Către o instruire mai bună- 2

Ce așteptați de la o instruire ”bună” în domeniul protecției muncii ?  Este o întrebare logică și normală.
Avem mai multe variante, cum ar fi:
1. O hârtie care să ateste că ați făcut cursul;
2. Cunoștințe pe care nu le-ați avut;
3. Competențe pe care să vi le formați;
4.Altceva;

O instruire bună ar trebui :
a.să aducă ceva nou și util pentru beneficiari ;
b. să fie făcută pentru a fi receptată de beneficiar;
c. să  nu fie plicticoasă- măcar în primele 12 ore;
d. să fie repetabilă în timp;

Cine poate face instruirea ? Nu neapărat un profesor universitar. Sunt lucruri foarte interesante- pe care le poți învăța de la absolut oricine. Cu condiția ca cel care oferă instruire- să fie pregătit pentru acest lucru și să fie implicat în ceea ce face- iar cel care primește instruirea- să fie interesat în ceea ce privește.
Cum se poate face instruirea ? Cel mai bine cu mijloacele cele mai moderne multi-media dar dacă n-ai așa ceva și un text scris este bun. Un curs poate constitui baza unui proces educațional performant- dacă cel care primește este interesat de subiect și folosește cursul la întreaga sa valoare.
Un proces educațional în domeniul protecției muncii (securității și sănătății în muncă) arată de obicei, în România, ca în figura următoare.
Din figură se poate vedea o masă de cursanți care ascultă, uitându-se neliniștiți la ceas pentru că n-ar dori să-l deranjeze pe profesor, un lector care realizează o prezentare mai mult sau mai puțin interesantă. Astfel de instruiri:
a. sunt rentabile pentru compania care susține instruirea;
b. în general oferă o plusvaloare extrem de limitată.
O altă posibilitate de instruire e cea prezentată în următoarea figură.
Se poate vedea că numărul de cursanți s-a redus semnificativ în grupă- ceea ce contribuie oarecum la eficientizarea procesului de învățare.Astfel de instruiri:
a. sunt mai puțin rentabile pentru compania care susține instruirea. Dacă în primul caz se putea recurge la o politică a prețurilor mici, în acest caz prețul pe curs și cursant trebuie să fie mai ridicat pentru a acoperi costurile și a asigura un profit sau există și alte metode de a face instruirea rentabilă- cum ar fi oferirea de servicii suplimentare- contra cost.
b. cresc plusvaloarea pentru cursant și /sau unitatea economică care-l trimite la instruire. Având mai mult timp, un profesor bun poate să dedice mai mult timp fiecărui cursant. 
Imaginea de mai sus se cere suplimentată. Imaginea următoare oferă o astfel de suplimentare.
Din figură se poate vedea că profesorul (formatorul) pune accent pe exemple. Teoria (inclusiv cea conținută în documentele normativ-legislative care constituie obiectul exclusiv de studiu a unor programe de SSM) este foarte bună- problemele încep atunci când cursantul te(r)orizat este pus în fața unor aspecte extrem de practice. Astfel de instruiri:
a. solicită o experiență semnificativă a profesorului (formatorului) ca să poată transmite respectiva experiență cursanților. Un formator formal- deși sună groaznic există și astfel de formatori- care n-are minim 5 ani de experiență dar are în schimb foarte multe diplome de cursuri de 80 de ore (personal sunt depășit de ”inteligența” abordării unei chestiuni extrem de importante la modul orar. O competență poate fi formată și în 2 ore+lucru individual sau nu poate fi formată nici în 100 de ore) constituie un dezastru pentru cursanți.
b. oferă o certă plusvaloare cursanților.
O altă suplimentare utilă- dar problematică- este prezentată în figura următoare.
Abordarea de tip ”hands on” care oferă cursanților activități practice- pe care să le desfășoare individual sau în echipă- constituie cheia succesului unui proces de instruire în domeniul SSM. O astfel de abordare:
a. permite cursantului să își demonstreze competențele învățate. Un examen este mai neconcludent- mai ales în cazul SSM- față de un proiect individual implementat sub coordonarea profesorului și eventual a managementului unității. Câștigă atât cursantul- care are ocazia să facă ceva concret și de asemenea să-și verifice competențele în propria sa unitate- cât și unitatea economică. 
b. poate stimula o competivitate- atât de necesară - între specialiștii din domeniul SSM. 




Comentarii