PROIECTAREA OPTIMALĂ A CURSULUI ”INSPECTOR DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ” -1

STUDIU OPERAȚIONAL

 ”Inspectorul de protecţie a muncii este specialistul care lucrează în cadrul unei unităţi – instituţie bugetară, societate comercială, cooperatistă, organizaţie, asociaţie cu obiect de activitate divers – urmărind organizarea, coordonarea şi monitorizarea activităţii de asigurare a securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu legislaţia specifică în vigoare. Inspectorul de protecţie a muncii organizează activitatea de protecţie a muncii, elaborând instrucţiuni tehnice de lucru şi instrucţiuni proprii de aplicare a normelor de securitate şi sănătate în muncă, în funcţie de particularităţile proceselor de muncă din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea, numărul de angajaţi, riscurile de accidente şi îmbolnăviri profesionale, repartizarea teritorială a unităţii şi/sau a sucursalelor, filialelor, sediilor de lucru ale acesteia. El întocmeşte programul anual de protecţie a muncii, organizează şi amenajează Cabinetul de protecţie a muncii şi punctele de prim ajutor din interiorul întregii unităţi. Inspectorul de protecţie a muncii are responsabilitatea asigurării semnalizării de securitate şi sănătate în muncă în corelaţie cu potenţialul de risc de accident sau îmbolnăviri profesionale determinat, alegând tipul de semnalizare necesar şi cele mai adecvate amplasamente pentru mijloacele de semnalizare. Inspectorul de protecţie a muncii pregăteşte şi derulează instructajele de protecţie a muncii în funcţie de domeniul de activitate al unităţii, categoriile de personal existente şi specificul ocupaţiilor practicate, pregăteşte salvatori la locul de muncă şi desfăşoară diverse activităţi de perfecţionare în domeniul protecţiei muncii în funcţie de necesităţile unităţii. Inspectorul de protecţie a muncii se implică în asigurarea echipamentului individual de protecţie a muncii şi de lucru, stabilind tipul şi cantităţile necesare şi participând la recepţionarea acestuia pe baza certificatelor de conformitate eliberate de furnizori şi conform criteriilor de calitate specifice. ”

Inspectorul SSM este în realitate, în cele mai multe dintre imaginile sale, fostul responsabil de protecția muncii din unitățile economice. Titulatura este la prima vedere confuză- pentru că așa după cum se va vedea din COR nu există o legătură directă între inspector și inspecție ”

Inspectorul in domeniul securitatii si sanatatii in munca isi desfasoara activitatea in cadrul serviciilor interne/ externe de prevenire si protectie sau ca lucrator/ angajator care se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din orice organizatie, precum si in alte conditii stabilite de reglementarile legale.

Inspectorul in domeniul securitatii si sanatatii in munca:

- Realizarea activitatilor de prevenire si protectie,

- Stabilirea mijloacelor materiale si tehnice necesare securitatii si sanatatii in munca,

- Realizarea semnalizarii de securitate si/sau de sanatate la locurile de munca,

- Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca,

- Informarea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca,

- Participarea la cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporara de munca,

- Verificarea respectarii prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca,

- Monitorizarea activitatilor de evacuare si interventie in situatii de urgenta.”

 sursa: http://www.rubinian.com/produse_fise_de_post_cor.php?id=PRUFP0206

Se poate vedea clar din fișa respectivului post care sunt atribuțiunile respectivului inspector.

STRUCTURA ȘI TEMPORIZAREA CURSULUI

Ținând cont de aceste considerente și de experiența personală din domeniu, pentru cursul de față ar fi utile 3 module:
a) Un modul de introducere în problematica SSM- plecând de la ideea că participanții la curs nu au noțiunile necesare sau au nevoie de actualizarea noțiunilor necesare;
b)Un modul de inițiere în activitatea de audit securitate/ evaluare riscuri- pentru că practic specialistul nu-și va putea desfășura activitățile specifice de management SSM fără un audit de SSM prealabil;
c) Un modul de inițiere în activitatea de management SSM ; prin management SSM înțelegem un management general pe care-l desfășoară un astfel de specialist- NU un management de risc specific.
Figura 1 prezintă această structură educațională:

Figura 1. Structura generală educațională pentru cursul de inspector SSM

Din figura prezentată se poate vedea că este necesară o etapă de echivalare a termenilor folosiți în primul modul cu cei din legislația națională. 

De asemenea- este utilă prezentarea, înțelegerea și punerea în implementare a unei metode simple și eficiente de audit SSM. 

