METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE -1

Pe lângă metodele directe de evaluare pentru riscuri și securitate merită amintite și unele metode complementare de evaluare- care permit managementului unității economice să-și formuleze o imagine mai clară asupra problemelor pe care trebuie să le rezolve unitatea. 

În acest sens prezentăm 2 astfel de metode complementare- analiza scenariilor și analiza impactului (riscului/securității) asupra afacerii.

ANALIZA SCENARIILOR

 PREZENTARE GENERALĂ

Analiza scenariilor este un nume dat dezvoltării de modele descriptive despre modul în care sistemele s-ar putea manifesta în viitor. Poate fi folosită pentru identificarea riscurilor prin considerarea posibilelor dezvoltări viitoare și explorarea implicațiilor acestora. Seturi de scenarii reflectând ”cazul ideal” ”cazul cel mai nefavorabil” și ”cazul așteptat” pot fi utilizate pentru analiza consecințelor potențiale și a probabilităților pentru fiecare scenariu ca formă de analiză de senzitivitate când se analizează riscurile.

Puterea analizei scenariilor este ilustrată considerând schimbările majore în ultimii 30 de ani în tehnologii , preferințele consumatorului, atitudinile sociale, etc. Analiza de scenarii nu poate prezice probabilitatea unor asemenea schimbări dar poate considera consecințele și ajuta organizațiile să dezvolte capacitățile necesare pentru adaptarea la schimbările prezumate.

UTILIZARE

Analiza scenariilor poate fi utilizată în asistarea adoptării de decizii de politică și planificarea strategiilor viitoare ca și în considerarea activităților existente. Se poate ca analiza de scenarii să facă parte din fiecare din componentele evaluării de risc.

Pentru identificarea și analiza riscurilor seturi de scenarii cum ar fi ”cazul cel mai nefavorabil”-”cazul ideal” pot fi folosite pentru a identifica ce se poate întâmpla în circumstanțe particulare și analiza consecințele potențiale și probabilitățile acestora pentru fiecare scenariu.

Analiza de scenarii poate fi utilizată pentru a anticipa cum se pot dezvolta amenințările și oportunitățile și poate fi folosită pentru toate tipurile de riscuri  pe perioadă medie și lungă. Pentru scenarii pe termen scurt și cu date corespunzătoare pot fi făcute extrapolări realiste din prezent. Pentru perioade mai lungi de timp și date mai slabe calitativ analiza de scenarii devine mai imaginativă și poate fi considerată și ca analiza alternativelor de viitor. Anjaliza de scenarii poate fi utilă și acolo unde sunt diferențe distributive puternice între rezultatele pozitive și rezultatele negative în spațiu, timp și grupuri comunitare și societale.

INTRĂRI

Cerința majoră pentru analiza de scenarii o reprezintă existența unei echipe care să posede o înțelegere a naturii schimbărilor relevante (de exemplu avans tehnologic posibil)  precum și imaginație în ceea ce privește viitorul fără a extrapola din trecut neapărat. Accesul la literatură și date despre schimbări în curs de desfășurare este de asemenea util.  

PAȘI

1. Odată stabilită echipa cât și canalele relevante de comunicare și definit contextul problemei și aspectele care trebuie considerate următorul pas este identificarea schimbărilor care pot apărea. Acest aspect poate necesita cercetări în trendurile majore cât și periodizarea probabilă a modificărilor din trenduri ca și  o  gândire imaginativă despre viitor.

2. Schimbările care trebuie considerate pot include:

-schimbări externe (cum ar fi schimbări tehnologice);

- decizii care trebuiesc adoptate în viitorul apropiat dar care pot avea o varietate de rezultate;

-necesitățile stakeholderilor și modul în care acestea se pot modifica;

- modificări în mediul macro (legi, demografie, etc.) .Unele din aceste schimbări vor fi inevitabile și unele vor fi incerte.

3. Uneori, o schimbare poate rezulta din consecințele unui alt risc. De exemplu, riscul modificării climei conduce la schimbări în obiceiurile consumatorilor vizând instalarea de instalații de aer condiționat. Factorii sau tendințele macro și locale pot fi listate și ierarhizate ținând seama de :

            a)importanță;

b)incertitudine; O atenție specială trebuie acordată factorilor considerați cei mai importanți și cei mai nesiguri (incerți).Factorii cheie sau tendințele sunt comparați (comparate) pentru a arăta zonele în care pot fi dezvoltate scenariile.

