Treceți la conținutul principal

METODA DE EVALUARE A RISCURILOR OCUPAȚIONALE – SIERO -Partea 2

 Cerințe generale pentru dezvoltarea noii metode

Definirea cerințelor generale permite stabilirea bazelor de dezvoltare pentru noua metodă.
Din cele prezentate anterior pot fi desprinse următoarele cerințe generale:


1. Metoda să poată fi aplicată la nivelul oricărei facilități de producție, indiferent de activitatea desfășurată în respectiva facilitate- conducând la o evaluare generală de riscuri ocupaționale  care să poată fi completată cu o evaluare specifică dacă este cazul.

2. Metoda să asigure o eficiență cât mai mare. Acest lucru este posibil în condițiile în care sunt urmărite și analizate toate detaliile semnificative legate de prezența și acțiunea unui anumit risc. Pentru a îndeplini acest deziderat este posibil ca metoda să se dezvolte ca volum.

3. Metoda să asigure o obiectivitate cât mai mare. În acest sens, acolo unde este posibil, vor fi înglobate rezultate cantitative ale unor măsurări de noxe sau alte măsurări de parametrii cantitativi semnificativi. Pe de altă parte, culegerea datelor cu un caracter preponderent subiectiv va fi optimizată prin utilizarea celor mai noi metode și tehnici existente pe piață.

4. Aplicarea metodei să se poată desfășura la mai multe nivele. Astfel este ideal ca metoda să fie utilizată pentru prevenire imediată sau pe termen scurt- chiar și atunci când acest lucru presupune o evaluare rapidă, executată eventual de un personal cu studii medii- pe de altă parte metoda va permite și evaluări exhaustive- care să poată fi continuate apoi prin cercetări asupra unui risc ocupațional specific. Nivelele de evaluare propuse vor fi:
               4.1. Nivelul de evaluare imediat- destinat pentru mitigarea imediată/rapidă a unor riscuri care au un grad maxim/mare de periculozitate și stabilirea unor planuri de acțiune imediate sau pe termen scurt pentru mitigarea unor riscuri ”deranjante”   
               4.2. Nivel  normal de evaluare- când evaluarea are ca obiectiv cunoașterea situației reale a existenței și acțiunii riscurilor ocupaționale la nivelul întreprinderii  și stabilirea unor planuri de acțiune pe termen scurt și mediu pentru riscuri semnificative și care trebuie mitigate sub valoarea ALARP.
               4.3. Nivel de evaluare pentru studiu ulterior- atunci când evaluarea  are ca obiectiv cunoașterea situației reale a existenței și acțiunii riscurilor ocupaționale la nivelul întreprinderii , stabilirea unor planuri de acțiune pe termen mediu și lung și studiul  caracteristicilor anumitor tipuri de riscuri ocupaționale care ar putea deveni semnificative pentru facilitatea respectivă, pe termen mediu și lung.

5. Metoda să fie non-intruzivă. Nici managementul și nici angajații nu sunt foarte bucuroși atunci când sunt întrerupți din activitate sau urmăriți pas cu pas de evaluatori.