În sfârșit- trebuie acordată o anumită atenție și pregătirii pentru activitățile de instruire/formare specifice. Se poate corela activitatea de elaborare de instrucțiuni tehnice de lucru cu cea de pregătire pentru formare- astfel încât să fie abordate cu  atenția necesară. 

Figura 2 prezintă o distribuție relativă a celor 40 de ore dedicate acestui curs. Considerăm distribuția ca relativă- pentru că prin realizarea unui suport de tip mixt (Power Point+E-learning)- cursantul poate să aloce cel puțin 1/2 din acest timp studiului individual. În cazul cursului de 80 de ore- este evident că distribuția va fi un pic diferită. 

Figura 2 Distribuția relativă a timpului în cadrul cursului

Ținând seama de competențele reale care trebuiesc dobândite- s-a considerat un punct de reper- respectiv primul modul- în care profesorul își poate da seama și de nivelul anterior de pregătire al cursantului dar și de interesul acestuia pentru materialul prezentat- făcând re-alocări dacă este necesar. 

De asemenea au fost luate în considerare ”puncte critice” care trebuie să realizeze în fapt plus-valoarea cursului:

-o metodă de audit SSM care poate fi implementată în unitatea unde își desfășoară activitatea cursantul;

-înțelegerea necesității unei evidențe specifice- și modul de realizare al acestei evidențe;

- aspecte ale formării cursanților de SSM;

Pentru acest curs se urmărește ca fiecare din cele 3 module să fie conformizate și cu practica Europeană- astfel încât cursanții să poată să-și desfășoare activitatea cu un minim de efort suplimentar și în UE. 

În acest sens, de importanță deosebită vor fi modulele 1 și 2. 

În materialul următor vom detalia câteva din aceste aspecte. 

DEZVOLTAREA UNUI SISTEM EXPERT PENTRU AUDITUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII LA LOCUL DE MUNCĂ SE-AUDIT-2

ASPECTE DIN DEZVOLTAREA SISTEMULUI

Respectivul sistem expert trebuie construit - ca să zicem așa ”cu ce avem prin casă”. Acest lucru presupune că vom încerca să găsim un generator de sisteme expert (denumit în limbaj tehnic ”shell”) care să fie și gratuit și să ne și satisfacă cerințele necesare.
În acest sens se  recomandă ”Knowledge Wright” http://www.amzi.com/knowledgewright/ care este considerat de către creatorii săi ca o platformă modificabilă pentru dezvoltarea de aplicații. Din păcate respectivul program n-a prea fost actualizat relativ demult. Totuși el funcționează acceptabil sub WIndows 7.Odată downloadat, trebuie apelat directorul ”workshop” și lansat programul kw.bat. Odată lansat respectivul program dezvoltatorul de aplicații de tip expert:
1. Trebuie să-și definească obiectivul sistemului; el face acest lucru în cadrul obiectului knowledgebase
2. Definirea variabilelor pe care le va folosi în sistem. Există variabile primare- acolo unde utilizatorul alege valoarea din interfața utilizator și variabile derivate- care primesc valori în funcție de combinațiile variabilelor primare;
3. Scrierea seturilor de reguli. Sistemul poate folosi doar operatorul de legătură and (ȘI logic) ceea ce face destul de complicat lucrul cu foarte multe valori ale variabilelor.
4. Definirea interfeței utilizator- cu variabilele primare și valorile acestora.
5. Rularea sistemului- de probă.
Figura 1 prezintă structura arborescentă a componentelor- cu succesiunea etapelor.

Figura 1

În figura 2 se prezintă un set de reguli care permite derivarea variabilei <dotari?tehnice> din 2 variabile primare.

Figura 2

Figura 3 prezintă setul de reguli principal- care va oferi valoarea obiectivului stabilită în primul pas.

Figura 3

Figura 4 prezintă definirea uneia din variabilele primare. 

Figura 4

Figurile 5-6 prezintă aspecte din rularea sistemului expert.

Figura 5

Figura 5 arată prima fereastră de dialog cu utilizatorul- în momentul când sistemul rulează. Figura 6 arată ultima fereastră de dialog cu utilizatorul. 