4. Se propune o serie de scenarii – fiecare din scenarii fiind focalizat pe o modificare (schimbare) posibilă definită în parametrii.

5. Pe baza scenariilor se scrie câte o ”poveste” care arată modalitățile de ajungere din poziția actuală către rezultatul scenariului. Povestea poate include detalii plauzibile care dau valoare scenariilor.

6. Scenariile pot fi folosite pentru a testa sau evalua întrebarea inițială. Testele iau în considerare toți factorii semnificativi și predictibili și explorează cât de mult succes va avea activitatea analizată în noul scenariu  și va pre-testa condițiile folosind tehnica What-If.

7. Când întrebarea a fost evaluată prin raportare la fiecare scenariu poate deveni clară necesitatea modificării pentru a le face mai robuste sau mai puțin riscante. Trebuie identificați de asemenea anumiți indicatori de progres care să arate când se petrece schimbarea. Monitorizarea și răspunsul la acești indicatori pot oferi oportunități de schimbare în strategiile planificate.

8. Pentru că scenariile sunt doar ”felii” din viitorul posibil este extrem de important de ținut seama de probabilitatea unui rezultat particular care poate avea loc- pentru a adopta o structură cadru de risc.

IEȘIRI

O imagine mai bună despre adaptarea la schimbările posibile este ieșirea principală a acestei metode.

ANALIZA IMPACTULUI ASUPRA AFACERII (BIA)

 PREZENTARE GENERALĂ

Analiza impactului asupra afacerii este cunoscută și ca evaluarea impactului asupra afacerii .Metoda urmărește modul în care riscuri cheie pot afecta operațiile unei organizații , identifică și quantifică capacitățile necesare pentru managementul acestor riscuri.

În mod specific BIA oferă înțelegerea a:

-identificării și criticității proceselor cheie ale afacerii , funcțiilor și resurselor asociate precum și interdependențele cheie care există pentru o organizație;

-modul în care evenimentele disruptive vor afecta capacitatea și capabilitatea de a atinge obiective cheie în afacere;

-capacitatea și capabilitatea necesară pentru a manageria impactul unei disruperi și a recupera organizația la nivelul stabilit de operare.

UTILIZARE

BIA este folosită pentru a determina criticitatea și timpul de recuperare al proceselor și resurselor ascociate (persoane, echipamente, tehnologii iinformaționale) pentru a asigura dezvoltarea continuă a obiectivelor.

În mod adițional, BIA este folosită pentru determinarea inerdependențelor și inter-relaționărilor  între procese, părți externe și interne și legăturile pe lanțul de aprovizionare.

INTRĂRI

Intrările includ:

-       o echipă care să realizeze analiza și să dezvolte un plan;

-       informații privind obiectivele, mediul, operațiile și interdependențele organizației;

-       detalii despre activitățile și operarea organizației incluzând:

o   procese;

o   resurse de sprijin;

o   relații cu alte organizații;

o   aranjamente referitoare la outsourcing;

o   stakeholderi;

-       consecințe financiare și operaționale a pierderii proceselor critice;

-       un chestionar pregătit;

-       lista intervievaților din diferitele zone ale organizației  și/sau a stakeholderilor care trebuiesc contactați;

PAȘI

BIA poate fi desfășurată folosind chestionare, interviuri, workshopuri structurate sau combinații de toate trei pentru a obține înțelegerea proceselor critice , efectele pierderii acestor procese și resursele de timp și alte resurse necesare recuperării.

Pașii sunt următorii:

1. Pe baza evaluărilor de risc și vulnerabilitate se confirmă procesele și ieșirile cheie ale organizației pentru a determina criticitatea proceselor;

2. Determinarea consecințelor unei disruperi pentru procesele identificate ca fiind critice în termeni financiari/operaționali pe perioade definite;

3. Identificarea interdependențelor cu stakeholderii cheie- interni și externi .Acest pas poate include maparea naturii interdependențelor în lanțul de alimentare;

4. Determinarea resurselor disponibile curente precum și a nivelului esențial de resurse necesar pentru a continua operarea la un nivel minim acceptabil în urma producerii unei disruperi;

5. Identificarea proceselor alternative în folosință sau planificate a fi folosite. Aceste procese trebuie dezvoltate acolo unde resursele sau capabilitățile sunt inacesibile sau insuficiente în timpul disruperii;

6. Determinarea timpului maxim de tolerare a pierderii unei capabilități (MAO- Maximum Acceptable Outage Time) pentru fiecare proces bazat pe consecințele identificate precum și pe factorii critici de succes pentru funcție.