6. Intrările folosite de metodă pentru evaluare sunt:
               6.1. Intrări rezultate din culegerea aspectelor de interes pe baza unor check-list-uri dezvoltate pentru această metodă; aceste intrări pot rezulta:
                              6.1.1.Din observația directă a auditorului la locul de muncă; una din posibilitățile derivate din observația directă o reprezintă o observare globală a unei anumite activități sau parte a unei facilități pe o perioadă mai lungă de timp sau chiar și pentru 24 de ore folosind mijloacele tehnice de tip CCTV; în general o astfel de observare oferă o imagine sistemică a ceea ce se face corect- sau incorect- relevând de exemplu anumite proceduri euristice de eliminare/mitigare  a riscurilor, proceduri care nu sunt conținute în documentația scrisă;
                              6.1.2.Din răspunsurile date de angajați/management;
                              6.1.3. Din răspunsurile formulate de terți. În acest sens, de exemplu- o terță parte care se ocupă de mentenanță – poate oferi intrări de interes deosebit pentru evaluarea unei facilități.
               6.2.Intrări rezultate din parametrii măsurați – discutăm aici despre parametrii specifici pentru definirea anumitor  noxe- de exemplu concentrația de CO într-un spațiu închis și despre parametrii care nu definesc în mod direct o noxă (de exemplu temperatura la locul de muncă pe parcursul unei zile de August) dar pot fi semnificativi pentru evaluarea și analiza riscurilor ocupaționale;
               6.3. Intrări ca rezultatul evaluării prin alte metode- cum ar fi de exemplu Hazop și FMEA;
               6.4. Intrări ca rezultatul unor interviuri deschise;
               6.5.Intrări provenind din date statistice semnificative- acest gen de intrări trebuie urmărit de la începutul contactului  dintre auditor/echipa de auditori și facilitatea unde se evaluează riscurile ocupaționale, chiar dacă respectiva echipă de auditori e internă- trimisă de la centru pentru evaluarea respectivei facilități. Există date statistice care trebuie consemnate prin lege- de exemplu cele din registrul de incidente periculoase- care nu se transmit mai departe- deci evaluatorul trebuie să ceară aceste date (evident că dacă ele există) și să le utilizeze. În mod logic- un loc de muncă unde s-a produs un anumit incident sau chiar accident de muncă tinde să fie ”reparat” în mod corespunzător- totuși evaluatorului i se poate oferi o sugestie referitor la locuri de muncă sau activități similare din unitatea respectivă- sau chiar la soluțiile adoptate pentru mitigarea/prevenirea riscului care a condus la incidentul/accidentul respectiv. Trebuie menționat faptul că adesea această ”reparare” are un caracter momentan și provizoriu- managementul unității nefiind dornic să identifice un aspect sistemic (care presupune costuri mai mari și efort mai mare pentru mitigare).
               6.6.Intrări rezultate din detalii despre procesul de muncă, despre sarcini specifice sau despre mașinile unelte și utilajele folosite la locul de muncă. De interes pot fi registrele de întreținere a unor astfel de utilaje precum și documentația tehnică specifică- acolo unde se menționează procedurile care trebuiesc adoptate pentru lucrul în siguranță dar și dispozitivele de securitate încorporate. De asemenea de interes pot fi și incidentele rezultate din interacțiunea operator-uman –mașină, chiar dacă astfel de incidente n-au generat nici pierderi și nici incidente sau accidente de muncă. Un exemplu în acest sens îl constituie cazul unor angajați care lucrau ”cu frică” la mașini unelte a căror design mai special provoca o astfel de ”teamă”- ajungându-se până la opriri nemotivate ale procesului de producție și incidente periculoase- sau un alt caz în care angajaților le-a fost rușine să recunoască că nu știu limbi străine și că nu înțeleg procedurile de securitate trecute în cartea mașinii- și netraduse de către firma care utiliza respectiva mașină.

7. Ieșirile urmărite a fi obținute prin aplicarea acestei metode de evaluare pot fi clasificate în:
               7.1.Ieșiri imediate- ca rezultat al evaluării. Se va obține ceva de genul Nivelul de risc ocupațional al facilității X este N unde N reprezintă valoarea rezultată din compunerea unor nivele de risc intermediare calculate pe parcursul evaluării. Această ieșire imediată permite:
               - o judecată de valoare- imediată- referitoare la eforturile făcute de către managementul unității sau referitoare la rentabilitatea investițiilor făcute- pentru mitigarea/eliminarea riscurilor;
               -benchmarking-uri la nivel de unități economice similare, ramură sau domeniu industrial;
               -stabilirea unei cote de asigurare la risc profesional pe baza unui sistem de tip bonus- malus;
               7.2. Ieșiri de detaliu- în urma efectuării evaluării rezultă un raport care oferă o imagine de detaliu (a ceea ce s-a evaluat, atenție !) , respectivul raport putând fi utilizat ca bază pentru planurile de mitigare a riscurilor;
               7.3. Baza pentru scenarii de risc. Presupunem că evaluarea de risc ocupațional n-a relevat chestiuni presante care trebuiesc rezolvate imediat. Totuși, un raport corect va sublinia și riscuri care trebuie analizate mai atent și riscuri a căror posibilă dezvoltare ar putea constitui baza construirii unor scenarii la risc.
               7.4. Baza pentru planurile de mitigare a riscurilor ocupaționale; așa după cum am menționat- metoda propusă introduce noțiunea de ALARP ca prag de referință pentru cât trebuie mitigat riscul ocupațional identificat și evaluat;
               7.5.Cunoștințe importante pentru asistența deciziilor manageriale; aceste decizii pot să nu se refere în mod direct la riscul ocupațional (cum ar fi decizia de a suplimenta cu un ajutor un loc de muncă format până în prezent din 2 operatori- unde există nevoia certă a existenței unui ajutor care să țină piesa în cursul prelucrării) sau pot să se refere la mitigarea acestui risc prin componente financiare, logistice sau educaționale; oricum deciziile care privesc riscul ocupațional (în mod direct sau indirect) trebuiesc fundamentate pe o astfel de evaluare;
               7.5.Factor cheie pentru evaluarea calității managementului de SSM;

