the same causes, the same mode of manifestation and the same pre-event warning which almost always are bypassed. Accidents are happen every day and almost nobody cares or learns something from the accident. A number of accidents happening after the same pattern in Romania have us worry if there are similar fault behaviour patterns of the human operators that were guilty of the accident occurence. If so, is there any possibility to define a human behavioural fault model which could be defined and used ? And what usage could such a model have ? In our research we found that such models are extremely interesting to be used as case studies for an efficient safety training and also by pattern matching real behaviour with the models there could be performed an efficient risk assessment by the human operator point of view.

2. Humans and loss

Information regarding work can be systematically obtained about worker dependant factors that are triggering the undesired event (being it loss, incident or accident), the physiologically and psychologically worker condition at the start/end of work .Also, it is possible to obtain information about pre-accident states, causes of accidents, conditions of their occurrence, erroneous actions and measures of prevent them in a systematic matter.[1]. As known before, humans are the main accident perpetrators. About 75% of the occupational accidents occurred in Romania [2] had peoples as the main cause of the accidents. For the rest peoples are somehow involved,even not directly.To exemplify this assertion table 1 with errors predicted in Japan is shown below.

Table 1: The most common human errors at workplaces in Japan  and their frequency

No	Type of error	Frequency(%)
1	Error of work operation	32
2	Error of decision and/or instruction	27
3	Error of judgement	30
4	Error of pattern recognition	10
5	Error of senzory organ	1

Human errors are given by behavioural models [3] which could start from very simple ones –active (deliberative) and reactive behaviours. The reactive behaviours- reacting at an event occurred in the work context could be categorised into four types:

-instinctive behaviour that follows a simple physical stymulus, state, reaction pattern;

-learned behaviour = instinctive behaviour  within a social context;

-drive controlled behaviour- reactive behaviour triggered by a physical need

-emotionally controlled behaviour- reactive behaviour triggered by an emotional state.

The active behaviours are defined by objectives approached by action plans [4]

These behavioural models were the base of our behavioural fault model (HBFM) which proposes a very simple and complicated question :Why and when could a person make an error at the workplace ? The next chapter shows the basics of the model.

3.The Human Behavioural Fault Model

We have built our model considering it as a calitative one which:

-could be descriptive for repetitive incidents;

-could include fuzziness for better representation of obscure incidents;

-could serve as case study against good and best practice procedures;

-are easy understandable and have distinctive causes for a certain behaviour.

The schema of the model is shown in the figure

Figure 1

Actually, there are behavioural causes till the “move to strike” performed by the worker to do the designed task.

Incidents could occur also in the training phase and in the development of specific capabilities. For example an aprentice could injure himself during the training; the same aprentice could work unguarded during the phase of capabilities development (with the welding machine, for example) and injure himself; the same aprentice if it is not stable on his feet could fell on a machine and hurt himself. 

4.Behaviour clusters-collecting and processing signs of bad behaviour at work.

Behaviour clustering  is the way to collect and process the human approach optimally. An analysis agent which automatically process behavioural clusters once collected, in the terms of human-system relationship takes into account states of knowledge and behaviour of human operators together with the system possible responsive actions. A Self-Organizing Map could be used [5] as clustering algorithm.Micro models of behaviour, repeated continously are the most important here. They include rational choice models for decision making under uncertainty and risk as well in strategic situations and in collective decision making. Models also incorporate complex assumptions like social orientations and distributional preferences.This clustering and micro-model approach is a little time consuming, not allowing a very fast assessment. However, the repetition of bad (or good) behaviours in time is the key to a safe workplace-so the time lost collecting data could be useful later.

1. K.Yoshino, Construction of human error prediction and causality model and evaluationd study of prediction characteristics, Research Material of the Central Research Institute of Electric Power Industry No. 95901,August 1995, Japan

2.Romanian Labour Inspection Statistics, 2007

3.B.Schmidt, The modelling of human behaviour, Erlangen:SCS Publications, 2000,ISBN 1-565-55211-3

4.M.L.Minsky (ed) Matter, minds and models, in Semnatic Information Processing, MIT Press, Cambridge MA, 1968

5.R.Legaspi et all, Cluster –based predictive modelling to improve pedagogic reasoning, in Computers in Human Behaviour,March  Elesvier 2007

E-learning to promote capacity building and technological transfer

Spre prezentarea ppt

SAFETY TRAINING AS A SHOW