7. Determinarea timpului de recuperare al obiectivelor (RTO- Recovery Time Objectives) pentru orice echipament specializat sau tehnologie informațională. RTO este timpul în care organizația urmărește să-și recupereze echipamentul specializat sau capabilitățile de tehnologie informațională.

8. Confirmarea nivelului curent de pregătire în ceea ce privește procesele critice în vederea managementului unei disrupții. Acest aspect poate include evaluarea nivelului de redundanță în cadrul procesului sau existența furnizorilor alternativi.

IEȘIRI

Ieșirile principale sunt:

-o listă de priorități a proceselor critice și interdependențelor asociate;

- impacturi documentate (financiar și operațional) plecând de la pierderea unui proces critic;

-resurse de sprijin necesare pentru identificarea proceselor critice;

-timp admis pentru recuperarea disrupțiilor din procesele critice

ANALIZA STATISTICĂ A ACCIDENTELOR DE MUNCĂ PRODUSE ÎN ROMÂNIA ÎN 2013- 1

Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei are un buletin statistic bine pus la punct în acest sens, buletin care poate fi descărcat de la:  http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/conditii_trim_III_2013.pdf- pentru trimestrul III 2013.

Este de regretat folosirea terminologiei ”sectoarele economiei naționale” în loc de ”activități CAEN” cât și faptul că graficele nu oferă această corelare- ea fiind exprimată însă în tabelele din final. În plus, activitățile specifice Inspecției Muncii ar fi trebuit relevate separat , 11 pagini din cele 19 ale materialului propriu-zis fiind dedicate acestor activități și altor date care nu au legătură cu accidentele de muncă.

Analizând accidentele mortale raportate și prezentate în lucrare se poate constata că accidentele mortale au fost înregistrate pentru următoarele sectoare:

• transporturi (terestre și prin conducte): 15 accidentați (aici ar trebui făcută o delimitare între transportul terestru- care în general presupune autovehicule sau alte mijloace de transport- și transportul prin conducte- care este cu totul altceva-cele două categorii ar trebui raportate separat-- au fost înregistrate în transportul terestru- probabil transport auto);
• silvicultură şi exploatare forestieră - 8 accidentaţi mortal;
• aricultură, vânătoare şi servicii anexe - 7 accidentaţi mortal;
• lucrări de geniu civil - 7 accidentaţi mortal-ar fi interesant de știut câte accidente colective și câși accidentați/accident;
• lucrări speciale de construcţii - 7 accidentaţi mortal-ar fi interesant de știut câte accidente colective și câși accidentați/accident;ar trebui precizat ce se înțelege prin ”lucrări speciale” și dacă nu cumva se confundă cu categoria anterioară- întrucât statisticile militare sunt separate;
• comerţ cu ridicata cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete - 7 accidentaţi mortal- aici ar fi interesantă o explicație- logică- care trebuie să existe pentru faptul că activitatea de comerț este listată ca semnificativă în sectoarele economice care înregistrează accidente mortale;
• prelucrare lemn, fabricare produse din lemn şi plută, cu excepţia mobilei; fabricare articole din pae şi din alte materiale vegetale împletite - 6 accidentaţi mortal,
• colectarea, tratarea şi eliminarea deşeurilor; activităţi de recuperare a materialelor reciclabile - 6 accidentaţi mortal,
• construcţii de clădiri - 6 accidentaţi mortal,

Descumpănitor la aceste date- extrase din buletinul MM pentru trimestrul III- este faptul că activități economice ”tradiționale” în privința accidentelor de muncă soldate cu decese- cum ar fi prelucrarea metalelor sau minieritul nu se mai regăsesc în  statisticile semnificative, pe locurile 2 și 3 plasându-se silvicultura și agricultura. Dacă în cazul silviculturii există antecedente - ținând seama de riscurile specifice - în cazul agriculturii astfel de aspecte sunt mai rar întâlnite- ținând seama de riscurile mai reduse din acest domeniu de activitate.O mențiune specială trebuie făcută și pentru comerț- domeniu care altădată nu înregistra nici un accident mortal. De asemenea colectarea deșeurilor nu era un domeniu accidentogen și cu atât mai mult cu accidente mortale. Pe ansamblu, excluzând lucrările de geniu și construcțiile de clădiri imaginea generală oferită este cea a unei economii bazate pe servicii unde mare parte din activități suunt insuficient controlate și validate de către Autoritățile Competente (agricultura,comerțul și colectarea deșeurilor). Ar fi interesant de știut câte din accidentele mortale raportate au fost înregistrate la firme de stat și câte la firme private- și de urmărit dacă firmele (de stat sau private) unde s-au înregistrat accidentele fuseseră în interacțiune cu Inspecția Muncii (pentru avizări, controale sau verificări) în ultimele 12 luni. 