Figura 6

CONCLUZII

Din cele 2 materiale prezentate apropo de sistemele expert Vezi și se poate observa faptul că realizarea unui astfel de structuri de tip expert  nu este neapărat apanajul unui programator profesionist- cu minimum de efort poate fi definit un astfel de sistem. Ideea principală trebuie să fie captarea cunoștințelor de tip expert ale unui specialist- cunoștințe care trebuie să fie refolosibile (altfel nu se justifică realizarea unui astfel de sistem). Datorită limitărilor producătorului (faptul că nu se poate folosi și operatorul logic OR (Sau) ) sistemul are tendința de creștere exponențială odată cu fiecare variabilă adăugată. Pentru un sistem fără mari pretenții se poate merge pe cele 2 cazuri extreme- cazul cel mai favorabil (unde toate variabilele sunt setate de către utilizator la valoarea ideală) și cazul cel mai nefavorabil (unde utilizatorul setează toate variabilele la valoarea nedorită). 

CUM SĂ NE DEZVOLTĂM UN CURS OPTIM ȘI EFICIENT DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ?

ASPECTE GENERALE

Piața din România este la această oră plină de tot felul de cursuri de SSM. O lege relativ nefericită a condus la susținerea  unui astfel de program educațional de către oricine își completa un dosar- marea majoritate a cursurilor existente pe piață au cam același caracter- de improvizații făcute pentru a câștiga niște bani și a bifa o activitate. Fără a intra în discuții mai amănunțite legate de o ofertă sau alta, merită subliniate niște aspecte generale de care ar trebui să țină seama toți cei care generează un astfel de curs:

1. Orice curs de SSM care este oferit clienților trebuie să facă parte dintr-un program educațional.

Chiar dacă oferta se referă la un aspect specific (de exemplu un curs de FMEA făcut pentru o întreprindere constructoare de repere pentru autoturisme) cursul trebuie să se integreze într-un program educațional care să urmărească niște valori comune și diseminabile, să folosească un vocabular comun (folosim și această ocazie pentru a releva că termenul corect în limba Română este cel de pericole și nu hazarduri) și să permită interfațarea dintre mai multe cursuri odată cu plus valori specifice pentru fiecare curs. Este absurd ca să ai un curs de expert de securitate, un curs de specialist în securitate și un curs de inspector de securitate cu același conținut și aceeași plus-valoare adăugată.

2.Cursurile trebuie să fie conforme cu legile în vigoare, nu să predea legile în vigoare. Conformitatea cu legea trebuie să fie la un nivel optim necesar pentru a permite o anumită creativitate pentru respectivul curs.

Mai există încă furnizori de cursuri care-și umplu conținutul educațional până la 20-30% și uneori și mai mult cu texte de lege sau din diverse Directive ca să ocupe timpul de predare.Există și posibilitatea înfințării unui curs special în domeniul legislativ și domeniile conexe- până atunci ânsă orice specialist în domeniul SSM trebuie să fie expert în rezolvarea problemelor practice- nu în hârtii.

3. Cursurile trebuie gândite și realizate la un nivel acceptabil pentru toți clienții.Evident că nu este foarte eficient să faci un curs care să se adreseze doar persoanelor cu pregătire superioară tehnică, altul celor cu pregătire superioară economică și altul celor cu pregătire medie. Limbajul folosit trebuie să fie inteligibil de către toți clienții furnizorului de cursuri, fără a fi în același timp excesiv de tehnic , plicticos și abscons.

4. Cursurile trebuiesc planificate în mod corespunzător. Experiența personală de 20 de ani în predarea de cursuri SSM arată că un program de 4 ore/zi de curs este cel mai eficient- în condițiile în care aceste ore ar trebui să se desfășoare în prima parte a zilei , de preferință în perioada 9-13, fără să existe ore puse după o pauză de masă.

Un grafic în acest sens este prezentat în Figura 1.

Se poate observa că în prima parte a zilei avem individualități care sunt receptive la conținutul educațional transmis și cu care interacțiunea în vederea prezentării și discuției unor exemple este facilă.

Figura 1. Aspecte ale planificării cursurilor

În a doua parte a programului posibil de cursuri, deci după masă sau după pauza de masă există deja grupuri cu interese în afara cursului precum și persoane care sunt mai ”afectate” de respectiva pauză de masă. Comunicarea este mai dificilă- iar interacțiunea  complicată de ”ruptura” provocată de pauza de masă.

În sfârșit, ultima parte a programului oferă cursanți care-și doresc să scape cât mai repede de curs, fie prin diverse motivații legate de servici sau de familie, fie plecând pur și simplu- iar pentru cei rămași atenția scade în mod vizibil.