8.Prelucrările esențiale pe care le impune metoda sunt:
               8.1 Culegerea, prelucrarea și stocarea datelor necesare pentru evaluare și analiză. Se poate presupune că culegerea de date este o operațiune inițială, realizată ca input pentru evaluare- totuși, în mod normal ea este inclusă în evaluare. Pentru desfășurarea eficientă a culegerii de date, evaluatorul trebuie să plece de la obiectivele urmărite de către cel care solicită evaluarea, de obicei managementul unității. Împărțită pe sub- activități- culegerea de date presupune:
8.1.1.Înțelegerea și aprofundarea obiectivelor presupuse. În cazul în care obiectivele nu pot fi atinse – evaluatorul trebuie să comunice acest aspect clienților săi.
8.1.2. Realizarea unui plan al evaluării ținând cont de resursele disponibile și de restricțiile impuse de client;
8.1.3.Discutarea și aprobarea respectivului plan de către client. Evaluatorul va solicita în cadrul acestui plan cooperarea personalului din instituția evaluată- fiind pus la dispoziția evaluatorului cel puțin un specialist (de preferință managerul de SSM sau reprezentantul lucrătorilor)
8.1.4. Stabilirea modului în care se face evaluarea. De obicei vorbim despre o evaluare mixtă în care evaluatorul combină datele culese personal la fața locului cu informațiile colectate prin intermediul check-list-urilor și cu informațiile derivate din datele statistice disponibile în facilitate și cu datele rezultate din interviurile directe. O parte din aceste date pot fi de control (de exemplu interviurile directe sunt realizate cu alți angajați față de cei care oferă datele sistematizate în check-list) .
8.1.5. Formarea echipei de evaluare.
8.1.6.Definirea unităților de evaluare. Pentru stabilirea optimală a acestor unități metoda va avea definită o procedură specială.
8.1.7. Culegerea propriu-zisă a datelor.Toate datele culese trebuie să se regăsească în format scris, pe suport hârtie și/sau pe suport magnetic.
8.1.8.Prelucrarea primară a datelor- cu eliminarea celor neimportante și celor eronate și completarea informațiilor incomplete- dacă ele există.
8.1.9.Stocarea în vederea evaluării. Se recomandă realizarea unei copii de siguranță care să fie păstrată ca probă martor- dacă există rețineri din partea clientului și acesta ar dori repetarea evaluării cu managementul unității inclus în echipa de evaluare sau găsirea unui alt evaluator.
               8.2. Identificarea riscurilor ocupaționale observate și descrierea lor conform următorului model.Pentru identificarea riscurilor se va pleca de la lista de factori de risc existentă în acest moment, listă care va trebui actualizată astfel încât să includă și apariția riscurilor noi și emergente- de exemplu riscurile legate de nanotehnologii. De asemenea lista de factori de risc trebuie să permită o identificare:
-unică;
-clară;
-căreia să îi poată fi asociată descrierea unică și clară a cauzelor care conduc la aparția și existența respectivului risc precum și a efectelor corespunzătoare în mod generic riscului;
-însoțită de referențiale majore care să definească acest risc; ideal ar fi ca lista de factori de risc să conțină și o definiție clară și ușor de înțeles pentru riscul respectiv- dar stabilirea unor link-uri către documentația de referință (de exemplu de la HSE și NIOSH) este și ea de dorit.
Identificarea riscurilor ocupaționale trebuie să țină cont și de mecanismul producerii evenimentelor neprevăzute la locul de muncă, evenimente care, atenție ! nu înseamnă riscuri. Un eveniment neprevăzut se produce plecând de la un risc specific sau interacțiunea mai multor riscuri- dublată de apariția unui declanșator. Fără respectivul declanșator (trigger) riscurile reprezintă doar o noțiune probabilistică.

Tabel 3
Denumire risc ocupațional  identificat:
Cauză(cauze) identificată(e)
Localizare (loc de muncă)
Personal expus
Efecte posibile (include și pierderi materiale)