În ceea ce privește categoriile de vârstă și vechime ”Din punct de vedere al vârstei persoanelor accidentate, analiza accidentelor de muncă a evidenţiat faptul că persoanele cu vârsta cuprinsă între 40-50 de ani deţin ponderea cea mai mare, de 33,2%, urmate de persoanele cu vârsta cuprinsă între 30-40 de ani, care au ponderea de 24,2% din totalul persoanelor accidentate pe primele 9 luni ale anului 2013. De asemenea, persoanele din grupa de vârsta 40-50 de ani au procentul cel mai mare, de 39,8%, din totalul accidentaţilor mortal pe primele 9 luni ale anului 2013.”.Acest lucru arată că lucrătorii maturi (peste 30 de ani) înregistrează cel mai mare număr de accidente (peste 50% !) - incluzând accidentele mortale. Dacă coroborăm acest aspect cu următorul ”Din analiza accidentelor de muncă pe primele 9 luni ale anului 2013, din punct de vedere al vechimii la locul de muncă al accidentaţilor, rezultă faptul că 61,5%, adică 1.598 de lucrători din totalul accidentaţilor, sunt persoane cu vechime de până la 5 ani (din care 32,8%, adică 852 lucrători accidentaţi au vechime la locul de muncă între 1 şi 3 ani), iar cei din grupa de vechime 5-10 ani reprezintă 20% din totalul accidentaţilor.  ”- ajungem la concluzia că majoritatea accidentaților (peste 50%) sunt persoane mature (peste 30 de ani) care și-au schimbat locul de muncă sau chiar meseria- având o vechime mai mică sau egală cu 10 ani, schimbarea fiind produsă de tranziție. În acest sens, în atenția Inspectoratelor de Muncă ar putea sta campanii gândite special pentru aceste persoane - care acoperă mai mult de 50% din totalul accidentaților. 

Îngrijorător începe să devină atunci când comparăm aceste date statistice cu date furnizate de către o Autoritate Competentă cum ar fi HSE (Health and Safety Executive) din Marea Britanie- date prezentate în sumar în Figura 1.

Figura 1- Statistica accidentelor de muncă din Marea Britanie 2013

Se poate vedea, că dacă pe 9 luni din 2013 :

• România are înregistrate 2597 de accidente de muncă cu un număr de 128 de accidentați mortal;

pentru 2012/2013

• Marea Britanie are înregistrate 78.000 de accidente de muncă cu un număr de 148 de accidentați mortal. 

 Cu alte cuvinte, în România avem un decedat la 20 de accidentați iar în marea Britanie 1 decedat la 527 de accidentați !  (În condițiile în care nu avem date despre tot anul 2013 pentru România). Acest lucru este semnificativ nu numai pentru diferența de eficiență între Inspecția Muncii și HSE-ul britanic (și ar trebui să stea în atenția persoanelor competente din Minister și nu numai) dar și o enormă diferență de mentalitate referitoare la muncă și la angajați- în favoarea Marii Britanii-  începând cu declararea accidentelor .În acest sens ar fi recomandabil ca legislația (și implicit sistemul de raportare) din România să preia și să implementeze RIDDOR. 

Metoda LOPA

PREZENTARE GENERALĂ

LOPA este o metodă semi-calitativă pentru estimarea riscurilor asociate cu evenimente sau scenarii nedorite. Ea analizează dacă există suficiente metode de control sau mitigare a riscurilor.
Se selectează o pereche cauze- consecințe și sunt identificate straturile de protecție care previn cauza care conduce la consecința nedorită.

Din anii 1980 fiecare facilitate de fabricație chimică a organizației Dow a trebuit să aibă un sistem de identificare și management a Sistemelor de Instrumentar Critice. Nu a existat însă un ghid corespunzător pentru a atinge o performanță globală pentru un nivel de risc dat. Au fost făcute câteva încercări de remediere. La mijlocul anilor 1990 aceste încercări au culminat cu revizii majore la Principiile de prevenire a Pierderilor (Loss Prevention Principles )15.4, care urmărea încorporarea standardelor internaționale emergente pentru controlul sistemelor pe facilități controlate de calculator. Acesta a introdus conceptul de Nivele de Integritate a Securității (Safety Integrity Levels (SILs)) pentru sisteme. 