5. Cursantului trebuie să i se specifice de la început ce câștigă în urma cursului. Pe lângă titlul oferit de către documentul de absolvire al cursului- trebuie menționate exact competențele pe care le va dobândi.

6. Cursurile trebuie să înceapă să urmărească atât conținutul cât și programa cursurilor similare din Uniunea Europeană. Trebuie precizat faptul că până în 1989 activitatea specifică de Securitate și Sănătate în Muncă desfășurată la nivelul României se referea la o structură economică de o specificitate deosebită. Modul în care s-a desfășurat această activitate- precum și teoria care a stat la baza acesteia au fost strict specifice. După 1989 s-a ajuns la soluția unui amlgam- păstrând multe din trăsăturile de dinaintea lui 1989- în detrimentul pregătirii specialiștilor în domeniu. Una din cele mai importante distincții rezidă în faptul că nici în acest moment (2015) activitatea de SSM nu ia în considerare prevenirea și controlul pierderilor, considerând că SSM ar trebui să se ocupe doar de accidentele de muncă. De asemenea nu există implementată în legislație- și nici utilizată- noțiunea de ALARP (As Low As Reasonably Possible)- termen esențial în managementul operativ de SSM. Noțiuni cum ar  fi incidentul sau starea pre-accident sunt încă insuficient definite și implementate.

7. Trebuie evidențiată și urmărită linia fină între teorie și practică. La prima vedere orice curs de SSM trebuie centrat cât mai mult pe componenta practică. În realitate trebuie ținut seama de specificitatea economiei reale (exemple din evaluarea SSM în cadrul unei țesătorii pot să nu fie relevante penttru cursanții din industria alimentară- de exemplu) cât și de dezvoltarea tehnică- care face ca metode care erau în vogă la mijlocul anilor 90 să fie perimate astăzi. Cursantul trebuie să aibă minimul de cunoștințe teoretice necesare astfel încât să poată asimila ușor metode noi.

COMPONENTELE ESENȚIALE ALE UNUI PROGRAM EDUCAȚIONAL DE TIP SSM

Discutând despre PROGRAME EDUCAȚIONALE este bine să facem următoarea clasificare- prezentată în figura 2:

-Sistemul de gestiune educațională (sau al programului educațional) este în fapt furnizorul de servicii educaționale- adică firma care le oferă. Aceasta face un studiu de piață (în mod ideal), o planificare , diseminarea ofertei  și se ocupă de chestiunile administrative inclusiv de balanța cheltuieli/beneficiu.

-OBIECTE EDUCAȚIONALE reprezintă entitățile finite cu obiective bine precizate și structuri independent definite componente ale programului educațional. Considerăm în acest context ca obiecte educaționale seturile de cursuri și derivatele acestora, având ca unitate elementară cursul;

-Statisticile educaționale  constituie în fapt un feedback al activității desfășurate. Trebuie subliniat faptul că sistemul de gestiune educațională nu vinde flori- ci pregătește specialiști care într-un moment sau altul al activității pot face diferența între oameni accidentați (uneori grav) și oameni sănătoși. De aceea  e necesară o structură de statistică care să arate pentru un anumit furnizor educațional în orice moment câți specialiști a pregătit și care sunt rezultatele (cât mai obiective) pe care acești specialiști le-au obținut la validările avute.  

Figura 2. Clasificarea structurilor specifice unui program educațional

În cazul SSM trebuie pus accentul în mod deosebit pe exemple, studii de caz precum și pe validarea individualizată a competențelor formate prin proiecte sau aplicații individuale. 

CE INTERESEAZĂ ÎN DEZVOLTAREA UNUI CURS

O parte din aspectele prezentate în figura 2 sunt aspecte interne ale prestatorului de servicii educaționale.

Ceea ce interesează în mod primar în dezvoltarea unui curs de SSM sunt:

-Componenta de instruire propriu-zisă și diseminarea acesteia;

-Componenta de testare și obiectivitatea asigurată de acesta;

-Modul în care potențialul beneficiar poate percepe și considera util un astfel de curs;

-Obiectivele urmărite de curs, plus-valoarea asigurată și modul în care respectivul curs permite integrarea cursantului în ”producție”

Figura 3 ilustrează aceste aspecte.

-Statistica educațională- în acest caz- are și rolul de ”teaser” al beneficiarului. Acesta se va adresa de regulă unor firme care au deja un număr de n absolvenți în domeniu și care au elementele de interes (similitudinea calificărilor, nivelul pentru care este construit cursul, eventualele specializări) comune cu beneficiarul. Pentru furnizorul de cursuri numărul și calitatea beneficiarilor constituie de asemenea repere de promovare viitoare.