               8.3. Evaluarea  propriu-zisă a riscurilor identificate riscului identificat- aici întrebarea este- cum evaluăm respectivul risc ? Pentru riscurile identificate și evaluate imediat- ceea ce se evaluează de obicei este în realitate un amestec de probabilitate și de gravitate- cu accent pe gravitate întrucât probabilitatea este o chestiune extrem de subiectivă. Propunerea făcută de metodă este adoptarea unei scări Likert (folosită de majoritatea metodelor de evaluare și capabilă să ”schimbe” rezultate cu alte metode- cu capetele de scală 1- risc nesemnificativ și 5- risc extrem. La nivelul unei unități de evaluare se va face media valorilor riscurilor identificate- pentru a obține valoarea riscului pentru unitatea de evaluare considerată- de exemplu atelier. Această medie (care exprimă gravitatea prezumată a riscului) va fi ponderată de probabilitatea de apariție și de numărul de personal expus- pentru a obține valoarea semnificativă a riscului pentru o anumită unitate de evaluare. Cu alte cuvinte:
               Nivel risc= Medie gravitate x Expunere x Probabilitate
                                                               3
8.4. Analiza primară (față de valoarea ALARP) și ierarhizarea riscurilor identificate în funcție de rezultatul evaluării, începând de la riscurile cu cea mai mare valoare
               8.5. Dezvoltarea scenariilor de risc- în ceea ce privește scenariile de risc – se presupune existența (respectiv dezvoltarea) a cel puțin 2 scenarii- cazul cel mai bun (best case) în care riscurile sunt nesemnificative și cazul cel mai rău (worst case) în care activarea respectivelor riscuri poate conduce la cele mai neplăcute consecințe. Cele mai bune scenarii de risc includ în ele expertiza derivată din activitatea corespunzătoare- este evident că pentru un anumit loc de muncă- sau unitate de evaluare pentru care se dezvoltă scenariul de risc- vor fi luate în considerare în special activitățile cu potențial mare de generare și activare a riscurilor- și mai puțin activitățile conexe- dar aici intervine din nou factorul ponderator al experienței.
               8.6. Dezvoltarea planurilor de mitigare/prevenire imediată și pe termen mediu- construcția planurilor de mitigare trebuie să înceapă cu riscurile de nivel maxim- și să parcurgă lista evaluării în ordine descrescătoare- introducând și aspecte (de mitigare/prevenire) legate de riscurile care n-au fost evaluate peste limita ALARP. Trebuie precizat faptul că un plan serios de mitigare poate fi dezvoltat numai ținând cont de logistica și de posibilitățile existente în facilitatea respectivă- de exemplu recomandarea cumpărării unui sistem foarte performant de ventilație în cazul unui IMM de 5-10 angajați  care nu dispune de foarte multe resurse financiare nu este chiar optimă. În plus, planurile de mitigare trebuie să ia în considerare ca principală ”forță de mitigare” angajații din facilitatea analizată- acest lucru având și un aspect legat de întărirea simțului de apartenență la comunitate- atâta vreme cât lucrătorul va fi convins că altcineva trebuie să-i rezolve problemele de SSM- implicarea sa în asigurarea SSM la locul de muncă fiind minimă
               8.7. Analiza managerială  scenariu de risc/plan de prevenire imediată; - planurile de mitigare însoțite  sau nu de scenariile de risc pot fi dezvoltate de către experții unității evaluate sau de către terțe părți- implmentarea respectivelor planuri presupune însă implicarea activă a managementului unității. Managementul trebuie făcut să înțeleagă seriozitatea și eventualele implicații ale rezultatelor evaluării fără să fie speriat – ci doar implicat în rezolvarea problemelor identificate. Față de planul de mitigare managementul vine cu cunoașterea exactă a stării resurselor care pot fi alocate, a logisticii existente și a ideilor legate de dezvoltarea firmei pe termen mediu și scurt. E posibil ca anumite activități cu riscuri majore sau semnificative să nu fie rentabile pentru planurile de mitigare- și atunci managementul își va asuma obligația să închidă sau să transfere respectivele activități- pentru a nu intra în conflict cu legislația în vigoare. De asemenea managementul poate decide realocarea personalului de la o activitate la alta în vederea optimizării SSM și poate operaționaliza o activitate de genul purtării echipamentelor de protecție individuală prin educația necesară și verificarea modului în care aceasta este pusă în practică la fața locului- de la cel care distribuie astfel de echipamente și până la personalul care le poartă.
8.8.Stabilirea concluziilor în urma evaluării- formularea de idei pentru planurile de lungă durată; evaluarea la risc ocupațional trebuie să se finalizeze cu niște concluzii. O parte din aceste concluzii sunt conținute în evaluarea propriu-zisă care ne va da:
               -un nivel de risc global pe facilitatea evaluată- de exemplu 3.5;
               -nivele de risc pe unitățile de evaluare precum și o hartă a nivelelor de risc la nivelul facilității pe unitățile de evaluare unde s-a făcut evaluarea. Această hartă e foarte utilă pentru că arată și legăturile (din punct de vedere al riscului) între zonele de evaluare. Se poate vedea astfel că o zonă cu potențial mai mare de risc ”transmite” (sau nu) riscul către zonele învecinate. Dacă astfel de ”transmitere” este evidențiată- este un semn clar că unitatea de evaluare cu periculozitate mare nu este corespunzător protejată.
               -explicitarea respectivelor nivele de risc- sau mai corect- documentarea acestora. Evaluatorul nu este un personaj abstract, atotcunoscător- care să poată face niște stabiliri de nivel de risc obiective și corecte doar prin propria sa experiență. De aceea este bine ca evaluările să fie puternic documentate- la cel mai de jos nivel- în măsura posibilităților – chiar dacă acest lucru va determina un volum mai mare de informație. Se recomandă folosirea în măsură cât mai mare a elementelor vizuale- de tip schiță, fotografie, diagramă. Documentarea ar trebui să preceadă evaluarea propriu-zisă. De un interes deosebit este și stabilirea cauzelor primare ale riscurilor identificate și evaluate- componentă care în mod normal intră tot în evaluare.
Concluziile trebuie de asemenea să includă și o parte de analiză- analiză care va urmări traseul cauze-consecințe și va încerca să identifice punctele cheie care pot conduce la mitigarea riscurilor dar și la declanșarea propriu-zisă a riscurilor și transformarea acestora în pierderi, incidente și accidente de muncă.