Figura 1Schema LPP

Materialul actualizat Loss Prevention Principles nu a condus la o consistență globală și nici nu a eliminat confuziile.A permis totuși autorităților din anumite state Europene să vadă că DOW se îndrepta către un sistem de care aveau și ei nevoie. La sfârșitul anilor 1990 standardele internaționale au intrat în forma lor finală – devenind clare cererile. În același timp, Centrul pentru Securitatea Proceselor Chimice a sponsorizat eforturile pentru concepția LOPA (Analiza straturilor de protecție) .

Aceasta arată că o unitate chimică are ”straturi de protecție” care o înconjoară. Modelul a fost comparat cu o ceapă care poate fi curățată pentru a releva un nivel de protecție după altul. Modelul Straturilor de Protecție este arătat în figura următoare. 

  

 Figura 2 Modelul straturilor de protecție generale pentru o întreprindere chimică

Prima protecție construită într-o unitate chimică este reprezentată de proiectul (designul) procesului care urmărește construirea unei unități cu un potențial minim pentru eliberarea substanțelor chimice. În forma sa de bază un proces chimic are un risc asociat și acel risc poate fi mai mare decât ce putem controla. Putem reduce riscul adăugând lucruri cum ar fi Sisteme de control a Proceselor de Bază (Basic Process Control Systems (BPCS)) Operatori răspunzând la alarme sau îndeplinind Procedurile de lucru, sisteme automatizate de securitate care pot trata mai repede pierderile, dispozitive de eliberare a presiunii, baraje și recipienți, etc. Fiecare strat se construiește pe protecția straturilor din interiorul său și lucrează împreună să să protejeze. Analiza tuturor straturilor lucrând împreună a dat naștere Analizei Straturilor de Protecție (LOPA). protejeze. Analiza tuturor straturilor lucrând împreună a dat naștere Analizei Straturilor de Protecție

Pentru a fi luate în considerare, straturile de protecție trebuie să fie independente unele de altele. Această considerare rămâne esențială pentru analiză. Atunci când se consideră independența, DOW a avut de-a face cu  o provocare specială: sistemul computerizat DOW cunoscut și ca MOD™5. În majoritatea industriilor de proces funcțiile de control ale proceselor de bază erau și sunt separate în mod tradițional. În DOW nu există această separare. Astăzi există o tendință puternică de a păstra straturile separate pentru a asigura straturi independente de protecție- ceea ce a condus atât la actualizarea lui  MOD™5 (Logic solver) cât și a programelor impuse pentru a asigura separarea.Figura 3 arată un exemplu de dezvoltare a diagramei de analiză LOPA.

Figura 3- Exemplu de analiză LOPA

Se poate observa din diagramă că există un eveniment inițiator- sau cauză primară- care poate conduce la următoarele tipuri de succes:

• rezultat favorabil- cu securitate asigurată;
• rezultat nedorit- dar acceptabil.

Eșecul procesului este determinat de consecințele nedorite care depășesc criteriile de securitate stabilite. 

De la apariția standardelor internaționale, rețeaua GEPRMN (Global Engineering Process Risk Management Network (GEPRMN)) a unit toate aceste funcții..Această rețea a încorporat metodologia LOPA în Principiile de prevenire a Pierderilor printr-un   a “LOPA Workbook”- o foaie de calcul care permite examinarea tuturor scenariilor de risc precum și a evenimentelor de inițiere care conduc la aceste scenarii. Scenariile pot fi teoretizate din studiile  Hazard and Operability (HAZOP),Investigarea Cauzelor Rădăcină, Cel mai Rău Scenariu pentru Substanțele Chimice Reactive, analizele ”What If”, etc. O metodă de cuantificare a fiecărui scenariu și a frecvenței țintă urmărite este asigurată.

Ghidul intern Dow [1]este dat pentru metodă pentru a ajunge la clasa chimică și la alegerea factorilor țintă LOPA..

Fiind definită frecvența țintă pentru fiecare scenariu, este considerat fiecare eveniment cum ar fi defectarea unui traductor de greutate și a fiecărui strat de protecție. Combinarea frecvenței evenimentului cu IPLs trebuie să conducă la frecvența țintă pentru scenariu. 