-Componenta de instruire- și modul său de diseminare- sunt aspecte esențiale pentru Cursant. Dacă acesta înțelege ce se prezintă în cadrul cursului- și mai ales dacă poate pune în aplicare cele predate- înseamnă că și-a dezvoltat competențele necesare. Problema legată de dezvoltarea competențelor privește în principal însă validarea lor în practică- de aceea relația cu terțul beneficiar este extrem de importantă. Ținând seama de importanța domeniului ar fi normal ca viitoarea lege de atestare să impună un număr minim de proiecte desfășurate în domeniul de specializare al beneficiarului, precum și supervizarea acestor proiecte de către furnizorul de educație SSM.

-Componenta de validare a aptitudinilor- este cazul să se facă un salt în acest sens- renunțându-se la validarea de tip test- care este nesemnificativă și ineficientă- și trecând către activități individuale de genul dezvoltarea unui proiect și implementarea acestuia- singura metodă care poate demonstra cu adevărat cunoștințele obținute și competențele noi formate.

Figura 3. Relaționarea elementelor esențiale în cadrul unui curs

În următorul articol vom face exemplificări pentru cursul de ” Inspector în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă”. 

DEZVOLTAREA UNUI SISTEM EXPERT PENTRU AUDITUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII LA LOCUL DE MUNCĂ SE-AUDIT-1

ASPECTE GENERALE

Sistemele expert reprezintă o categorie de produse software gândite să preia expertiza umană dintr-un anumit domeniu, să o stocheze și să o folosească pentru rezolvarea anumitor probleme. 

Un sistem expert este cu atât mai performant cu cât cunoștințele incluse în acesta sunt de bună calitate- și sunt cât mai exhaustive apropo de domeniu. Figura 1 prezintă în mod generic un astfel de sistem expert.

Figura 1. Schema generală a unui sistem expert

Din figură se poate vedea că un utilizator ne-expert apelează sistemul printr-o interfață utilizator. Baza de cunoștințe a sistemului (knowledge base) este ”încărcată” cu cunoștințe venite de la un expert.

La întrebările utilizatorului, sistemul expert oferă soluții prin căutarea în baza de cunoștințe folosind motorul de inferență.

La începuturile dezvoltării sistemelor expert- se predicționa  că acestea pot învăța din experiența proprie și că se pot auto-dezvolta- chestiune care a rămas încă un deziderat..

O schemă mai complexă de dezvoltare poate fi văzută în figura 2, acolo unde există mai multe componente definite ale sistemului expert.

Figura 2. Schema detaliată a unui sistem expert

Se poate observa în acest caz un sistem de achiziție al cunoștințelor (Knowledge Aquisition System) care folosește forme cu care un expert este obișnuit pentru a-i colecta cunoștințele precum și separarea în baza de cunoștințe între fapte (Facts) și reguli de inferență (de producție). Într-un mod destul de simplu, o regulă de producție este implementată sub forma 

IF <condiție> THEN <consecință> ELSE <altă consecință>. 

Problema cu acest set de reguli este că foarte puține din generatoatele existente îl aplică astfel- o mare parte din aceste generatoare lucrează de asemenea doar cu unul din operatorii logici necesari pentru a exprima regula, fie cu AND , fie cu OR:

Regulile transpun limbajul natural folosit pentru a descrie o problemă în reguli de producție care pot fi folosite pentru a obține un rezultat în limbaj natural sau pseudo-natural. De exemplu ”incidentul s-a produs conducând la rănirea ușoară datorită faptului că lucrătorul nu era instruit” va fi convertit în IF instruire=”incompletă” THEN eveniment=”incident ușor” 

EXPERIENȚA PERSONALĂ ÎN DEZVOLTAREA SISTEMELOR EXPERT PENTRU DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ.

În anul 1993 am beneficiat de un grant al Consiliului Europei- având ca obiectiv exact perfecționarea în dezvoltarea unor astfel de sisteme- în colaborarea cu fostul institut BIA și cu Institutul Informatic din Bonn.

Mai recent, în perioada 2008-2010 am fost unul din dezvoltatorii sistemului RISC-EXPERT- program câștigat în ultima competiție INFOSOC, alături de ceilalți parteneri ICI și Institutul de Virusologie ”Stefan Nicolau”

Figura 3 prezintă portalul RISC-EXPERT- aplicația care a fost dezvoltată atunci. 

