Modelul demonstativ (ca și metoda ca atare) se bazează pe o
abordare pro-activă a riscurilor ocupaționale, abordare descrisă în standardul
ISO 31.000 și în documentele conexe.
Modelul demonstrativ al metodei este compus din următoarele
straturi:
- nivelul tactic primar de identificare
cât mai exhaustivă a riscurilor-
spre deosebire de metodele existente până în prezent- această identificare
conține deja pentru fiecare risc câte un mini-scenariu specific, incluzând
cauzele rădăcină și consecințele posibile- ierarhizate în funcție de
gravitate.Acest nivel acoperă componenta tactică- legată de riscuri pe
care putem să le identificăm, pe care le ”cunoaștem” din teorie și din
experiență, care sunt incluse în euristici orientate către prevenire și
care pot fi definite de astfel de scenarii cât și instrumente pentru identificarea
riscurilor noi și emergente.Funcționalitatea de bază la acest nivel este
un binom risc- scenariu de risc .Acest strat transmite la nivelul superior
o taxonomie a riscurilor identificate, cu descrierea parametrilor
specifici necesari pentru
cuantificare.
- nivelul intermediar de cuantificare a
riscurilor, incluzând modelarea efectelor posibile; funcționalitatea de
bază la acest nivel este reprezentată de cuantificarea obiectivă a
riscurilor- urmată de prioritizarea acestora și de construirea de modele
operaționale (fie și la nivel calitativ atunci când nu există date
cuantificabile- de exemplu pentru riscurile specifice factorului uman);Acest
nivel transmite nivelului superior cuantificarea fiecărui risc
identificat- cu menționarea posibilităților de ”degenerare” într-un risc
de nivel superior dacă e cazul- precum și prioritizarea taxonomiei
definite la punctul anterior. Modelele dezvoltate sunt prezervate pentru
studiul în detaliu al anumitor tipuri de riscuri care pot oferi (sau
trebuie să ofere) noi modalități de abordare.
- nivelul strategic- de
design optimal al măsurilor de eliminare/mitigare/prevenire-
customizate pentru riscul specific
identificat și pentru spațiul general de manifestare al riscurilor, în
care riscurile specifică ”participă” la definirea unui risc general- funcționalitatea de bază
la acest nivel îl reprezintă planurile specifice de prevenire/mitigare
precum și un plan general care să facă prevenirea/mitigarea luând în
considerare acțiunea combinată a riscurilor. Acest strat transmite către
funcțiunea de management a riscurilor (de la nivelul agentului economic)
planurile de măsuri precum și metodologiile specifice de implementare a
acestora.
- nivelul strategic- de
definire și implementare a măsurilor de control a riscului identificat și
evaluat;funcționalitatea de bază la acest nivel este reprezentată de
planul de control precum și de o metrică de evaluare a eficienței
implementării pe baza ROP (Return on Prevention). Acest strat final
transmite către funcțiunea de management a riscurilor de la nivelul
unității economice – planul de implementare al măsurilor de control și de
asemenea către funcțiunea de management general al întreprinderii (top
management) rezultatele aplicării metricii bazate pe ROP.
Figura următoare ilustrează aceste aspecte.
Figura 1 Nivele MOERO