Evenimentele inițiatoare alese de Dow sunt acoperite în prezentare. Aceste evenimente sunt însoțite de frecvențele de apariție. Straturile de Protecție Tipice Independente sunt listate precum și cu Probabilitatea de Defectare la Cerere

UTILIZĂRI

LOPA poate fi utilizată calitativ doar pentru a revizui staturile de protecție între un pericol sau eveniment neprevăzut .Normal, se aplică o abordare semicantitativă pentru a da mai multă rigoare metodei.

LOPA oferă o bază pentru specificarea straturilor independente de protecție (IPL) și a Nivelurilor Integrate de Securitate (SIL) pentru sisteme instrumentate așa cum sunt descrise în seriile IEC 61508 și IEC 61511.

INTRĂRI

Intrările în LOPA includ:

- informații de bază referitoare la riscuri incluzând pericole, cauze și consecințe, cum ar fi rezultatul unei analize PHA;

-informațiile despre controalele existente sau propuse;

-frecvența evenimentelor cauzale  precum și probabilitatea de defectare a straturilor de protecție , măsuri ale consecințelor și definirea riscurilor tolerabile;

-frecvența cauzelor inițiatoare, probabilitatea de defectare a straturilor de protecție, etc. 

PAȘII (Procesul) LOPA

Procedura LOPA este desfășurată de experți care aplică următorii pași;

-identificarea cauzelor inițiante pentru un rezultat nedorit și căutarea de date referitoare la frecvența și consecințele acestora.

-selectarea perechilor unice cauze- consecințe;

-identificarea straturilor de protecție care previn transformarea cauzei în consecințe nedorite;

-identificarea straturilor independente de protecție (IPL)- nu toate straturile de protecție sunt IPL;

-estimarea posibilităților de defectare pentru fiecare IPL în parte;

- se determină frecvența de apariție a unei consecințe nedorite;

-nivelul calculat de risc este comparat cu toleranța la risc pentru a determina dacă protecții ulterioare sunt necesare.

IPL sunt dispozitive sau acțiuni capabile de a preveni un scenariu care conduce la o  consecință nedorită. , independent de evenimentul cauzal sau de alt strat de protecție asociat cu scenariul.

IPL includ:

-trăsături de design;

-dispozitive fizice de protecție;

-blocări și sisteme de închidere;

-alarme critice și intervenția manuală;

-protecție fizică post- eveniment;

-sisteme de răspuns de urgență;

Organizația DOW folosește pentru LOPA următoarea procedură proprie, bazată pe instrumente de calcul tabelar.

·   Definește scenariul. Introduceți (datele) în coloanele foii de calcul tabelar.

·   Listarea evenimentelor de inițiere care pot conduce la producerea scenariului.

·   Luați primul eveniment de inițiere și introduceți-l în coloana foii de calcul tabelar..

·   Folosiți indicațiile oferite de companie pentru a introduce frecvența evenimentului inițiator.

·   Pentru fiecare Strat Independent de Protecție completați coloanele din foaia de calcul.

·   Observați coloana ”Lipsă de protecție” .Dacă este mai mare decât zero ea indică o necesitate pentru Sistemul Instrumentat de Securitate. Valoarea va arăta SIL-ul necesar pentru SIS(Sisteme Instrumentate de Securitate) : Dacă coloana e zero sau mai mică decât zero nu e nevoie de SIS.

·   Repetați pentru fiecare Eveniment de Inițiere listat pentru respectivul scenariu.

 Concluzia LOPA poate fi că nu e nevoie de SIS pentru un scenariu. Altfel, analiza dă SIS-ul necesar și SIL-ul (Nivelul Integrat de Securitate) necesar pentru el. Procesul este repetat pentru fiecare scenariu.

Astfel, rezultatul analizei LOPA pentru un scenariu referitor la o facilitate DOW este gândit să să răspundă la întrebarea:

Controlul și sistemul IPL atinge ținta din scenariu ?

Dacă da, sarcina este realizată.

Dacă nu:

·         Se poate adapta procesul periculos pentru a elimina scenariul sau se pot adăuga IPL pentru a atinge ținta ?

·         Ce IPL adițional este preferat ? (bazat pe ratele de defectare a componentelor, eficiența costurilor, SIL dacă este ales un SIS, etc.)

Judecând după reacția echipelor și personalului  cu care Dow a testat sistemul LOPA, acesta va îmbunătăți abordarea Sistemelor Instrumentate de Securitate într-o perioadă când încep să apară din ce în ce mai multe cerințe regulatorii. Mai trebuie întreprinși pași serioși în partea de programare, Solver-ul Logic, proiectarea Instrumentelor și Mentenanță. LOPA oferă baza necesară.