9, Metoda să asigure trasabilitatea necesară.

10. Metoda să permită stabilirea unui ”proprietar de risc”

11. Metoda să corespundă teoriei și practicilor în vigoare ale Autorităților Competente- în special ale Inspecției Muncii- astfel încât să poată fi adoptată ca instrument de lucru.

Schema Intrări-Prelucrări-Ieșiri este dată în figura următoare.


Figura 2 Schema Intrări-Prelucrări-Ieșiri

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DEVELOPING SAFETY ASSESSMENT SYSTEMS USING EXPERT SYSTEM SHELLS-1

Acknowledgements: The author wants to thank XpertRule Software LTD and mr. Tim Sell for being able to try Decision Author- the main software in which this prototype shall be built.
GENERAL ASPECTS Safety domain of research is by excellence a domain based on expertise. Textbooks and theoretical knowledge are good but the safety expert which inspects three times a day a certain part of an enterprise is the ultimate safety dealer here. A lot of expertise is transformed into lessons learned- that are used for training and improvement of existing safety attitudes. On the other part, this expertise could be also valued in order to build optimal and effective safety assessment systems. An expert system is software that emulates the decision-making ability of a human expert. In our case- the expert part should interrogate the specific employees regarding safety aspects of an enterprise. The next figure illustrates how a safety expert, with the necessary knowledge into the problem could impr…

IDENTIFICAREA ȘI ANALIZA CAUZELOR RĂDĂCINĂ -1

Analiza cauzelor rădăcină este o metodă extrem de folosită de către managementul de performanță  din firmele dezvoltate. Metoda este considerată ca o metodă primară- care trebuie utilizată în primele faze ale analizei specifice procesului managerial. Ne propunem să prezentăm o metodă de analiză a cauzelor rădăcină care să poată fi aplicată atât pentru managementul calității cât și pentru managementul securității – ținând seama de faptul că în cea mai mare parte, cauzele rădăcină ale problemelor de calitate și problemelor de securitate și sănătate sunt comune. Figura 1 prezintă modul  global de analiză pentru cauzele rădăcină Din figură se poate observa că avem 2 procese distincte: ·         -un proces de identificare- care va fi realizat pe baza metodei cunoscute și ca 5 W ( 5 Why); ·         -un proces de analiză; procesul de analiză urmărește: o   stabilirea cauzelor specifice managementului calității și managementului de SSM; o   ierarhizarea cauzelor identificate;

Figura 1  Structurare…

VULNERABILITY METRICS AND KPI

KPI definitionA key performance indicator(KPI) is a measure of performance, commonly used to help an organization defineand evaluate how successful it is, typically in terms of making progress towards its long-term organizational goals.
–KPIs provide business-level context to security-generated data –KPIs answer the “so what?” question –Each additional KPI indicates a step forward in program maturity –None of these KPIs draw strictly from security data
COBITControl Objectives for Information and Related Technology (COBIT) is a framework created by ISACA for information technology (IT) management and IT governance. It is a supporting toolset that allows managers to bridge the gap between control requirements, technical issues and business risks. COBIT was first released in 1996; the current version, COBIT 5, was published in 2012. Its mission is “to research, develop, publish and promote an authoritative, up-to-date, international set of generally accepted information technology control obj…