Figura 3. Prima pagină a portalului RISC-EXPERT

În perioada 2011-2013 am participat la proiectul European PROMISLingua- în cadrul căruia am dezvoltat o structură de tip expert pentru domeniul SSM în limba română, structură care poate fi văzută în figura 4.

Figura 4. Structura piramidei de cunoștințe din PROMISLingua

CONSIDERAȚII REFERITOARE LA DEZVOLTAREA UNUI SISTEM EXPERT DE AUDITARE AL SECURITĂȚII LA LOCUL DE MUNCĂ

Procesul de auditare al SSM- deși pare simplu la prima vedere- presupune o expertiză umană pe care cel mai adesea  specialiștii care fac acest audit n-o dețin. De aceea- de regulă se ajunge la o înțelegere tacită între auditor- care poate fi intern sau extern- și managementul unității audiate- astfel încât rezultatele să fie cât mai bune pentru respectiva unitate. Acest lucru este evident în contradicție cu etica oricărui auditor rezonabil și, de asemenea, poate conduce la rezultate neplăcute pe termen lung- atunci când aspecte care au fost ocultate pot conduce la producerea de accidente de muncă.

Expertiza necesară- despre care vorbim- poate fi colectată de la experți și transpusă într-un astfel de sistem.

Mai mult decât atât- ținând seama de numărul mic de angajați la nivelul Inspecției Muncii și de numărul foarte mare de întreprinderi- mai ales IMM-uri- care ar avea nevoie de un astfel de audit cel puțin o dată pe an- se poate concepe un astfel de sistem care să poată fi accesat on-line și care să asigure self-auditul sau auto-auditarea din interiorul întreprinderii- ca măsură preliminară de auditare. 

Din figura 5 se poate observa ciclul ideal de auditare propus cu apariția unui astfel de sistem.

Figura 5. Ciclul ideal de auditare al SSM

Deși trebuie să recunoaștem că marea majoritate a managementului ar fi fericită să nu aibă nici un fel de control apropo de SSM_ totuși ei nu sunt încă dispuși să proiceapă că un nivel bun de SSM asigură și productivitate bună și reducerea cheltuielilor. Firma ar putea să-și facă un self-audit anual- care nu implică mari cheltuieli și presupune o corectitudine minimală din partea specialistului SSM care va declanșa procedura și înțelegerea necesară din partea managementului. La 2-3 ani firma poate să apeleze- de data aceasta plecând de la structura managerială- un auditor extern de terță parte. Atât raportul self- auditului cât și cel al firmei de terță parte ar fi bine să fie trimise și stocate la Inspectoriatul Teritorial de Muncă- ca și referențiale pentru viitor. Controlul propriu-zis din partea inspectoratului poate fi stabilit de comun acord cu cei de la firmă, pentru niște termene rezonabile. 

Așa cum spune și denumirea de audit- un astfel de sistem se poate baza pe observațiile directe făcute la locul de muncă (observații care dau un diagnostic pentru locul de muncă care va fi apoi inclus în diagnosticul secției/atelierului și apoi în cel al unității. ). 

Astfel de observații pot fi făcute imediat- sau necesită un anumit timp de observare. De exemplu pregătirea muncitorilor- în deosebi în domeniul SSM- pot fi observate în timp- implicând cel puțin 1 schimb ca observație. Pe de altă parte starea mașinilor de lucru sau existența dispozitivelor de protecție pot fi observate imediat, la fel ca și organizarea la locul de muncă. 

În partea a 2-a a acestui material vom prezenta aspecte legate de proiectarea și dezvoltarea unui prototip pentru sistemul expert de auditare.

MODELE ACCIDENTOGENE- Curs pe FB

Faceți click pe link-ul următor:

Modele accidentogene

EDUWORK- Prezentarea Metodei celor 10 Elemente

Un material deja un pic mai complex, realizat tot cu ajutorul Power Point-ului. Vom încerca să diversificăm un pic în etapele următoare- testând produse ceva mai noi. 

EDUWORK- începuturi

Pentru a testa posibilitățile oferite de conceptul EDUWORK- lansat anul trecut în cadrul conferinței ICVL am ales dezvoltarea unui modul PowerPoint de probă- alcătuit din 5 slide-uri. Respectivul modul a fost salvat ca un fișier wmw- din păcate Blogger nu acceptă fișiere mari de acest tip- așa că a fost transformat în final- prin programul Zamzar on-line într-un gif- cel pe care-l puteți vedea în continuare.