LOPA este întâlnită pe plan intern și ca ”Analiza barierelor de protecție” . Câteva aspecte din această adaptare sunt date în continuare.

Analiza barierelor de protecţie (LOPA) este o metodologie cantitativă în vederea evaluării barierelor necesare pentru prevenirea evenimentelor periculoase şi pentru reducerea riscurilor în unităţile de proces până la niveluri tolerabile şi acceptabile.

Întreaga analiză LOPA va fi furnizată în raportul de securitate sau ca document suport al sistemului de management al securităţii.

Metodologia LOPA trebuie aplicată fiecărui scenariu periculos individual identificat, generat de riscurile asociate procesului,  şi anume, scenariile datorate devierilor de proces ce pot fi prevăzute, cum ar fi: nefuncţionarea unui sistem de reglare / blocare / alarmare, operarea eronată a unui ventil, eşecul unei pompe, etc.

LOPA nu este o metodologie de sine stătătoare de evaluare a riscurilor, dat fiind faptul că necesită rezultatele unei analize anterioare a riscurilor de proces, identificate prin lista de verificări sau HAZOP. 

Riscurile scenariilor individuale au legătură cu probabilitatea ca un eveniment iniţiator să se dezvolte către scenariul cu cele mai grave consecinţe credibile. De exemplu: supraumplerea unei coloane duce la suprapresiune, la ruperea coloanei, la pierdere de conţinut de substanţă inflamabilă, la formarea unui nor de vapori, şi în caz de aprindere, la o explozie de nor de vapori sau flash-fire, şi astfel, la daune aduse oamenilor din cauza presiunii exploziei, radiaţiei termice, proiectilelor, etc.

Principiul de bază al analizei LOPA este următorul: în funcţie de severitatea celor mai grave consecinţe credibile, un anumit număr  şi / sau o anumită calitate a barierelor (caracterizate de probabilitatea de eşec la cerere) este necesară pentru a avea în final un risc tolerabil / acceptabil pentru fiecare scenariu individual analizat. 

Barierele existente sau cele ce trebuiesc implementate pentru asigurarea unui nivel de siguranţă adecvat se vor stabili conform frecvenţelor şi consecinţelor prezentate în matricea de risc de mai jos. 

Figura 4 Matricea de risc LOPA

Zona roşie – risc intolerabil – pentru toate scenariile ce prezintă frecvenţe de manifestare în zona roşie, barierele de protecţie vor trebui îmbunătăţite în vederea coborârii nivelului riscului.

Zona galbenă – risc ALARP - reducerea riscului până la cel mai scăzut nivel practicabil în mod rezonabil: nivelul riscului este considerat a fi „tolerabil”, cu condiţia ca acesta să fi fost redus până la punctul în care reducerea este disproporţionată în raport cu îmbunătăţirea obţinută, costurilor şi faptului că standardele acceptate internaţional au fost aplicate în direcţia controlului şi reducerii riscului. Cu cât nivelul riscului este mai ridicat, cu atât eforturile materiale şi financiare vor trebui să fie mai mari, în vederea reducerii acestuia. Aplicarea acestei gândiri în vederea reducerii nivelului riscului este considerată ca reprezentând „reducerea riscului până la cel mai scăzut nivel practicabil în mod rezonabil” (ALARP). 

Zona verde – risc acceptabil – nu sunt solicitate măsuri suplimentare de reducere a

riscului.

Linia neagră groasă (linia limită) este linia sub care  trebuie menţinute toate scenariile

individuale analizate, pentru instalaţiile nou construite. 

Ca punct de comparaţie cu valorile iternaţionale, Ministerul Siguranţei si Sănătăţii (Health & Safety Executive) din Marea Britanie, a publicat în „Reducing Risks, Protecting People, “R2P2”, 2001, Par. 132”, următoarele:

„În ceea ce priveşte tolerarea riscurilor în centralele nucleare, sugerăm ca riscul individual de deces de 1 la 1.000 pe an să reprezinte linia de demarcaţie dintre ce este intolerabil pentru orice categorie obişnuită de muncitori în orice etapa a vieţii profesionale a acestora  şi ceea ce este acceptabil doar în cazul grupurilor excepţionale. În ceea ce priveşte populaţia, căreia i se impune un risc „în interesul societăţii”, se consideră ca valoarea acestuia este de 1 la 10.000 pe an.”  

Notă: „grup excepţional” se referă la pompieri, poliţie, armată.

Din moment ce LOPA nu se referă la riscul individual total, ci doar la riscul prezentat de un scenariu individual, valorile prag folosite sunt cu un nivel sau două de mărime mai mici decât cele citate mai sus.

Accidentele ce prezintă consecinţe în coloana C2 sau C3 sunt accidente majore în contextul Directivei Seveso (H.G.R. nr. 804/2007)

Pentru evaluarea unui scenariu folosind LOPA, este necesară o estimare aproximativă anterioară a celor mai grave consecinţe credibile. În mod obişnuit, aceasta este efectuată pe baza experienţei (şi nu efectuând o analiza detaliată a consecinţelor), Următorul tabel prezintă o corelare orientativă între nivelul consecinţelor şi fenomenele periculoase.

Eveniment iniţiator: un eveniment incidental care declanşează dezvoltarea scenariului, de ex: un eşec tehnic, un eşec de operare, lipsa utilităţilor, eroare umană, etc.

Dacă mai multe evenimente de iniţiere duc la aceeaşi consecinţă şi nivelurile de protecţie sunt identice, frecvenţa rezultată a evenimentului de iniţiere este dată de suma frecvenţelor unui eveniment iniţiator individual.

Condiţiile permisive reprezintă condiţii sau evenimente necesare ca  un eveniment iniţiator să dezvolte rezultatele nedorite. Anumite eşecuri pot să nu fie critice dacă procesul este în altă condiţie sau stare decât cea care permite  dezvoltarea unui scenariu. O condiţie care permite dezvoltarea unui scenariu nu este nici un eşec şi nici o protecţie. De ex.: daca luăm în considerare nefuncţionarea unei pompe  pentru apa de răcire a unui reactor ca eveniment iniţiator, o condiţie permisivă poate fi intervalul de timp în care o reacţie chimică din reactor necesită răcire în vederea evitării unei reacţii necontrolate. 

Barierele independente de protecţie opresc dezvoltarea scenariului cu o anumită

probabilitate, şi anume probabilitate de eşec la cerere (PFD – probability of failure on demand), de ex: măsuri tehnice şi de control (supapă cu sens unic contra debitului invers, supapă de presiune, sistem de inter-blocare de siguranţă, sistem de inter-blocare de proces, etc.), măsuri organizaţionale (de ex: interacţiunea dintre alarmă + operator), etc.

Noţiunea de barieră independentă înseamnă  că se va folosi o barieră de protecţie independentă de evenimentul iniţiator (cauza) sau de alte bariere sau componente ale acestora deja folosite pentru scenariul analizat.

Modificatorii condiţionali sunt condiţii sau coincidenţe care influenţează probabilitatea că scenariul respectiv va avea cele mai grave consecinţe ce pot fi prevăzute în mod rezonabil.

Exemplele sunt probabilitatea de aprindere sau probabilitatea ca personalul să fie prezent în zona afectată. Nu trebuie să se facă referinţă la modificatorii condiţionali dacă aceştia nu sunt semnificativi şi definiţi în mod clar. Capacitatea acestora de reducere a riscului nu trebuie subliniată în mod excesiv.

Pentru stabilirea frecvenţelor  şi probabilităţilor evenimentelor de iniţiere, condiţiilor permisive, barierelor independente de protecţie şi a modificatorilor condiţionali, trebuie utilizate ca valori standard date din literatura de specialitate

EXEMPLU (ANALIZA LOPA PENTRU O INSTALAȚIE DE AMONIAC)

Figurile următoare prezintă un tabel centralizator pentru această analiză. Mulțumim TUV Austria care ne-a pus la dispoziție documentele.

Figura 5 LOPA 1- Definirea problemei

Figura 6 LOPA 2-Bazele analizei

 IEȘIRI

Recomandări pentru controale ulterioare precum și eficiența acestor controale în reducerea riscurilor.trebuiesc date.

LOPA este o tehnică folosită pentru evaluarea SIL și atunci când se discută de sisteme de securitate integrate în unitate.

 Figura următoare arată relațiile complexe  între Hazop și LOPA.

Figura 7-Relații între HAZOP și LOPA - sursa :A.M.Dowell III, Layer of Protection Analysis: A New PHA Tool After Hazop, Before Fault Tree Analysis 

---

[1] Richard Gowland (2009), Introduction into LOPA- lucrare în  volumul ” Proceedings of the first international safety training  and-learning symposium Istels 2009,  Editura OEDI-INCDPM ISBN 978-606-92116-1-8 Bucureşti, coordonator C.S:I dr.ing. Ștefan Kovacs